marți, 23 august 2011

Frankfurt

          E centrul economic al Germaniei, are un aeroport care e in top 3 in Europa, un centru dominat de zgarie-nori si 25% dintre locuitori sunt straini. Pare a fi un oras creat special pentru business, un oras al sticlei, al globalizarii, al kitsch-ului. Si in mare parte asa este, dar are si destule de oferit turistilor.
          Nu foarte dis-de-dimineata ne urcam pe biciclete si dupa cateva minute le lasam in parcarea de biciclete a garii Rodgau-Jügesheim. Nu sunt prea norocos cand vine vorba de ajuns intr-o statie, de multe ori mi se intampla sa vad autobuzul plecand tocmai inainte sa ajung eu. Asa se intampla si acum, ne uitam cum trece trenul in timp ce ne legam bicicletele. Urmatorul vine peste 30 de minute, dar tot pe asta l-am fi luat oricum, pentru ca odata ajunsi in fata automatului de bilete ne dam seama ca nu le putem cumpara. Motivul? Dracovenia nu accepta decat monezi si bancnote de maxim 10 euro, iar noi nu detinem 7.8 euro (cat costa doua bilete) in asemenea diviziuni. Dureaza ceva pana gasim un magazin care sa ne schimbe banii, asa ca nu ne mai ramane mult de asteptat pe peron pana la venitea trenului.

Serpi in gara si iepuri pe strazi
          Facem 33 de minute pana in gara principala a Frankfurtului, dar trenurile regionale au statia la subsol. Dupa ce urcam sus gasim si primul loc de interes al orasului: serpi, soparle si alte lighioane asemanatoare puse la expozitie in mijlocul garii. Le facem pozele de rigoare si iesim sa exploram orasul, nu inainte de a vizita biroul de informatii turistice. Cer o harta, baiatul de acolo imi zice ca nu mai are in engleza, dar imi da una in germana, ca oricum harta-i harta. Dau sa plec, cand imi atrage atentia ca harta nu e gratuita... e pentru prima oara cand trebuie sa platesc pentru o harta luata de la biroul de informatii turistice si tind sa cred ca treaba asta se intampla in multe orase germane. Dar nu-i nimic, costa doar 50 de centi. Afara, de la inceput ne sar in ochi zgarie-norii. Nu sunt chiar cei mai multi sau mai inalti din lume, dar pentru un oras european e ceva rar intalnit. Main Tower are o platforma pentru turisti pe acoperis, la 200m, de unde se spune ca se vede foarte frumos orasul, mai ales ca e amplasat chiar in centru. Speram sa ne urcam si noi acolo, dar nu azi, mai e timp. Deocamdata ne indreptam spre raul Main, pentru ca pe cealalta parte a sa se tine targul saptamanal de vechituri. Intr-un oras de genul asta ati fi surprinsi, ca si noi, sa va intalniti cu un iepure pe strada, scapat cine stie de unde.

Flea market
          Nu e deloc greu sa gasim targul de vechituri, pentru ca se intinde pe sute de metri de-a lungul raului. Aici se gaseste tot ce nu-ti trece prin cap, preturile nu sunt afisate nicaieri, si impresia mea e ca se vorbeste mai mult turca decat germana. Dam o tura de la un capat la altul, insa fara a cumpara nimic. Strada asta pe care se desfasoara sambata targul e cunoscuta pentru numeroasele sale muzee, iar spre capatul sau estic e o frumoasa biserica, precum si podul vechi al orasului, Eiserner Steg.

Romerberg
          In Frankfurt exista si un centru vechi, in piata Romer. Cladirile de aici, specifice secolelor 14-15 au fost reconstruite dupa razboi. Pentru ca si Frankfurtul, ca majoritatea oraselor germane, a fost distrus aproape complet. Piata Romer e specifica oricarui oras din zona asta, cu cladiri decorate cu dungi maronii, primaria fiind cea mai impunatoare(fara dungi insa) si biserica, de regula cea mai mare din oras. In Frankfurt cea mai mare biserica, St. Bartholomeus sau Domul din Frankfurt, e pusa un pic mai in spatele pietei, la vreo 200 m. Inaltimea acesteia e de 95 de metri, mare pentru cladirile din jur, dar mica in comparatie cu cei 259m ai Turnului Commerzbank .

Palmengarten
          Din piata Romer o luam pe jos spre Palmengarten, trecand pe langa strada Zeil, o strada comerciala a orasului, cu terase si malluri, si pe langa cladirea IG Faber, folosita de nazisti ca fabrica si laborator chimic, azi parte a universitatii. Palmengarten e o uriasa gradina botanica, cu multe pavilioane, un lac, cateva fantani arteziene, un trenulet si altele. Intrarea e 2 euro pentru mine, ca sunt student, si 5 euro pentru Misu, ca si-a lasat legitimatia la Craiova. Oricum, se pare ca aratam a studenti, pentru ca pana acum nu ne-a cerut nimeni legitimatia. Aici am intalnit cei mai blanzi pesti pe care i-am vazut. Daca bagai un deget in apa se adunau toti, puteau fi prinsi cu mana.




          Ultima vizita pe ziua de azi o facem la mallul Zeil Galerie. Nu pentru cumparaturi, ca mie nu-mi plac mallurile, ci pentru a ne urca pe acoperis, unde e o platforma de vizualizare. N-o fi ca pe Main Tower, dar e gratis. Intre timp ne prinde si o mica ploaie, dar trece repede. Mai stam putin prin piata Romer, timp in care vedem o masinarie ciudata a bautorilor de bere pe care avem sa o mai vedem ulterior pe strazile orasului. E ca o taraba acoperita de vreo 12 pesoane care stau si beau bere in timp ce pedaleaza.

joi, 18 august 2011

Primele impresii din Germania

              Pana la inceputul lui noiembrie sunt la un internship in Germania, la Rodgau, langa Frankfurt. Asa ca in perioada urmatoare o sa scriu in general despre partea asta de lume. Deocamdata niste impresii generale:


  • Peste tot sunt piste de biciclete. Intre orice localitati poti ajunge cu bicicleta fara sa te calce masina. Sunt fie paralele cu strada, dar separate, ca la autostrada, fie o taie pe camp. E ciudat sa vezi o pista de biciclete asfaltata, pe mijlocul campului, printre porumbi. Cred ca toata lumea are bicicleta, poate si de-asta traficul rutier nu e foarte intens.
  • Preturile in supermarket sunt mici, per total cam ca in Romania. Ma asteptam sa fie ceva mai mari. Si berea e ieftina, porneste de la 29 de centi 500ml.
  • Nimeni nu arunca sticle de plastic, nici macar la cosul de gunoi. Pentru ca se recicleaza, cand cumperi o sticla platesti 25 de centi in plus, bani pe care ii recuperezi cand le duci la reciclat, in masinarii speciale aflate in incinta supermarketurilor.
  • In primele zile aveam impresia ca ei nu au vara, ploua des, mocaneste, fara fulgere, iar temperatura nu prea ajungea la 20 de grade. Dar in ultimul timp s-a incalzit si a inceput sa semene cu vara pe care o stiam eu.
  • Germanii chiar sunt blonzi, adica o mare parte, mai multi decat credeam.

duminică, 14 august 2011

Un labirint de scari in Frankfurt





luni, 23 mai 2011

Lacul Ochiul Beiului si Cascada Beusnita

          Dimineata zilei de 1 mai a inceput cu o vreme mohorata, cerul era incarcat de nori si picura usor. Dupa ploaia zdravana din ziua precedenta care ne-a adus tururor alunecari mocirloase prin padure, unii dintre colegi nu se mai incumeta sa experimenteze ceva asemanator pe valea Beusnitei, asa ca plecam la drum doar o parte dintre noi.

          Beusnita e un afluent al Nerei care se intalneste cu aceasta in apropierea podului Bei, deci chiar la intrarea in Parcul National Cheile Nerei-Beusnita. Pentru a ajunge aici plecand din Sasca Montana sunt doua variante: fie pe jos 5 km prin zona "La Tunele", drum pe care l-am facut in seara trecuta, fie cu masina 15 km, cu un ocol prin satul Potoc. De data asta am ales varianta a doua, iar dincolo de Potoc drumul este spectaculos: pana la pod e asfaltat, dar ingust si prin padure, iar dincolo de pod se face la stanga un drum forestier care merge vreo 4 kilometri de-a lungul Beusnitei pana la o pastravarie.

          De la pastravarie se merge o jumatate de ora prin padure, pe un drum usor, pana la Lacul Ochiul Beiului. E mai mic si mai putin adand decat Lacul Dracului dar e mult mai limpede si are o culoare demna de tinuturi tropicale. Pana si raul in care se varsa are pe alocuri culori asemanatoare. E incredibil de curat, nu se vede nicio frunza, niciun bat plutind pe suprafata sa. Bineinteles ca trebuie sa aiba si el legenda sa, chiar si sub forma de poezie. Lacul nu ingheata niciodata si iarna e casa pentru numeroase specii de pasari.

          Chiar langa lac sunt cateva cascade care m-au facut sa cred ca tot aici e si cascada Beusnita, dar un indicator din apropiere ne arata ca mai aveam 15 minute de mers pana acolo, asa ca am pornit la drum pe o poteca mai mica in cautarea cascadei. Am gasit-o sub forma unei stanci de 15 metri inaltime, acoperita de muschi, cu niste mici pesteri sapate in interior, protejata de cursuri de apa pe toata latimea sa.







sâmbătă, 21 mai 2011

Cheile Nerei

          In weekendul cu 1 mai am fost pe Cheile Nerei impreuna cu colegii de facultate. La dus am luat-o pe Clisura Dunarii, iar la intors pe la Cheile Minisului si Valea Almajului. Ambele rute sunt frumoase, numai ca in prima varianta drumul cel bun e ocolul pe la Moldova Noua si Ciuchici, nu scurtatura abordata de noi in prima faza, pe la satul de cehi Garlic si Carbunari.

          Cheile Nerei sunt pozitionate intr-o regiune salbatica si mai putin vizitata a Romaniei. Singurele locuri viabile de cazare sunt in Sasca Montana sau Sasca Romana, dar pensiunile de aici se pot numara pe degete. Distanta de la un capat la altul al cheilor este de 20km si se parcurge in aproximativ 8 ore, asa ca e ceva mai dificil de parcurs acest traseu intr-o singura zi. Solutia pe care am adoptat-o noi a fost sa mergem cu masinile din Sasca pana dincolo de Carbunesti, pana la cantonul din poiana Logor. De aici am luat-o pe jos 1h20m pana la Lacul Dracului. Drumul e prin padure, marcat, relativ usor si in coborare, asa ca la intors se face mai mult. Acest lac a fost initial ascuns de peretii unei pesteri, dar acestia s-au prabusit si acum sta in aer liber, dar intr-o vagauna de cativa metri. Are o legenda interesanta, dar cu adevarat de remarcat e culoarea sa albastru-inchis.

          De la Lacul Dracului drumul pe chei nu o ia direct pe malul apei, ci se intoarce pret de 15 minute prin padure pana la o mica intersectie marcata de indicatoare. Pana la Cantonul Damian se fac in jur de 4 ore, iar durmul este spectaculos. La inceput apare ca o poteca prin padure, apoi o ia pe malul apei si se continua prin poteci sapate in stanca si cateva tuneluri. Drumul nu e foarte dificil dar dupa o ploaie de 30 de minute a devenit mult mai dificil si a fost nevoie sa ma tin de plantele din jur si sa ma sprijin in bat ca sa nu alunec la vale. Pe la mijlocul drumului e o punte suspendata peste rau spre o casa izolata. Pare un pic periculoasa, dar e rezistanta. Ca sa va faceti o idee de cat de circulate sunt Cheile Nerei, va spun ca pe tot drumul asta ne-am intalnit doar cu un grup de turisti. Totusi, la cantonul Damian erau destui veniti cu cortul. Desi drumul pana aici e destul de prost, reusisera sa ajunga cu masinile venind dinspre podul Bei. Am ajuns si noi la pod dupa inca o ora si cam dupa inca atat am ajuns in Sasca dupa ce am parcurs zona spectaculoasa numita "La Tunele", care nu are degeaba numele asta. Din pacate am ajuns inainte sa se lase intunericul si nu am avut ocazia sa-mi pun lanterna la treaba :)







marți, 3 mai 2011

Idee de vacanta: Muntenegru-Dubrovnik-Belgrad + Istanbul

Day 1:

Tren Craiova-Belgrad 00:05-08:51

Tren Belgrad-Bar 10:10-20:02

Cazare Bar(sau Budva).

Day 2:

Autobuz Bar-Sveti Stefan

Balaceala in mare.

Autobuz Sveti Stevan - Kotor.

Day 3:

Vizitarea Kotorului.

Day 4:

Urcare pe muntii de deasupra Kotorului pana la mausoleul de pe Lovcen (1657m).

Day 5:

Autobuz Kotor-Dubrovnik(Croatia).

Vizita Dubrovnik.

Day 6:

Autobuz Dubrovnik-Kotor.

Autobuz Kotor-Bar.

Tren Bar-Belgrad 21:10-07:00 (cuseta).

Day 7:

Plimbare prin Belgrad.

Tren Belgrad-Craiova 15:50-02:52.


Day 1:

Tren Craiova-Istanbul 07:05-07:50 (cuseta).

Day 2:

Vizita Istanbul.

Day 3:

Vizita Istanbul.

Day 4:

Vizita Istanbul.

Tren Istanbul-Craiova 22:00-21:00 (cuseta).


Pret:

Transport:

Balkan FlexiPass 5 zile: 51 euro.

Cuseta Bar-Belgrad: 6 euro.

Cuseta Bucuresti-Istanbul-Bucuresti: 19 euro.

Busuri Muntenegru ~10 euro.

Bus Kotor-Dubrovnik-Kotor 25 euro.

Total transport: 111 euro.

Cazare:

1xBar: 12 euro.

3xKotor: 30 euro.

1xDubrovnik: 18 euro.

3xIstanbul: 45 euro.

Total cazare: 105 euro.

Total: 216 euro(173 fara Dubrovnik).

Drumul spre Muntenegru trece prin canionul Moraca:

Sveti Stefan:
Kotor:
Vedere de pe munte asupra golfului Kotor:
Dubrovnik:
Istanbul:

luni, 25 aprilie 2011

Cele mai spectaculoase calatorii cu trenul - Europa de Est

          Dintotdeauna mi-au placut trenurile, le consider cel mai placut mijloc de transport. Prin aer nu poti sa vezi nimic, pe sosea e incomod, mai periculos si de multe ori vezi doar camp, masini si asfalt. Doar trenul o taie prin mijlocul peisajului si se incadreaza perfect in acesta. Cautand pe net am observat un lucru, mai ales pe site-urile romanesti: face cineva un top 10 cu cele mai spectaculoase calatorii si apoi 100 de ziare citeaza aceelasi sursa. Eu nu fac vreun top, doar mentionez ce calatorii mi s-au parut mie interesante in urma cercetarilor efectuate, numerele din fata nereprezentand o clasificare dupa frumusetea rutei. Calatorii pe care le-as face cu mare placere daca as avea ocazia, fie numai pentru drumul in sine, desi de cele mai multe ori orasele de destinatie sunt la fel de interesante ca si traseul parcurs. Daca mai tarziu voi descoperi o ruta pe care inca nu o stiu o voi adauga la finalul articolului. Incep astazi cu cele mai spectaculoase calatorii pe calea ferata din Europa de Est.

          Daca stiti sau v-a placut o calatorie cu trenul care nu e mentionata aici va rog sa lasati un comentariu.

1. Belgrad - Bar, Serbia-Muntenegru - din cei 476 kilometri, un sfert sunt parcursi prin intuneric. Construita in 1976, calea ferata cuprinde 254 de tuneluri cu lungime totala de 114,4 km si 435 de poduri cu lungime totala de 14,6 km. Dupa plecarea din Belgrad peisajul e monoton, dar dupa ce se trece de Valjevo spectacolul incepe: la inceput cu dealuri impadurite, pe care le traverseaza printr-un tunel de peste 6 km. Pe o bucata de 9 km drumul trece in Bosnia si Hertegovina, dar trenul nu opreste aici si nici nu sta la vama. Cu siguranta cea mai frumoasa parte e pe teritoriul Muntenegrului, cand trenul paraseste valea raului Lim pe care a urmat-o de la iesirea din Bosnia si isi continua drumul prin canionul Moraca. Aici trenul fie merge la nivelul raului, paralel cu soseaua, fie urca peste 1000 m altitudine pentru a oferi calatorului o priveliste incredibila asupra defileului. Toate astea printr-o inlantuire de tuneluri si viaducte, printre care viaductul Mala Rijeka, lung de 498 m si cu o inaltime de 198 m fata de suprafata raului. Sunt doua trenuri pe zi in fiecare sens, unul ziua si unul noaptea, iar pretul unei calatori este de 24 de euro la care se adauga inca 6 daca preferati cuseta de noapte. Drumul este electrificat pe tot parcursul sau, iar distanta de la Belgrad la Bar este parcursa in aproximativ 10 ore.

2. Sarajevo-Mostar-Ploce, Bosnia - partea cea mai interesanta a acestei cai ferate este intre Sarajevo si Mostar atunci cand sunt traversati muntii Bosniei prin intermediul a 102 tuneluri. La Konjic sinele intalnesc raul Neretva, pe care il urmeaza pana la sfarsitul calatoriei. La inceput raul formeaza lacul de acumulare Jablanica dar dupa ce trece de orasul cu acelasi nume valea raului se ingusteaza formand un defileu prin care soseaua si calea ferata sunt nevoite sa coabiteze. Dupa Mostar muntii raman in urma, dar trenul urmeaza constiincios raul pana la varsarea acestuia in Marea Adriatica, la Ploce, in Croatia. Doua trenuri pe zi urmeaza aceasta ruta, pretul unei calatorii intre Sarajevo si Mostar este de 5 euro (2h30m) iar daca vreti sa continuati pana la Ploce se mai adauga inca 7 (+1h30m).

3. Transalpina: Jesenice - Nova Gorica, Slovenia - Aceasta cale ferata a fost inaugurata in 1906 pentru a face legatura intre Europa Centrala si provinciile de la Marea Adriatica ale imperiului Austro-Ungar. Plecand din Nova Gorica trenul nu face nici trei kilometri pana sa traverseze raul Soca pe podul Solkan. Are 220m lungime si este construit din piatra, fiind cel mai mare din lume la categoria sa. Pe parcursul catorva zeci de kilometri trenul urmeaza drumul pe langa rau, dar apoi se indreapta direct spre superbul lac Bled traversand muntii printr-un tunel lung de cativa kilometri. De la Jesenice calea ferata continua spre Austria printr-un nou tunel de aproape 8 km. Drumul dureaza doua ore si costa 6.6 euro (sau 9.24 dus-intors in weekend). Pentru 83 de euro se poate opta pentru un tren de epoca tras de o locomotiva cu aburi, iar in pret sunt incluse vizita la lacul Bled, ghid si masa de pranz.

4. Septemvri-Dobrinishte narrow gauge line, Bulgaria - foarte multi romani au fost in vacanta la Bansko, dar oare cati dintre ei au ajuns pe calea ferata? Aceasta e si singura din Bulgaria cu ecartament ingust, de 760mm. De-a lungul drumului trenul trece prin peisaje variate cu paduri de foioase, conifere sau pajisti. Drumul porneste de la campie si ajunge la inaltimi de peste 1200 de metri, ruta sinelor fiind trasa parca cu acul ce masoara cutremurele. Traseul parcurge defileul Velingrad, trece de orasul cu acelasi nume si de sate musulmane dominate de minaretele moscheilor, atinge punctul cel mai inalt in apropierea localitatii Avramovo si ajunge la capat de linie dupa ce intalneste in calea sa muntii Rila. Cei 125 km sunt parcursi in aproximativ cinci ore iar pretul este sub 3 euro. La Septemvri se poate ajunge usor cu trenul din Sofia sau Plovdiv.

5. Izera railway, Polonia - situata in sudul Poloniei, porneste din orasul Jelenia Góra si ajunge la localitatea de granita Szklarska Poręba dar partea spectaculoasa continua si peste frontiera cu Cehia pana in orasul Tanvald. O plimbare pe acest traseu iti da senzatia ca strabati o lume de basm, esti doar tu, padurea si trenul lenes care avanseaza incet pe liniile ruginite. Cei 32 de kilometri pana in Szklarska Poręba sunt parcursi intr-o ora iar costul biletului este de 2 euro. De aici pornesc trenuri peste granita spre localitatea Harrachov si de aici altele mai departe spre Tanvald - cate 30 de minute pe fiecare sectiune .6. Šargan Eight, Serbia - aceasta este o bucata din fosta cale ferata cu ecartament de 760mm ce lega Belgradul de Sarajevo. Un rol important in refacerea caii ferate l-a jucat regizorul Emir Kusturica care a construit in apropiere oraselul Drvengrad, localitatea in care are loc actiunea din filmul "Life is a miracle". Denumirea acestei cai ferate vine de la faptul ca traiectoria sa contine forma cifrei 8. Aici drumul de fier urca 300 de metri pe parcursul a doar 3.5 kilometri. Partea de baza a caii ferate are 13.5 km si face legatura intre Sargan-Vitasi si Mokra Gora dar se continua si mai departe, unde pe o bucata de cativa kilometri trenul intra in Bosnia.

7. Čierny Hron Railway, Slovacia - aceasta cale ferata forestiera cu ecartament ingust a fost construita in 1909. Pe parcursul urmatorilor ani a fost extinsa pentru a transporta lemnele din padure ajungand la jumatatea secolului la un total de 131km. In 1982 calea ferata a fost inchisa dar peste cativa ani a capatat statutul de patrimoniu national si a fost redeschisa in 1992 ca obiectiv turistic. Acum linia are 17km si leaga localitatile Chvatimech si Vydrovo. Trenuletele ce circula regulat din mai pana in septembrie sunt trase de locomotive diesel sau cu aburi. Vagoanele sunt mici si nu pot satisface intreaga cerere a turistilor, din acest motiv se are in vedere suplimentarea acestora intr-un viitor apropiat.

8. Oravita – Anina, Romania - aceasta este cea mai veche cale ferata din Romania, fiind data in functiune in anul 1863 cu scopul de a transporta carbunele extras din mina Anina. Datorita frumusetii traseului si performantei constructiei, linia a fost supranumita "Semmeringul banatean", dupa cunoscuta cale ferata austriaca, mai batrana cu doar noua ani. Pe parcursul celor 33.4 kilometri linia strabate 14 tuneluri, 10 viaducte si urca in altitudine 339m. Constructia a fost cu atat mai dificila cu cat la vremea respectiva nu existau mijloacele tehnice disponibile astazi: tunelurile au trebuit sapate manual iar la construirea viaductelor nu au fost folosite macarale. Raza curbelor este mai mica decat in mod obisnuit, fiind necesare vagoane speciale, mai scurte si mai rotunjite la colturi pentru a incapea in tunelurile de piatra. Astazi, trenul este tras de o locomotiva diesel iar vagoanele vechi de aproape 100 de ani au bancute de lemn si sobe cu lemne. Vechea locomotiva cu aburi este retrasa in depou, asteapta vremuri mai bune in care sa fie restaurata si sa-si conduca turistii pe batranul drum de fier.

Tunelul Garliste este cel mai lung de pe traseu, cu 660m. Acesta are si o poveste tragica. Arhitectul Johann Ludwig Dollhoff-Dier a gresit calculele cu 3m la perforarea tunelului si neputad suporta rusinea, s-a sinucis aruncandu-se in gol de pe unul dintre viaductele liniei. Trei trenuri pe zi parcurg distanta pana la Anina si inapoi, durata pe un singur sens fiind de aproape doua ore. Odata cu inchiderea minei si traficul pe calea ferata a avut mult de suferit, putinii calatori nereusind sa acopere costurile de utilizare ale trenului. Astfel, in toamna anului trecut linia a fost aproape sa fie inchisa, punand astfel capat unei istorii de 147 de ani si dand frau liber hotilor sa duca inca un monument al Romaniei la fiare vechi. Deocamdata, inca mai circula trenuri dar nu se stie cat o vor mai face, asa ca nu pierdeti ocazia sa calatoriti pe cea mai spectaculoasa cale ferata din Romania, duceti-va sa vedeti aceasta parte frumoasa din istoria tarii.

9. Mocanita, Romania - tara noastra avea multe cai ferate forestiere cu ecartament ingust, dar marea majoritatea au fost abandonate. Mocanita de pe valea Vaserului e singura care e inca folosita in scopul pentru care a fost creata: transportul de lemne, fiind din acest punct de vedere unica in Europa. Pe langa garniturile cu busteni, pe aceasta cale ferata circula si trenuri pentru turisti. O calatorie cu mocanita este o calatorie in timp: la scurt timp dupa plecarea din Viseul de Sus telefonul nu mai are semnal, trenul e tras de o locomotiva cu aburi, mirosul de lemn proaspat taiat si salbaticia locurilor te trimit departe de agitatia civilizatiei. Trenul turistic merge 21 de kilometri pana la Paltin, dar vagoanele cu lemne se duc si mai adanc spre izvoarele raului. Un bilet dus-intors costa aproximativ 10 euro si trebuie sa va planificati cam cinci ore pentru aceasta calatorie.

duminică, 10 aprilie 2011

Palilula - intr-o continua lupta cu timpul si ... spatiul

Astazi am facut o plimbare cu bicicleta pana in satul Palilula. Apartine de comuna Bucovat, dar e bine ascuns intr-o vale, la ceva distanta de comuna. Nu degeaba se spune ca nemtii nu l-au gasit in al doilea razboi mondial. E un sat specific oltenesc in care timpul curge altfel. Ciudat e ca si spatiul e folosit altfel...


Omul nu economiseste doar spatiu, ci si timp si combustibil. Da trei metri inapoi si e in strada! De aici s-or fi inspirat si cei de la primaria Craiovei cand s-au decis sa construiasca pasajul suprateran din centru.

Vad ca s-a facut si un film care i-a cam suparat pe sateni.

joi, 7 aprilie 2011

Muzica dedicata unor orase


Marrakech


Istanbul


Lisabona



Casablanca


Venezia


Barcelona


New York


Budapesta



Paris


Beijing


Bucuresti

Hangzhou - The city of leisure


Daca mai stiti alte astfel de cantece, lasati un comentariu.

luni, 4 aprilie 2011

Insula pisicilor


Le vezi peste tot in Cipru, la greci sau la turci, singure sau in grup, blande sau sperioase, aproape intotdeauna grase si pufoase.