miercuri, 9 septembrie 2009

Grand Bazaar & Spice Bazaar

               Istanbulul este celebru pentru bazarele sale. Aici gasesti tot ce ai visat si tot ce nu ai visat la preturi mai mici sau mai mari, in functie de cat de bun negociator esti. Nu de putine ori ti se cere un pret de cel putin 5 ori mai mare decat cel normal, asa ca sa faci cumparaturi in Istanbul nu e tocmai simplu. Dar Marele Bazar e o atractie turistica in sine, nu te duci acolo doar sa faci cumparaturi. E mai ieftin sa cumperi de pe stradutele adiacente. Duminica Malele Bazar e inchis, iar in restul zilelor se inchide la 18:30. Ce ramane dupa ora asta pe strazi e greu de imaginat: gunoaie ... munti de gunoaie. Dar pana dimineata dispar, le strang in saci de 3 metri si le cara cu camioanele.

            Bazarul Egiptean sau Spice Bazaar este mai mic, aproape de Eminonu, si e plin de mirodenii, munti de rahat si 100 de sortimente de ceai.  

           Bazarul reprezinta poate cea mai orientala parte a Istanbulului, un oras foarte turistic si occidentalizat. Comparat cu Marrakech, nu prea au nimic in comun, sunt total diferite.




marți, 8 septembrie 2009

Dolmabahçe Sarayi

             Dolmabahçe Sarayi, uneori comparat cu Palatul Versailles, este una dintre atractiile de top ale Istanbulului. Asezat chiar pe malul Bosforului, palatul (sarayi inseamna palat in turca) are 285 de incaperi, iar intr-una dintre ele se gaseste cel mai mare candelabru din Europa. Din 1864, cand a fost construit, a devenit resedinta sultanilor turci, dar si a mult slavitului Atatürk (incaperea in care si-a dat duhul e la mare cinste) - primul presedinte al lor si fondatorul Turciei moderne. E un fel de zeu in Turcia, cele mai mari constructii ale Turciei se numesc Atatürk, are statui si monumente in toata tara, iar Youtubul nu functioneaza in Turcia pentru ca cineva a indraznit sa puna materiale jignitoare la adresa tatucului turcilor. Daca e cineva interesat poate citi istoria sa si a Turciei moderne, povestita hazliu, aici. Dar sa revenim la Dolmabahçe. Am ajuns pe la 10 la portile palatului si ne-am asezat la o coada mare si serpuita ca sa luam bilete. In fiecare zi au un numar limitat de bilete; cand ne-am instalat la coada mai erau vreo 1400. Dupa o ora si jumatate, cand am ajuns in sfarsit la ghiseu, mai erau 700 - desi cred ca nu erau mai mult de 2-300 de persoane inaintea noastra la inceput. Unde s-au evaporat restul - nu stiu, dar important e ca aveam bilet: 20 de lire pentru palat+harem, fotografiatul interzis. Pentru studenti costa doar o lira dar legitimatia mea romaneasca nu prea e buna la nimic - trebuia internationala.
             Odata intrati in palat am admirat putin gradinile si apoi ne-am asezat la o alta coada, mai mica, ne-am incaltat in pungi, si timp de 50 de minute am vizitat incaperile ghidati de un turc vorbitor de o engleza cam stricata.
                    50 de minute pentru Dolmabahçe inseamna o continua miscare si cateva priviri aruncate in fiecare camera, dar tinand cont de numarul mare de turisti, ii inteleg.
             Ultima incapere vizitata: marea surpriza cu candelabrul de 4.5 tone, dupa care am inconjurat palatul printre brazi si bambusi, am luat o pauza de çai - se pronunta ca la noi, sunt ceva cuvinte turcesti identice cu cele romanesti - si am intrat in Harem, dupa ce ne-am tunat din nou cu pungi. Timp de vizitare: 20 de minute, ca doar e mai mic. Haremul este partea palatului in care se afla locuintele sultanului si ale apropiatilor acestuia. Bineinteles, cu multe sotii si concubine.