luni, 27 octombrie 2008

Cascais si Estoril

          Desi initial am zis ca mergem la Estoril sa facem baie, vremea ne-a stricat planurile. In general apa e rece in partea asta a Atlanticului, dar acum era chiar gheata. Am luat trenul din statia Cais do Sodre pana la Cascais. Biletul a fost mai ieftin decat ne asteptam, 1.7 euro. Cascaisul si Estorilul sunt niste orasele aflate cam la 20 km de Lisboa, dar arata mai degraba a statiuni, in unele locuri, de lux. La Estoril se tinea si un mare premiu de Formula 1, in urma cu ceva ani. Atmosfera de aici seamana cu cea din Lisboa, tot case vechi imbinate cu vile si hoteluri de cinci stele, strazi in panta, ba chiar si castele. 
            Ne-am plimbat prin centrul vechi al Cascaisului dupa care am luat-o pe langa faleza vreo 2 kilometri pana la Boca do Inferno. Am dat de o gramada de ambarcatiuni, multe trase in mini-porturi, iar altele plecate la plimbari pe ocean. Cam greu am convins-o pe Crina sa mearga pana la Boca do Inferno si daca era cateva sute de metri mai incolo cred ca nu mai ajungeam pana la ea. Am dat si peste o taraba cu multe sortimente de biscuiti si Crina n-a pierdut ocazia sa incerce specialitatile locale, dar ori n-a nimerit ea soiul bun, ori astia or fi descoperit vreo reteta de biscuiti tari ca piatra, ca nu am reusit sa mancam prea multi, asa ca majoritatea au ajuns in gusile porumbeilor din Lisboa.   Boca do Inferno e o zona mai spectaculoasa a falezei, cu stanci inalte, golfuletele si se zice ca atunci cand marea e ceva mai agitata aici se resimte din plin,dar cand ne-am dus noi era destul de calma.
           
              Ne-am intors in gara si am luat trenul o statie pana in Estoril. Ne-am plimbat putin si pe aici, in special prin zona Cazinoului. Am intrat si in apa, dar numai cu picioarele, ca era receee! Plajele de aici sunt destul de mici si sunt intrerupte de zone stancoase, de faleza.
           

vineri, 24 octombrie 2008

Oltean 100%

           Oltean sunt, oltean imi zice, oltean sunt pe un' m-oi duce!



joi, 23 octombrie 2008

            In Lisboa oamenii sunt mereu dornici sa invete lucruri noi. Indiferent de varsta.


luni, 20 octombrie 2008

Lisboa

           Lisboa. Lisbon. Lisabona. Oricum i-ati zice, e un oras superb. Eu prefer sa-i spun Lisboa(se citeste Lişboa). Mi se pare normal, din moment ce portughezii ii zic asa; nu prea sunt de acord cu traducerea numelor proprii. Drumul de 1000 km de la Barcelona pana aici l-am parcurs cu un avion al companiei Clickair, a carei baza principala e in Barcelona, asa ca pe pista aeroportului El Prat se vedeau o gramada de astfel de avioane. Am facut cunostinta cu Lisboa inca din avion, pentru ca aeroportul e oarecum in oras, asa ca la aterizare am zburat pe deasupra lui, cu un usor viraj pe deasupra Atanticului.

          Daca va aruncati privirea pe o harta, probabil veti crede ca Lisboa se afla pe malul Oceanului Atlantic. De fapt, e situata pe malul drept al raului Tejo, distanta pana la ocean fiind de vreo 5 km. Lisboa este capitala Portugaliei inca din 1260, iar de-a lungul timpului s-a aflat si sub stapanire maura sau spaniola. S-a confruntat si cu diverse calamitati, cea mai cunoscuta fiind cutremurul din secolul XVIII, cand mare parte din oras a fost distrusa. Cu o populatie de aproximativ 600 000 de locuitori, nu este tocmai o mare metropola, dar din punctul de vedere al bogatiei culturale si al frumusetii poate rivaliza oricand cu alte capitale europene, mult mai celebre. Fiind orasul "Celor 7 coline", iti ofera multe puncte de belvedere asupra caselor cu acoperisurile rosii, construite in stil maur si asupra raului Tejo cu ale sale impresionante poduri. De pe celalalt mal, statuia lui Hristos te face sa crezi ca esti in Rio, iar podul 25 Aprilie aduce cu celebrul Golden Gate din San Francisco; dar stradutele medievale, in panta, batranele tramvaie sau Castelul Sao Jorge, care vegheaza asupra orasului, nu aduc cu nimic din agitatia acestor orase americane. Lisboa e un oras original, e un exemplu perfect de imbinare intre vechi si nou; acum te poti plimba prin cartierul Alfama in care te simti ca pe vremea marilor descoperitori, iar in 20 de minute poti calatori cateva secole in viitor, in moderna zona Oriente.

          Lisboa a fost gazda noastra timp de trei zile. Rezervasem cazarea pe internet la Residencial Saldanha, pentru 45 de euro camera. Hotelul se afla, asa cum ii spune si numele, in piata Saldanha, care se afla la 3 km de aeroport, conform Google Earth. Puteam sa o luam pe jos, dar exista riscul de a ne rataci, asa ca, mai sigur, am incercat sa luam metroul. Acesta are 4 linii, dar niciuna nu trece prin dreptul aeroportului. Asa ca la indicatiile cuiva am luat autobuzul 44 pana la statia Oriente, de unde am luat metroul. Daca luai bilet de la sofer, costa 1.4 euro, asa ca toata lumea avea abonamente. Am cumparat si noi cardul "7 colinas", si pentru trei euro si ceva puteam calatori cu orice mijloc de transport pentru 24 de ore.  

            Dupa ce ne-am instalat la hotel am luat-o pe un bulevard spre raul Tejo. Pe o straduta laterala am dibuit un funicular cu care am urcat in cartierul situat pe deal. Funicularul asta e un fel de tramvai care urca pe strazile foarte abrupte, dar calatorii din el stau mereu in pozitie orizontala, pentru ca se ridica pe rotile aflate mai in vale. Are doua capete, pentru ca la intoarcere merge in sens invers. Dupa ce am admirat privelistea si m-am uitat cu telescopul care a functionat doua minute dupa ce i-am dat sa manance 50 de centi, am coborat tot cu funicularul. La cate strazi in panta au, cred ca localnicii de aici au o conditie fizica foarte buna. Am ajuns si in piata Rossio, poate piata centrala a orasului, care are o frumoasa fantana arteziana.  

               Nu departe de piata Rossio, in Baixa Chiado, se gaseste Elevador de Santa Justa, un lift-monument, construit in urma cu mai bine de un secol. Initial functiona pe baza de abur, dar la cativa ani de la constructie a fost trecut pe curent electric. Cu o inaltime de 45 de metri, liftul are acelasi rol ca si furnicularul: sa-i urce pe oameni in cartierul de sus. Sau mai bine zis, avea, pentru ca acum e mai mult o atractie turistica. Dupa ce am stat la coada cateva zeci de minute am ajuns si noi sus, de unde aveam din nou o priveliste spectaculoasa asupra orasului vechi.

            Dupa ce am ajuns pe malul raului, in Plaza do Comercio, am luat metroul pana la statia S. Sebastiano, din care am urcat direct in supermarketul El Corte Inglés pentru a ne reface proviziile.

              In dimineata zilei urmatoare am pornit sa vizitam Castelul São Jorge. Ca sa ajungem aici am trecut prin vechiul cartier Alfama, cu strazi inguste si restaurante din care rasuna muzica fado - o muzica melancolica, tipic portugheza, de altfel "fado" inseamna soarta. Cand vei ajunge pe o strada destul de larga incat sa aiba loc sa treaca doua masini una pe langa alta, atunci vei sti ca ai iesit din Alfama. Castelul se afla situat pe cel mai inalt deal al orasului, putand fi vazut din multe locuri, iar privelistea de acolo e cu adevarat uluitoare. Construit in seculul X, pana la ocupatia spaniola castelul era deja ruinat. Adapostise o inchisoare, o cazarma si chiar un fort si a fost aproape distrus in timpul cutremurului din 1755. Ulterior a fost restaurat si astazi este un important obiectiv turistic. Castelul este construit din piatra, la fel ca zidurile si turnurile care-l apara. Ca sa ajungem la castel am incercat sa cautam un lift despre care citisem ca ne-ar urca sus, dar tot cautandu-l ne-am trezit la portile castelului. Inauntru erau, pe langa castel si zidurile care-l apara, si cateva fantani (intr-o fantana arteziana erau chiar si broaste testoase), niste tunuri, ba chiar si baloti de paie. O avea castelul asta ziduri groase si multe tunuri, dar eu am ajuns la concluzia ca adevaratii aparatori ai lui sunt...motanii; o gramada de motani uriasi vegheau in interiorul castelului.

           Dupa ce am terminat de vizitat castelul, am urcat intr-un microbuz care ne-a coborat in vale, dupa care am luat metroul pana la statia Oriente. Zona Oriente a gazduit expozitia universala din 1998, a carei tema a fost oceanul. Asa ca zona e plina de constructii futuriste care au legatura in general cu apa, si in special cu oceanele. Mai toate au fost construite in 1998, special pentru expozitie. Piesele de rezistenta sunt: Podul Vasco da Gama, cu o lungime de peste 17 km este cel mai mare din Europa si Oceanarium, de asemenea, cel mai mare acvariu din Europa, al doilea din lume. La astea se adauga telefericul, care te duce de la pod la Oceanarium, Parcul Natiunilor cu fantani arteziene sub forma de vulcani, cladiri in forma de vapoare, mallul Vasco da Gama, etc. Nu stiu cum or fi fost celelalte expozitii universale, dar cred ca asta a fost una dintre cele mai reusite. 

              Am facut ceva poze cu podul si cladirile din jur, dupa care am mers in mall...proasta idee pentru ca abia am reusit sa o mai scot pe Crina de acolo. Pentru 3.9 euro am luat telefericul pana la Oceanarium, care e pur si simplu incredibil...toti pestii lumii ii gasesti aici; iar in centru e un uriaaas acvariu.

           

          Mai pe seara am luat la nimereala un tramvai si am dat turul orasului. In Lisboa tramvaiele sunt un obiectiv in sine. Acum au introdus mai multe noi, dar mai sunt destule si din cele vechi, cu un singur vagon. Am ajuns la ambele capete de linie, unde trebuia sa coboram, iar apoi ne urcam la loc. Tramvaiul ne-a dus si in cartierul Belem, pe care aveam sa-l vizitam in dimineata zilei urmatoare.

                  Belemul e asezat in partea vestica si contine monumente, cladiri si muzee cu o valoare deosebita. Am luat din nou un tramvai, de data asta doar pana la baza Podului 25 Aprilie. Construit in 1966, are o lungime de 2,27 km, si seamana foarte mult cu celebrul Golden Gate din San Francisco. Mie mi-a placut mult podu' asta, asa ca am pus-o pe Crina sa-mi faca o gramada de poze cu el.

           Am mers in continuare spre vest pe malul raului pana la Monumentul Descoperitorilor, un omagiu adus aventurierilor de acum cateva secole. Intre timp ne-a prins si o mica ploicica, care ne-a dat peste cap si planurile de dupa-masa de a face baie in Atlantic. Monumentul are 52 de metri inaltime si este plasat chiar in zona din care au pornit marile expeditii. Mergand in continuare in directia Atlanticului, am dat de un alt monument, Torre de Belem. Construit in urma cu aproape 500 de ani, avea rolul de a apara Lisboa. In prezent este inclus pe lista UNESCO alaturi de minunata manastire Jeronimos, aflata la cateva sute de metri distanta. Dupa ce am vizitat-o si pe aceasta din urma, ne-am dus in statia Cais do Sodre, de unde am luat trenul pana pe malul Atlanticului, la Cascais. 

             Imi place cum suna si limba portugheza, are o gramada de ş-uri; s-urile se citesc "ş", cu exceptia cazului in care sunt prima litera a cuvantului, iar ca sa aiba si s-uri in interiorul cuvintelor, le scriu "ç" . Cred.

             In ultima zi ne-am facut bagajele si am plecat spre Madrid. De-acum incolo aveam sa calatorim numai cu Easyjet. Inainte de a pleca am mai dat o tura prin parcul Eduardo VII. De data asta ne-am dus la aeroport direct cu autobuzul 44.

               Lisboa mi-a placut mult, m-as reintoarce oricand aici!

duminică, 19 octombrie 2008

Crazy Aircrafts

              Daca  va plimbati cu avionul prin Portugalia, s-ar putea sa aveti parte de senzatii tari.

Pentru ca acestea fie devin proiectile de tun:


             Fie se iau la intrecere cu ciorile locale:


           Iar unele chiar se tin de acrobatii. Crezandu-se delfini, vor sa treaca prin cercuri:


            Asa ca nu e de mirare ca le-au ridicat monumente:

sâmbătă, 18 octombrie 2008

7 minuni ale lumii

       Toata lumea a auzit de "Cele sapte minuni ale lumii antice", insa sunt putini cei ce stiu care sunt ele. Au existat mai multe versiuni, insa lista finala, care a ramas cunoscuta in zilele noastre, este:

  1. Marea Piramidă din Giza
  2. Grădinile suspendate ale Semiramidei
  3. Templul zeiţei Artemis din Efes
  4. Statuia lui Zeus din Olympia
  5. Mausoleul din Halicarnas
  6. Colosul din Rodos
  7. Farul din Alexandria

        Dintre toate, singura care mai exista in zilele noastre este Piramida lui Keops, care a fost cea mai inalta constructie din lume timp de 4300 de ani, pana la construirea Turnului Eiffel. Celelalte au fost distruse prin dezastre naturale: cutremure sau incendii. Au fost omise si alte mari constructii: Lacul artificial Moeris, Labirintul de la Fayum si Marele Zid Chinezesc.

        Pe 07.07.07, la Lisabona, au fost alese cele "7 minuni ale lumii moderne". Initial au fost multe propuneri, dar in finala au intrat 21 de "minuni". In urma voturilor a peste 100 de milioane de oameni au iesit castigatoare:

  • Marele Zid Chinezesc
  • Chichén Itzá, Mexic
  • Orasul Petra din Iordania
  • Machu Picchu, Peru
  • Taj Mahal, India
  • Colosseum, Italia
  • Statuia lui Iisus din Rio

        Eu sunt de acord 100 % cu primele patru, in mare masura si cu cea de-a cincea. Ultimele doua, insa, sunt discutabile. Colosseumul s-a pastrat bine, dar parca nu e o constructie care sa-ti taie intr-adevar rasuflarea. Dar fiind extrem de cunoscut, a primit multe voturi. Nu zic ca cele doua nu merita sa fie acolo, dar daca statuia din Rio e acolo si templele de la Angkor, din Cambodgia, nu sunt , parca nu e corect.

         In 2010 vor fi alese alte 7 minuni, de data asta minuni naturale. Puteti vota accesand siteul New 7 Wonders of Nature. Acolo este afisat si clasamentul primelor 77 de propuneri. Dintre acestea, primele 21 vor ajunge in finala, iar castigatoarele vor fi anuntate pe 07.07.2010 . Si Romania are trei candidate, dar deocamdata nici una nu se afla in top 77 : Delta Dunarii, Pestera Scarisoara si Parcul Retezat.

         Optiunile mele sunt: in primul rand Ha Long Bay din Vietnam, apoi Marea Bariera de Corali, Lacul Baikal, Chocolate Hills din Filipine, Parcul Serengeti din Tanzania, Cascada Angel din Venezuela, iar la ultima ma mai gandesc.

miercuri, 15 octombrie 2008

Orasul lui Gaudi

      Barcelona. Considerat de multi drept cel mai frumos oras din Europa. Cu siguranta cea mai mare contributie a avut-o arhitectul Antonio Gaudi. Cele mai marete obiective ale Barcelonei sunt facute de el : Sagrada Familia, Casa Mila, Parcul Guell. In afara de constructiile facute de mana omului ,capitala Cataloniei mai are un avantaj major, pozitionarea geografica: are in fata Mediterana, iar in spate muntii.

     Ne-am imbarcat de dimineata in avionul companiei Ryanair, cea mai mare companie low cost si probabil cea mai ieftina din Europa.

       Am aterizat pe aeroportul din Girona, un aeroport secundar al Barcelonei pe care aterizeaza in special avioanele companiilor low cost. Distanta de aproape 100 km pana la Barcelona am parcurs-o intr-un autocar (12 euro). Din fericire locul in care ne-a lasat autocarul era aproape de Hostel Subirates, locul unde eram cazati, asa ca am ajuns repede, prea repede. Ne-a intampinat o femeie mai in varsta care vorbea doar spaniola, noroc ca mai intelegea Crina cate ceva. Am lasat bagajele acolo si pana la ora unu am plecat sa vedem imprejurimile. Hostelul se afla in apropierea Arcului de Triumf. Un Arc de Triumf diferit de cele obisnuite, care te duce cu gandul la maretele biserici din Rusia.

        Am luat-o in jos pe bulevard , prin Parc de la Ciutadella, pe langa Zoo (n-am intrat ca era vreo 15 euro) pana am ajuns pe malul marii. Pacat ca nu eram echipati de baie. Dar Mediterana a avut ea grija sa trimita un val care sa-mi ude adidasii.

          Dupa ce ne-am intors la hostel am luat metroul (scump domne', scump, 1.3 euro calatoria) spre obiectivul numarul unu al Barcelonei: Sagrada Familia. Este o uriasa biserica a carei constructie a inceput in 1882 si inca se mai construieste, finalizarea ei fiind estimata pentru anul 2026. Biserica are 18 turnuri care-i simbolizeaza pe cei 12 apostoli, 4 evanghelisti, Sfanta Fecioara si, cel mai inalt turn, pe Iisus Hristos. Turnul central al lui Iisus va avea montata pe el o cruce uriasa. Inaltimea totala, de 170 m, este cu un metru mai mica decât a unui deal de langa Barcelona, deoarece Gaudi nu considera ca lucrarea sa ar trebui sa fie mai mare decat cea a lui Dumnezeu. Biserica are 3 fatade: a Nasterii (spre est), a Gloriei (spre sud) si a Patimilor (spre vest).

         Intrarea a costat 10 euro + 2.5 ca sa urcam in turn. Partea veche fiind in renovare, am putut sa intram doar in partea noua si am cam fi dat banii degeaba daca nu urcam sus. Am asteptat o ora jumate' la coada, da a meritat. Toata Barcelona se vedea de sus.

         

         Un alt obiectiv ce nu trebuie ratat este Parcul Guell. Situat pe un deal din vestul Barcelonei, iti ofera o imagine de sus asupra Barcelonei. Construit intre anii 1900 - 1914, se afla din 1984 printre locurile din patrimoniul mondial UNESCO. Cactusi care creeaza o ambianta exotica, poduri si case ca cele de turta dulce, Barcelona si Mediterana vazute de sus, toate creeaza o atmosfera de basm. 

        Noi am urcat pana in parc pe o straduta foarte abrupta si... lunga. Noroc ca erau vreo 10-15 scari rulante care te duceau sus.

        La Rambla este strada principala a Barcelonei. Mai ales seara, un puhoi de oameni din vreo o suta de tari se plimba pe acest bulevard catalan. O gramada de hoteluri, ieftine sau luxoase, restaurante, piete, magazine de tot felul, florarii,artisti ambulanti, pe toate le poti gasi pe La Rambla. Seara, devine cel mai animat loc din Barcelona. Cladirile vechi asezate de-o parte si de alta, cu numeroase stradute inguste ce se varsa in "marele fluviu", copacii asezati in centrul bulevardului pe doua randuri si mai ales multimea de oameni care circula in ambele sensuri sau se strang sa vada lucrarile vreunui artist necunoscut sau spectacolul vreunui mascarici, toate astea fac parte din farmecul Ramblei, al Barcelonei.



Biata Crina era moarta de obosita, dar cand dadea de un magazin cu haine, nu stiu cum facea, da isi revenea pe loc, asta pana cand iesea. Si cum pe Rambla erau o gramada de magazine cu haine, Crina stand in fiecare o juma' de ora, am lasat-o acolo si m-am dus singur sa explorez Rambla. Cand sa ne intoarcem seara la hostel, nu stiu cum am facut, dar am iesit prin alta parte la metrou si cand am ajuns la suprafata, reperul nostru, Arcul de Triumf, disparuse. Crina ajunsese in punctul culminant al oboselii si cum disparuse arcul...hehe.
Am plecat de pe Aeroportul principal, El Prat,cu Clickair. Statia trenului Renfe pe care l-am luat pana la aeroport a fost destul de greu de gasit. Dupa greva din Roma am mai dat de una in aeroport, de data asta a unor angajati care fluierau de mama focului.

luni, 13 octombrie 2008

Roma

        Luni, 7 iulie 2008. Ora 6. Ne imbarcam (eu si Crina, verisoara mea) in avionul Airbus A320 al companiei Wizzair. Destinatia: Roma-Ciampino. Intamplarea face ca primul oras din strainatate pe care il vizitez sa fie Roma, Caput Mundi, cel mai maret oras al omenirii. De ce Roma? Pentru ca asa au vrut mai-marii companiei (italiene) Myair, care ne-au anulat biletele cu destinatia Barcelona, probabil pentru ca zborul nu le aducea profit. Asa ca ne-am reorientat si pana sa ajungem la Barcelona am facut o escala de o zi la Roma.

       Zborul a durat ceva mai putin de doua ore si a decurs fara probleme. Mai toate avioanele companiilor low cost din Europa sunt noi, asa ca cine isi inchipuie ca low cost inseamna zboruri cu mai putina siguranta se insala. Diferentele principale sunt ca nu ai mancare gratis in avion si nu ai loc rezervat, te asezi unde vrei. Am ajuns in Ciampino in jurul orei 7, ora locala. Ciampino este un aeroport destul de mic, gen Baneasa, din cate am inteles, un fost aeroport militar, pe care aterizeaza doar companiile low cost. Am luat din incinta aeroportului bilete la autobuzul spre Anagnina(1.2 euro) si cartele de metrou pe o zi(4 euro, dar dupa cate se va vedea, nu prea am apucat sa le folosim). Cam o jumatate de ora a durat drumul de la Ciampino la Anagnina, locul in care incepe una dintre liniile metroului roman (are doar doua). Am mers 15 statii, pana la gara Termini, unde am lasat si bagajele. In metrou toata lumea citea cate ceva: ziare, reviste, povesti, romane...de toate.

        Iesim noi din gara, ne ducem la un chiosc, luam niste apa (2.5 euro 1.5 l  :-O) si ne asezam sa halim niste sandwichuri. Langa noi - o romanca; ne informeaza ca toata ziua e greva la transportul in comun. Hopa...si noi cu ce ne intoarcem la aeroport?! Dupa cateva minute de cautari prin gara gasim un birou de informatii de unde aflam ca metroul circula intre 17 si 20. 

        Asa ca am plecat sa vedem minunile Romei. Pe jos normal...pana seara. Am mers atat de mult ca am ajuns si in alta tara, Vatican :D . M-am uitat eu pe harta si am decis sa o luam de la Termini in jos pe o strada care ar trebui sa duca la Colosseum. Pana sa ajungem acolo, am dat de o biserica mare. Atunci n-am stiut, dat am aflat mai tarziu ca era celebra Santa Maria Maggiore. Strada ne-a dus, dupa cateva minute de mers, direct la Colosseum. Celebra arena in care se luptau in antichitate gladiatorii e una dintre Cele sapte noi minuni ale lumii, de altfel singura care se afla in Europa. S-a pastrat destul de bine si da foarte bine in poze. Era aglomeratie, ca la mai toate marile obiective. 

           Ziua asta a fost cea mai calduroasa asa ca am fost nevoiti sa mai scoatem doi euro pentru apa si apoi am mers pe rand la Foro Romano, Columna lui Traian, Monumentul Vittorio Emanuelle, Pantheon. De la Pantheon am luat-o prin centru, prin diverse piete, cautand Fontana di Trevi, care e destul de bine ascunsa intr-o piata mai mica. Fiind cea mai renumita si poate cea mai frumoasa fantana din lume, era vizitata pe masura, iar piata fiind mica, era o maaare aglomeratie.

           Mai departe, am dat de Piazza di Spagna, Piazza del Popolo (cu bisericile gemene) si apoi am traversat Tibrul spre castelul Sant'Angelo si Vatican. Vaticanul e imens, totul e la superlativ aici. Am facut si economie pentru ca am gasit mai multe locuri din care sa luam apa in sticla. Dupa multi kilometri de mers pe jos la 35 de grade, Crina incepuse deja sa cedeze. Dupa ce am stat o jumatate de ora in biserica Sfantul Petru din Vatican, am localizat metroul, cu ajutorul indicatiilor unui om din garda Vaticanului. Din cauza grevei am plecat ceva mai devreme decat stabilisem initial, pentru a evita posibile probleme. Dupa oprirea de rigoare in statia Termini, pentru a ne lua bagajele, am luat din nou metroul pana la Anagnina de unde am luat autobuzul spre Ciampino.

            Cum avionul nostru pleca a doua zi dimineata la 6:15, aveam de petrecut o noapte intreaga in aeroport. Desi stiam ca terminalul "Plecari" se inchide la miezul noptii, ne-am dus la inceput acolo. Era multa lume care astepta sa se imbarce la diverse zboruri, dar pe la 22:30 in tot aeroportul nu mai ramasesem decat noi si doua fete din Hong Kong, care habar n-aveau ca nu pot sa stea toata noaptea acolo. Asa ca ne-am mutat la "Sosiri", care era animat de cateva zeci de oameni care isi asteptau zborurile de dimineata. Crina a mai dormit ceva, dar eu nu stiu daca am dormit mai mult de 5 minute. Ceilalti backpackeri dupa ce au mai stat la taclale vreo  doua ore s-au asezat de-a dreptul pe podea, cu sau fara ceva sub ei, si dormeau de parca erau in patul lor. Pe la patru si ceva eram ca noi si am plecat la check-in. Barcelona ne astepta! 

         Cateva poze din Roma: