Frankfurt

          E centrul economic al Germaniei, are un aeroport care e in top 3 in Europa, un centru dominat de zgarie-nori si 25% dintre locuitori sunt straini. Pare a fi un oras creat special pentru business, un oras al sticlei, al globalizarii, al kitsch-ului. Si in mare parte asa este, dar are si destule de oferit turistilor.

          Nu foarte dis-de-dimineata ne urcam pe biciclete si dupa cateva minute le lasam in parcarea de biciclete a garii Rodgau-Jügesheim. Nu sunt prea norocos cand vine vorba de ajuns intr-o statie, de multe ori mi se intampla sa vad autobuzul plecand tocmai inainte sa ajung eu. Asa se intampla si acum, ne uitam cum trece trenul in timp ce ne legam bicicletele. Urmatorul vine peste 30 de minute, dar tot pe asta l-am fi luat oricum, pentru ca odata ajunsi in fata automatului de bilete ne dam seama ca nu le putem cumpara. Motivul? Dracovenia nu accepta decat monezi si bancnote de maxim 10 euro, iar noi nu detinem 7.8 euro (cat costa doua bilete) in asemenea diviziuni. Dureaza ceva pana gasim un magazin care sa ne schimbe banii, asa ca nu ne mai ramane mult de asteptat pe peron pana la venitea trenului.

Serpi in gara si iepuri pe strazi

          Facem 33 de minute pana in gara principala a Frankfurtului, dar trenurile regionale au statia la subsol. Dupa ce urcam sus gasim si primul loc de interes al orasului: serpi, soparle si alte lighioane asemanatoare puse la expozitie in mijlocul garii. Le facem pozele de rigoare si iesim sa exploram orasul, nu inainte de a vizita biroul de informatii turistice. Cer o harta, baiatul de acolo imi zice ca nu mai are in engleza, dar imi da una in germana, ca oricum harta-i harta. Dau sa plec, cand imi atrage atentia ca harta nu e gratuita... e pentru prima oara cand trebuie sa platesc pentru o harta luata de la biroul de informatii turistice si tind sa cred ca treaba asta se intampla in multe orase germane. Dar nu-i nimic, costa doar 50 de centi. Afara, de la inceput ne sar in ochi zgarie-norii. Nu sunt chiar cei mai multi sau mai inalti din lume, dar pentru un oras european e ceva rar intalnit. Main Tower are o platforma pentru turisti pe acoperis, la 200m, de unde se spune ca se vede foarte frumos orasul, mai ales ca e amplasat chiar in centru. Speram sa ne urcam si noi acolo, dar nu azi, mai e timp. Deocamdata ne indreptam spre raul Main, pentru ca pe cealalta parte a sa se tine targul saptamanal de vechituri. Intr-un oras de genul asta ati fi surprinsi, ca si noi, sa va intalniti cu un iepure pe strada, scapat cine stie de unde.

Flea market

          Nu e deloc greu sa gasim targul de vechituri, pentru ca se intinde pe sute de metri de-a lungul raului. Aici se gaseste tot ce nu-ti trece prin cap, preturile nu sunt afisate nicaieri, si impresia mea e ca se vorbeste mai mult turca decat germana. Dam o tura de la un capat la altul, insa fara a cumpara nimic. Strada asta pe care se desfasoara sambata targul e cunoscuta pentru numeroasele sale muzee, iar spre capatul sau estic e o frumoasa biserica, precum si podul vechi al orasului, Eiserner Steg.

Romerberg

          In Frankfurt exista si un centru vechi, in piata Romer. Cladirile de aici, specifice secolelor 14-15 au fost reconstruite dupa razboi. Pentru ca si Frankfurtul, ca majoritatea oraselor germane, a fost distrus aproape complet. Piata Romer e specifica oricarui oras din zona asta, cu cladiri decorate cu dungi maronii, primaria fiind cea mai impunatoare(fara dungi insa) si biserica, de regula cea mai mare din oras. In Frankfurt cea mai mare biserica, St. Bartholomeus sau Domul din Frankfurt, e pusa un pic mai in spatele pietei, la vreo 200 m. Inaltimea acesteia e de 95 de metri, mare pentru cladirile din jur, dar mica in comparatie cu cei 259m ai Turnului Commerzbank .

Palmengarten

          Din piata Romer o luam pe jos spre Palmengarten, trecand pe langa strada Zeil, o strada comerciala a orasului, cu terase si malluri, si pe langa cladirea IG Faber, folosita de nazisti ca fabrica si laborator chimic, azi parte a universitatii. Palmengarten e o uriasa gradina botanica, cu multe pavilioane, un lac, cateva fantani arteziene, un trenulet si altele. Intrarea e 2 euro pentru mine, ca sunt student, si 5 euro pentru Misu, ca si-a lasat legitimatia la Craiova. Oricum, se pare ca aratam a studenti, pentru ca pana acum nu ne-a cerut nimeni legitimatia. Aici am intalnit cei mai blanzi pesti pe care i-am vazut. Daca bagai un deget in apa se adunau toti, puteau fi prinsi cu mana.

          Ultima vizita pe ziua de azi o facem la mallul Zeil Galerie. Nu pentru cumparaturi, ca mie nu-mi plac mallurile, ci pentru a ne urca pe acoperis, unde e o platforma de vizualizare. N-o fi ca pe Main Tower, dar e gratis. Intre timp ne prinde si o mica ploaie, dar trece repede. Mai stam putin prin piata Romer, timp in care vedem o masinarie ciudata a bautorilor de bere pe care avem sa o mai vedem ulterior pe strazile orasului. E ca o taraba acoperita de vreo 12 pesoane care stau si beau bere in timp ce pedaleaza.