luni, 23 mai 2011

Lacul Ochiul Beiului si Cascada Beusnita

          Dimineata zilei de 1 mai a inceput cu o vreme mohorata, cerul era incarcat de nori si picura usor. Dupa ploaia zdravana din ziua precedenta care ne-a adus tururor alunecari mocirloase prin padure, unii dintre colegi nu se mai incumeta sa experimenteze ceva asemanator pe valea Beusnitei, asa ca plecam la drum doar o parte dintre noi.

          Beusnita e un afluent al Nerei care se intalneste cu aceasta in apropierea podului Bei, deci chiar la intrarea in Parcul National Cheile Nerei-Beusnita. Pentru a ajunge aici plecand din Sasca Montana sunt doua variante: fie pe jos 5 km prin zona "La Tunele", drum pe care l-am facut in seara trecuta, fie cu masina 15 km, cu un ocol prin satul Potoc. De data asta am ales varianta a doua, iar dincolo de Potoc drumul este spectaculos: pana la pod e asfaltat, dar ingust si prin padure, iar dincolo de pod se face la stanga un drum forestier care merge vreo 4 kilometri de-a lungul Beusnitei pana la o pastravarie.

          De la pastravarie se merge o jumatate de ora prin padure, pe un drum usor, pana la Lacul Ochiul Beiului. E mai mic si mai putin adand decat Lacul Dracului dar e mult mai limpede si are o culoare demna de tinuturi tropicale. Pana si raul in care se varsa are pe alocuri culori asemanatoare. E incredibil de curat, nu se vede nicio frunza, niciun bat plutind pe suprafata sa. Bineinteles ca trebuie sa aiba si el legenda sa, chiar si sub forma de poezie. Lacul nu ingheata niciodata si iarna e casa pentru numeroase specii de pasari.

          Chiar langa lac sunt cateva cascade care m-au facut sa cred ca tot aici e si cascada Beusnita, dar un indicator din apropiere ne arata ca mai aveam 15 minute de mers pana acolo, asa ca am pornit la drum pe o poteca mai mica in cautarea cascadei. Am gasit-o sub forma unei stanci de 15 metri inaltime, acoperita de muschi, cu niste mici pesteri sapate in interior, protejata de cursuri de apa pe toata latimea sa.







sâmbătă, 21 mai 2011

Cheile Nerei

          In weekendul cu 1 mai am fost pe Cheile Nerei impreuna cu colegii de facultate. La dus am luat-o pe Clisura Dunarii, iar la intors pe la Cheile Minisului si Valea Almajului. Ambele rute sunt frumoase, numai ca in prima varianta drumul cel bun e ocolul pe la Moldova Noua si Ciuchici, nu scurtatura abordata de noi in prima faza, pe la satul de cehi Garlic si Carbunari.

          Cheile Nerei sunt pozitionate intr-o regiune salbatica si mai putin vizitata a Romaniei. Singurele locuri viabile de cazare sunt in Sasca Montana sau Sasca Romana, dar pensiunile de aici se pot numara pe degete. Distanta de la un capat la altul al cheilor este de 20km si se parcurge in aproximativ 8 ore, asa ca e ceva mai dificil de parcurs acest traseu intr-o singura zi. Solutia pe care am adoptat-o noi a fost sa mergem cu masinile din Sasca pana dincolo de Carbunesti, pana la cantonul din poiana Logor. De aici am luat-o pe jos 1h20m pana la Lacul Dracului. Drumul e prin padure, marcat, relativ usor si in coborare, asa ca la intors se face mai mult. Acest lac a fost initial ascuns de peretii unei pesteri, dar acestia s-au prabusit si acum sta in aer liber, dar intr-o vagauna de cativa metri. Are o legenda interesanta, dar cu adevarat de remarcat e culoarea sa albastru-inchis.

          De la Lacul Dracului drumul pe chei nu o ia direct pe malul apei, ci se intoarce pret de 15 minute prin padure pana la o mica intersectie marcata de indicatoare. Pana la Cantonul Damian se fac in jur de 4 ore, iar durmul este spectaculos. La inceput apare ca o poteca prin padure, apoi o ia pe malul apei si se continua prin poteci sapate in stanca si cateva tuneluri. Drumul nu e foarte dificil dar dupa o ploaie de 30 de minute a devenit mult mai dificil si a fost nevoie sa ma tin de plantele din jur si sa ma sprijin in bat ca sa nu alunec la vale. Pe la mijlocul drumului e o punte suspendata peste rau spre o casa izolata. Pare un pic periculoasa, dar e rezistanta. Ca sa va faceti o idee de cat de circulate sunt Cheile Nerei, va spun ca pe tot drumul asta ne-am intalnit doar cu un grup de turisti. Totusi, la cantonul Damian erau destui veniti cu cortul. Desi drumul pana aici e destul de prost, reusisera sa ajunga cu masinile venind dinspre podul Bei. Am ajuns si noi la pod dupa inca o ora si cam dupa inca atat am ajuns in Sasca dupa ce am parcurs zona spectaculoasa numita "La Tunele", care nu are degeaba numele asta. Din pacate am ajuns inainte sa se lase intunericul si nu am avut ocazia sa-mi pun lanterna la treaba :)







marți, 3 mai 2011

Idee de vacanta: Muntenegru-Dubrovnik-Belgrad + Istanbul

Day 1:

Tren Craiova-Belgrad 00:05-08:51

Tren Belgrad-Bar 10:10-20:02

Cazare Bar(sau Budva).

Day 2:

Autobuz Bar-Sveti Stefan

Balaceala in mare.

Autobuz Sveti Stevan - Kotor.

Day 3:

Vizitarea Kotorului.

Day 4:

Urcare pe muntii de deasupra Kotorului pana la mausoleul de pe Lovcen (1657m).

Day 5:

Autobuz Kotor-Dubrovnik(Croatia).

Vizita Dubrovnik.

Day 6:

Autobuz Dubrovnik-Kotor.

Autobuz Kotor-Bar.

Tren Bar-Belgrad 21:10-07:00 (cuseta).

Day 7:

Plimbare prin Belgrad.

Tren Belgrad-Craiova 15:50-02:52.


Day 1:

Tren Craiova-Istanbul 07:05-07:50 (cuseta).

Day 2:

Vizita Istanbul.

Day 3:

Vizita Istanbul.

Day 4:

Vizita Istanbul.

Tren Istanbul-Craiova 22:00-21:00 (cuseta).


Pret:

Transport:

Balkan FlexiPass 5 zile: 51 euro.

Cuseta Bar-Belgrad: 6 euro.

Cuseta Bucuresti-Istanbul-Bucuresti: 19 euro.

Busuri Muntenegru ~10 euro.

Bus Kotor-Dubrovnik-Kotor 25 euro.

Total transport: 111 euro.

Cazare:

1xBar: 12 euro.

3xKotor: 30 euro.

1xDubrovnik: 18 euro.

3xIstanbul: 45 euro.

Total cazare: 105 euro.

Total: 216 euro(173 fara Dubrovnik).

Drumul spre Muntenegru trece prin canionul Moraca:

Sveti Stefan:
Kotor:
Vedere de pe munte asupra golfului Kotor:
Dubrovnik:
Istanbul: