Se afișează postările cu eticheta Germania. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Germania. Afișați toate postările

duminică, 6 decembrie 2015

Let's play, girls! - WTA Stuttgart 2015

Daca in urma cu un an trebuise sa plec in Germania tocmai cand se desfasura turneul WTA de la Bucuresti, de data asta am plecat cand se desfasura turneul de la Stuttgart. Prin urmare, nu aveam cum sa nu profit de ocazie si sa fiu prezent in tribune. Distanta dintre Rodgau si Stuttgart fiind totusi considerabila, am putut veni doar in weekenduri. In primul se desfasurau calificarile, iar in cel de-al doilea am fost prezent la semifinale. Imi luasem bilet si la finala, dar daca in prima sambata am innoptat in Stuttgart, in cea de-a doua planuisem sa ma intorc in Rodgau si sa revin din nou duminica. Pana la urma n-am mai venit la finala fiindca distanta mare nu mai parea imbietor de parcurs odata ce Simona parasise competitia.

Turneul de la Stuttgart este sponsorizat de Porsche, care alaturi de Mercedes face parte dintre cele mai cunoscute branduri ale orasului. Se desfasoara indoor, pe trei terenuri ce au ca suprafata o  zgura sintetica. Aceste terenuri sunt situate in sali diferite, care comunica intre ele prin niste culoare in care sunt instalate diverse standuri cu materiale promotionale sau cu birouri de informare.  Terenul central e perla coroanei, aici desfasurandu-se majoritate meciurilor de pe tabloul principal. Terenul nr. 1 e improvizat intr-o sala alaturata, mult mai mare, aici desfasurandu-se meciuri din calificari sau meciuri mai putin importante din primele tururi ale tabloului principal. Terenul nr. 2 e folosit doar penru calificari si antrenamente, nu are tribune si este amplasat in centrul unei alte sali aflata ceva mai jos.

Biletele la turneu se pot cumpara online, dar trebuie ridicate de la ghiseul salii sau pot fi trimise prin curier la o adresa din Germania. Studentii au reducere 50%, ceea de face ca pentru fazele finale biletul sa coste vreo 35 de euro in loc de 70. E recomandat sa fie achizitionate cu ceva zile inainte, cel putin la semifinale si finala, fiindca de obicei tribunele sunt pline. Eu am reusit sa stau pe un loc liber din fata, dar de obicei se respecta numarul locului de pe bilet.

Pe terenul nr. 1, Petra Martic a jucat foarte bine si s-a impus lejer in primul tur al calificarilor.


De Alexa Glatch nu mai auzisem pana atunci, la fel ca de o mare parte a celor care jucau in calificari. Desi pe tabloul principal competitia este foarte puternica, fiind prezente 7 din primele 10 jucatoare ale lumii, in calificari tabloul este destul de diluat.

La un moment dat pe marginea terenului nr. 2 a aparut un om imbracat in iepuras. O aparitie extrem de amuzanta. O fata care urmarea meciul nu se mai putea opri din ras cand a vazut cine s-a asezat langa ea.

Am intrat prima data pe terenul central sambata, cand Mona Barthel participa la un mic Kids Day. De altfel, ea a fost prezenta mai tot timpul la turneu, chiar si dupa ce a pierdut am vazut-o weekendul urmator pe langa terenul de antrenament schimband impresii cu fanii sau cu organizatorii.

Porsche Arena este foarte moderna, iar ecranul urias se remarca alaturi de masina Porsche care va fi oferita castigatoarei, pe langa premiul de aproximativ 100.000 de euro.

Ana Konjuh, o tanara promitatoare a circuitului.

Seara m-am cazat in Stuttgart si a doua zi dimineata am revenit la arene. Duminica a venit randul lui Caroline Wozniacki sa joace tenis cu copiii.

Pe terenul nr. 1 se desfasoara turul al doilea al calificarilor. Terenul era improvizat intr-o latura a unei arene mult mai mari, motiv pentru care a fost montata o cortina pe una dintre laturi pentru a acoperi partea nefolosita a arenei.

La sfarsitul zilei, dupa ce se terminasera toate meciurile si lumea pleca spre casa, ma mai plimbam putin prin sali, cand aud pe cineva lovind mingea pe terenul mic de jos. Cum nu mai era niciun meci programat, nu putea fi decat cineva antrenandu-se, iar grunt-ul suna cunoscut. Era chiar Dragalasenia Sa, mica printesa a Romaniei. Probabil de dimineata ajunsese la Stuttgart si acum seara iesise la primul antrenament, de acomodare cu zgura sintetica a turneului.

Simo era doar cu antrenorul ei, Victor Ionita, Teo Cercel fiind plecat in Canada cu echipa de Fed Cup. Ea a luat decizia inteleapta de a nu participa la confruntarea de la Montreal, diferenta mare de fus orar si suprafata diferita de joc i-ar fi putut afecta serios pregatirea. Din pacate unele persoane mai mult sau mai putin cunoscatoare de tenis nu au inteles acest lucru si n-au gasit altceva mai bun de facut decat sa critice.

Antrenamentul Simonei a durat cam o ora, suficient cat sa nu mai prind trenul spre Frankfurt si sa trebuiasca sa-mi iau alt bilet. Insa nu intotdeauna am ocazia sa asist la antrenamentele ei, mai ales fara multimea de oameni de pe margine. Fiindca in afara de mine mai ramasesera doar 3-4 persoane. Ca de obicei, Simo a exersat mai toate tipurile de lovituri, de la serviciu pana la jocul la fileu. Cand antrenamentul se apropia de final, unul dintre oamenii de la paza vine si ne spune ca trebuie sa plecam fiindca se inchide sala. What?!! Tocmai acum vrei sa ne dai afara?! Pana la urma s-a induplecat si ne-a mai lasat cateva minute pana cand Simo a iesit de pe teren.

I-am lasat pe ceilalti sa-si ia autografele iar apoi m-am dus sa schimb cateva cuvinte cu ea si am rugat-o sa mai facem o poza. Din cauza emotiilor nu stiu cat de bine mi-a iesit. Poza sigur nu mi-a iesit foarte bine fiindca am uitat telefonul pe zoom si priviti ce selfie de toata frumusetea am facut:

Victor s-a prins ca nu iese bine si s-a oferit sa ne faca el poza. Insa nu si-a dat seama de ce nu a iesit bine si a lasat telefonul tot pe zoom:

Cateva poze cu Simo la antrenament si un scurt filmulet:





In weekendul urmator am revenit la Stuttgart. Intre timp, Simona reusise sa se califice in semifinale dupa ce le invinsese pe Muguruza si pe Errani.  Astfel ca prima semifinala era Simo vs Wozniacki, urmata de Kerber vs Brengle.

Echipat cu tricoul Halepeno, am iesit in evidenta si am interactionat cu alti romani veniti la meci. Unii veniti special din Franta, altii din Arad, dar cei mai multi erau stabiliti in Germania. Romanii au fost prezenti in numar mare dar majoritatea au ramas tacuti in timpul meciului, nealaurandu-se celebrei scandari Si-mo-na, Si-mo-na. Din pacate a fost primul meci al unui turneu la care sunt prezent in tribune si pe care Simona il pierde. 5-7 7-5 2-6 dupa 3 ore de lupta crancena in care Wozniacki returna toate mingile. Dupa un asemenea meci esti trist, epuizat de la atata incordare, dar nu poti fi dezamagit. Lucru pe care l-am mentionat si celor de la Digi care au venit dupa meci sa-mi ia un interviu.

In competitia de dublu, Lucie Safarova facea pereche cu Bethanie Mattek-Sands.

Inainte de meciuri organizatorii realizau un show de lumini si sunete, foarte interesant. Spectatorii luau si ei parte, facand zgomot cu niste evantaie pe care si le-au confectionat din cartoanele ce fusesera distribuite pentru fiecare scaun.

Si un video inainte de inceputul celei de-a doua semifinale, dintre Angelique Kerber si Madison Brengle.



Biletele la meciuri includeau si intrarea gratuita la muzeul Porsche. Intr-o vizita anterioara la Stuttgart vizitasem muzeul Mercedes, insa de data asta nu am avut timp sa vizitez si altceva, fiind intr-o alta zona a orasului decat arena sportiva. In urma cu un an Simona l-a vizitat si s-a jucat cu masinutele :)

marți, 11 decembrie 2012

Piata de Craciun din Nurnberg

    Sambata am fost la Piata de Craciun din Nürnberg. Saptamana trecuta le vizitasem pe cele din Frankfurt si Seligenstadt si am fost putin dezamagit. In  Nürnberg e totusi altceva, e mai mare, mai bine organizata si mai diversificata. 
    Este considerata una dintre cele mai frumoase piete de Craciun din Europa. Are o traditie de aproape 400 de ani, de-a lungul timpului locatia nefiind mereu aceeasi. De multi ani se tine in piata centrala a orasului, Hauptmarkt, aici fiind si prima sa pozitionare, pe la inceputul secolului 17.
    Cu o seara inainte tocmai ninsese, nu foarte mult, dar se pare ca si in Germania trenurile sunt afectate de zapada, lucru pe care l-am simtit mai ales la intoarcere cand am pierdut o legatura. Gara e foarte aproape de orasul vechi, ingradit de ziduri si impartit in doua de un rau. Prima data am intrat in Handwerkerhof, o mica fortificatie care avea un targ de Craciun propriu, la scara redusa. E usor de gasit dupa turnul urias care o apara. Am continuat pe Königstrasse, strada de shopping a orasului, acum transformata intr-o prelungire a targului de Craciun.
    In  Piata de Craciun am ajuns de doua ori, odata in timpul zilei si odata seara, intre ele vizitand Dokumentationszentrum, un muzeu aflat in zona Nazi Party Rally Grounds, unde am vazut istoria nazismului, dar nu mi s-a parut un muzeu deosebit. Piata de Craciun se aglomereaza odata cu sosirea serii, in perioada de varf poate sa-ti ia si 10 minute traversarea unui rand de standuri de la un cap la altul, cam 60 de metri.  Se vand aici tot felul de decoratiuni specifice Craciunului, dar si celebrii Nurenberger bratwrusts, vin fiert si tot felul de dulciuri, in special turta dulce. Preturile sunt mari, dar nu exagetare: carnatii 3 euro, vinul de 0,2l la fel, +2,5 garantia pentru cana frumos ornata (pe care multi prefera sa nu o mai returneze), o bucata de turta dulce 1-5 euro, un glob in care se pune lumanare 10-15 euro.
     Un pic mai la nord, in Rathausplatz, se tine un targ de Craciun al oraselor partenere. Primul stand, in partea de vest, este al Romaniei, reprezentata de Brasov. Aici se poate bea tuica fiarta si se pot manca sarmale. Aveau spre vanzare si vase ceramice si vesminte traditionale. Mai erau reprezentare cam 20 de tari, printre care Sri Lanka, Nicaragua, Polonia, SUA, Ucraina.

Am doua lucruri sa reprosez:
- Orasul nu este prea impodobit, cateva beculete pe ici, pe colo. Ornamentele din Craiova, de anul trecut cel putin, au fost mult mai frumoase.
- Lipsesc colindele. Se aude doar zumzetul oamenilor. Ai patrunde mult mai usor in spiritul Craciunului daca s-ar auzi colinde in difuzoare.
















luni, 25 iunie 2012

Hamburg, un oras-port

         Am citit undeva ca Hamburg are mai multe poduri decat Venetia, Amsterdam si Londra impreuna. Asa o fi, desi am unele dubii. Problema e ca nu a fost nici pe departe atat de interesant pe cat se anunta. Poate frigul de afara a influentat intr-o oarecare masura asta. Poate. Mare parte din Hamburg e ocupata de port. Al doilea din Europa dupa niste criterii, primul fiind Rotterdam. In acelasi timp e prezentat ca o atractie turistica. La fata locului s-a dovedit, asa cum probabil era de asteptat, ca aceasta atractie consta in multe containere ruginite si multe macarale.
         De la gara am vizitat prima data primaria. Mi s-a parut si cea mai frumoasa atractie a orasului. Se poate intra si in interior, dar aici nu e nimic deosebit, precum si in curtea interioara, unde se gaseste o frumoasa fantana cu statui.



      Pe un frig patrunzator am luat-o printre canalele orasului, umplute cu apa rosie.

     O statuie ma trimite cu gandul la Insula Pastelui.
          Se spune ca este o cladire remarcabila, asemanatoare cu Opera din Sydney. Parerea mea e ca au cam exagerat cu comparatiile.

           Orasul se mandreste si cu tunelul vechi pe sub Elba, astazi folosit doar pentru pietoni si biciclete. Are peste 400 de metri si face legatura intre portul turistic si o zona a portului industrial. 
      Am nimerit intr-un parc de distractii, la doar o saptamana dupa ce-l vazusem pe cel din Frankfurt.
       Inainte sa o luam spre gara am zis sa dam o tura prin cartierul rosu, aflat in jurul strazii Reeperbahn. Sex-shopuri, dansuri la bara, si strada Herbertstraße pe care femeile nu au voie sa intre. Cu asta se lauda Hamburgul ca detine al doilea red-light district al Europei. De mentionat ca la plecare am luat  metroul o statie pana la gara, unde am nimerit in vagon cu un soi de nebun-betiv-drogat care urla niste cuvinte apoi incepea sa rada in hohote si repeta chestia asta la nesfarsit. Va dati seama ca nimeni din vagon nu se putea abtine macar sa zambeasca la auzul unui asemenea spectacol incredibil. S-a dat jos in gara, odata cu noi, unde si-a sporit celebritatea. 

luni, 26 martie 2012

Rothenburg ob der Tauber

Rothenburg ob der Tauber, un nume incurcat, un oras frumos. Locul era marcat de mult timp pe Google Earth si isi astepta randul. Sambata asta i-a venit. Impreuna cu Mișu, am luat bicicletele si am pedalat cam 10 km pana in Dettingen, cel mai apropiat oras bavarez de noi. In felul asta am platit doar 29 de euro pe biletul de o zi, fata de 40 cat era cel national, dar am si ajuns mai rapid pentru ca nu am mai ocolit prin Frankfurt.

Tauber e numele micului rau care se scurge pe langa oras, iar conform traducerii oferite de Google ar insemna si 'surd'. A trebuit sa schimbam trenul de doua ori, iar in ultima parte a calatoriei auzeam in jurul nostru toate limbile pamantului. Pentru ca este un oras foarte turistic, e amplasat pe Ruta Romantica si e punct de oprire pentru toate circuitele ce trec prin zona. Mi-a parut a fi un Toledo al Germaniei. Tot orasul vechi este inconjurat de ziduri mari de piatra. Pe partea sudica si vestica este o vale abrupta prin care curge raul. Am coborat si noi aici, atrasi de o casuta ciudata, construita la inaltime.

In inima orasului e amplasata cea mai mare si mai frumoasa piata, unde se afla si primaria. Cea mai mare catedrala e tot in zona centrala, din pacate era inchisa si nu am putut sa intram. In schimb am reusit sa ne cataram pe zidurile de la margine pe care se putea merge pe puntile construite de-a lungul lor.