luni, 29 noiembrie 2010

Česká Republika (IV) - Osuarul din Sedlec


             La periferia orasului Kutna Hora, pe o straduta laturalnica, e o biserica mica ce nu iese cu nimic in evidenta vazuta de afara. Povestea ei incepe in 1278 cand regele Boemiei de atunci l-a trimis pe abatele Henry in Tara Sfanta. La intoarcere a adus cu el pamant pe care l-a imprastiat peste cimitirul din Sedlec. Vestea s-a raspandit rapid si tot mai multi oameni doreau sa fie ingropati aici dupa moarte. Marea ciuma din secolul 14 si razboaiele husite din secolul 15 au facut ca in cimitir sa fie ingropati mii de oameni. In jurul anului 1400 o biserica gotica a fost construita in mijlocul cimitirului, impreuna cu un osuar in care au fost depozitate oasele dezgropate in timpul constructiei sau mai tarziu, ca sa faca loc unor noi morminte.

              In 1870 sculptorul František Rint a fost angajat sa decoreze biserica cu oasele celor 40000 de oameni. Rezultatul: altar, piramide, candelabre si multe alte decoratiuni macabre, realizate numai din oase.








vineri, 26 noiembrie 2010

Česká Republika (III) - Kutna Hora

               Niste romani intalniti in Praga spuneau ca in Cehia n-ai altceva de vazut in afara de Praga. Sigur ca n-au incercat niciodata sa vada ce e dincolo de Praga si din nu stiu ce zvonuri obscure au tras concluzia asta clara. Cehia e o tara mica, dar are foarte multe locuri frumoase si diferite de aglomerata Praga. Kutna Hora e unul dintre ele. Un orasel de 20 000 de locuitori, care in urma cu ceva secole isi masura fortele cu Praga, bazandu-se pe argintul din subsoluri. Pe parcurs ceva s-a intamplat, argintul s-a terminat, iar Kutna Hota a ramas o Praga la scara mica dar si-a pastrat onoarea de pe vremuri.
                Am ajuns aici cu trenul, biletele sunt ieftine si se pot cumpara pe net, pentru grupuri se acorda reduceri substantiale: am platit 100 de coroane dus-intors. Am parasit gara pe jos, o gara mica si urata, si ne-am indreptat spre cel mai ciudat obiectiv al orasului: Osuarul din Sedlec, o biserica impodobita cu oase umane.  Centrul orasului e destul de departe si am preferat sa luam autobuzul, unul singur in tot orasul(10Kc) care ne-a ocolit prin toate cartierele pana am ajuns intr-o statie in care soferul a strigat "Centrum". Nu arata deloc a centru, in spate era padure, in fata niste case obisnuite, dar aveam sa vedem ca centrul e totusi destul de aproape. Strazi medievale, inguste, cateva biserici impunatoare, peste tot liniste, doar din loc in loc mici grupuri de turisti. De la biserica St. James am luat-o in sus pe langa Colegiul Iezuit pana am ajuns la bijuteria orasului: Catedrala Sfanta Barbara. Ca si colega St. Vitus din Praga, a asteptat mai mult de cinci secole sa fie terminata.  
                  Ne-am pierdut ceva timp unii de altii dar pana la urma am ajuns toti la Hradek unde ne-am luat bilete la un tur al minei de argint. Ne-am echipat cu halate, casti si lanterne si am pornit impreuna cu ghidul spre subteran. Turul era in ceha, erau doar doi cehi in grup, noua ne-au dat niste foi in engleza cu explicatii. Am plecat prin oras echipati in mineri pana la locul de intrare in mina, am coborat cativa zeci de metri si am luat-o in sir indian prin niste galerii stramte si nu prea inalte, cu apa prelingandu-se peste noi. Problema a fost ca unul dintre cei doi cehi cam depasea volumul maxim admis de intrare in mina, ghidul nu l-a avertizat, si la un moment dat nu mai incapea prin galerie, a ramas impotmolit. Noi eram in spatele lui, ghidul o luase in fata, asa ca am ramas blocati pentru un timp. Dupa un timp a reusit gafaind sa treaca mai departe, dupa ce s-a ales cu ceva julituri si  transpirat din cap pana-n picioare. Am ajuns la un loc mai larg unde erau ghidul si cei din fata, explicat ca asa si-asa, totul e in regula, mergem mai departe. Facem un mic experiment: stingem toti lanternele si ne gasim in bezna totala in interiorul galeriilor claustrofobe. N-ar fi prea placut sa te ratacesti pe intuneric pe aici. De data asta am luat-o mai in fata, dar dupa un timp aflam de la cei din spate ca omul iar a ramas blocat. Ii spunem ghidului, dar nu are loc sa se intoarca, asa ca o luam mai rapid in fata pana iesim din mina, apoi se intoarce dupa el. Intr-un final a reusit sa-l scoata. Nu cred ca va uita prea curand experienta din mina. 
             Mai dam o mica tura prin centru, alerg la Sfanta Barbara sa iau un magnet din singurul magazin de suveniruri pe care l-am vazut in oras, tocmai inchideau. Iau unul de lemn cu 40 Kc si fug inapoi, avem un tren de prins. Mai e timp de cateva minute in Curtea Italiana, fosta rezidenta a regilor Boemiei. Mi-a placut foarte mult aici, parca pasesti cu adevarat in epoca medievala.

miercuri, 24 noiembrie 2010

Česká Republika (II) - Praga

In ultima vreme am fost cam lenes cu scrisul pe blog, continui acum cu celelalte doua zile in care am stat in Praga. Pentru ca aveam sa schimbam mai multe mijloace de transport de-a lungul zilei, am luat abonamente de o zi contra a 100 de coroane. Problema cu tichetele de transport e ca trebuie sa ai banii in monede pentru ca in majoritatea statiilor de metrou singurul loc de unde le poti procura sunt automatele. Primele ore ale celei de-a treia zi le-am petrecut in centrul vechi al orasului. Praga are foarte multe turnuri in care poti vedea cladirile de sus, eu am preferat sa ma urc in turnul primariei vechi, inalt de aproximativ 60 de metri, pentru ca se afla exact in mijlocul orasului si ai priveliste splendida in orice parte te-ai uita. Se urca cu liftul pana la un anumit nivel, dupa care pe niste scari in spirala foarte stramte. Evident, aglomeratia este o problema sus, dar odata ce gasesti un locsor de o jumatate de metru ai cale libera sa contempli peisajul.


Am coborat din turn exact la ora 12, cu alte cuvinte am iesit direct in puhoiul de oameni care se holba la ceasul cu cocos. Imediat dupa ce si-a facut numarul, au aparut o mireasa si un mire care au tinut sa-si petreaca o parte din ziua nunii sub ceasul astronomic. Am luat-o usor pe stradutele din centru indreptandu-ne spre micul cartier evreiesc. Aici am inconjurat vechiul cimitir evreiesc, am gasit si o gaura in gard pe unde sa vad ce e inauntru:gazon si multe pietre vechi si ingramadite. Pe o suprafata relativ mica sunt ingropati peste 100 000 de oameni, decedati inainte de 1800. Nu departe, rasar cam o duzina de sinagogi, si cum in Praga numarul evreilor a scazut considerabil, acum principalii vizitatori sunt turistii straini, care platesc o taxa de intrare destul de mare pentru Praga.

Vechiul cimitir evreiesc:


Sinagoga Veche-Noua:


Dupa ce-am infulecat ceva pe-o banca, am luat tramvaiul 22 pana la Muzeul Miniaturilor, o expozitie ce cuprinde cateva zici de miniaturi realizate de Anatoly Konenko. Microscopul te ajuta sa distingi detalii ale unor obiecte pe care le vezi cu ochiul liber ca un mic punct negru. Printre miniaturi: un lac cu lebede pe o samanta de mac, potcoava la piciorul unui purice, o garnitura de tren pe un fir de par, altul in urechea unui ac, carti in miniatura, etc. Un muzeu fascinant, mic, ascuns dupa cladiri (e langa manastirea Strahov), cu o taxa de intrare modica: 2-3 euro.

Am incheiat ziua pe dealul Petrin. Am urcat cu funicularul, inclus in abonamentul pe o zi. Sus erau foarte multe flori, majoritatea trandafiri, care conduceau spre un turn asemanator cu cel de la Paris, dar mult mai mic si urat. In apropiere sunt labirintul de oglinzi si observatorul astronomic, in care insa nu am intrat. In schimb am coborat prin partea de sud la o biserica ortodoxa din lemn. Am coborat tot cu funicularul cand s-a lasat intunericul. La ora asta toti erau rupti de oboseala si ma injurau in gand. Am luat-o pe jos pana la Casa Dansatoare de unde am luat tramvaiul 10/16 spre hotel.

Oooo Champs Elysees....


Parlamentul ceh nu parea prea agitat la ora diminetii cand am intrat in gradinile sale. Un paznic la intrare si cativa turisti tulburau linistea Palatului Wallenstein din Mala Strana. Gradinile sunt foarte frumos aranjate, inconjurate de ziduri, dintre care unul cel putin ciudat. Paunii si ratele se plimba libere prin verdeata sau pe apa fantanii arteziene. E multa liniste aici.



Spre periferia sudica a Pragai e asezata o fortareata, Vysehrad. Vegheaza pe o colina deasupra Valtavei, aparata de ziduri. E veche cam de o mie de ani. In interior, un mare parc, presarat din loc in loc ba cu o capela, ba cu un turn, ba cu o pivnita, ba cu o catedrala, ba cu un cimitir... De pe margine iti ofera privelisti frumoase asupra orasului sau asupra raului.

Intr-un oras plin de tramvaie, am folosit o singura data autobuzul: cand am fost la gradina zoologica, catalogata una dintre cele mai bune din Europa. Se afla destul de departe de centrul orasului, intr-o zona verde. Oricum Praga este un oras al parcurilor. La intrare nu poti sa nu te opresti intai la Palatul Troja, o bijuterie baroca din seculul XVII. ZOO Praha nu e doar valoroasa si frumoasa, e si ieftina: 150 de coroane, 100 pentru studenti. Parca la Barcelona costa 15 euro, si nu era de anvergura asta. Am intrat la ora 15, iar la 18 se se inchidea. Nu a fost timp suficient, trebuie stat macar cinci ore. Prin cele 60 de hectare ale gradinii am parcurs cel putin 10 kilometri pe jos printre animale. Toata fauna pamantului se gaseste aici, sunt multe pavilioane dedicate unor anumite zone de pe glob sau doar unor animale. Jungla indoneziana e cea mai spectaculoasa, te plimbi printre maimute, liane, gandaci iar liliecii iti zboara pe deasupra capului. Urangutanii isi desfasoara ocupatiile zilnice si nu te baga in seama. Ii lasi in treaba lor si pleci in Africa. Antilopele Oryx pasc in savana la care ajungi trecand un pod de lemn peste o strada. Girafele sunt la ora mesei, waw... ce animale ciudate, cat sunt de mari si ce gat au! Din loc in loc sunt puse harti, trebuiesc urmarite ca sa nu ratezi ceva. Polul Nord e pe deal, un mic telescaun te urca la ursii polari. Par pufosi. Doar rinoceri n-am gasit in gradina asta, in rest are de toate: elefanti, hipopotami, zebre, gorile, feline de tot felul, crocodili si toate speciile de serpi, animale marine, camile, canguri, pinguini, flamingi. Daca credeati ca gradinile zoologice sunt doar pentru copii, duceti-va la Praga si va veti schimba parerea!

video

Baby se joaca...Miti doarme...
Ei doar se incalzesc.
Broaste cat casa!N-ai vrea sa culegi frunza asta!

Palatul Troja

miercuri, 20 octombrie 2010

Česká Republika (I) - Praga

            Toata lumea iubeste Praga. Toata lumea lauda Praga. Asa ca la inceputul acestei luni m-am dus sa vad cu ochii mei de ce. Oras strabatut de Valtava, oras al podurilor, al lui Kafka, Mucha si multi altii, situat pe jumatate pe coline, gazda celui mai mare castel medieval si capitala unei natiuni care aparent bea numai bere. De data asta am fost in numar de sapte, am plecat sambata dimineata, ne-am intors vineri seara, dar in Cehia am stat doar cinci zile pentru ca doua le-am pierdut pe drum, in autocar sau tren. Preturile la avion sunt mari, zborurile din doua bucati cu low-costurile nu se imbina,  oferta de la Eurolines era de departe cea mai buna. 

           Am ajuns in orasul de aur la 5 dimineata. Dupa doua ore in care am facut rost de coroane, am schimbat metrouri si apoi am mers cateva sute de metri, am ajuns la hotel, Pension Jana/Domov Mladeze, rezervat pe booking.com la un pret avantajos, chiar si pentru Praga. Dar bineinteles ca nu putem sa ne cazam de dimineata, asa ca ne lasam bagajele acolo si pornim la prima plimbare in oras. Primul popas este biserica Sfanta Ludmila, de la Namesti Miru, care nu prea apare prin ghidurile turistice dar e foarte frumoasa. In Praga sunt foarte multe biserici impunatoare, frumos decorate atat in interior cat si in exterior. Nu chiar ca cele din Roma, dar se apropie cat-de-cat, oricum peste cele din Spania, iar la majoritatea intratea e gratuita. Am continuat cu statia de metrou: am vrut sa vad cum arata una dintre cele mai lungi scari rulante din Europa, asa ca am coborat la statia Namesti Miru si apoi am urcat imediat: 87 de metri lungime, 5 minute a durat plimbarea sus-jos-sus. Am luat-o usor spre Piata Veche, trecand pe la Muzeul National, Piata Wenceslas si apoi stradutele inguste ale centrului vechi, pline de turisti si magazine de suveniruri.

         Am ratat ora exacta la ceasul astronomic cu 30 de secunde pentru ca m-am ratacit putin pe stradute, dar am revenit ziua urmatoare. Un puhoi de oameni se strange, toti cu gurile cascate la ceas si preferabil cu mainile pe buzunare. Ca sa vada ce? Niste apostoli mici care se rotesc in interiorul turnului si doi draci afara care se inclina trasi de o ata. Obositi si nedormiti, intram la metrou si ne luam camerele in primire, tragem un mic somn si revenim in oras pe seara pentru o alta mica plimbare. 

        Ziua urmatoare e rezervata castelului, cel mai mare castel medieval din lume. Consta de fapt in multe cladiri, biserici, capele, stradute, curti interioare, turnuri care sunt imprejmuite de ziduri si santuri adanci. Se poate ajunge aproape de castel cu tramvaiul 22, dar mai bine am luat metroul pana in Stare Mesto si am luat-o pe jos pe podul Carol, am urcat pe strada Nerudova, o strada foarte frumoasa pe care se afla si ambasada Romaniei cu un bust al lui Mihai Viteazul. Cu pozele am lasat-o mai moale, mi-am dat seama ca bateriile sunt pe terminate, iar rezervele le-am uitat in camera de hotel. La castel am prins schimbarea garzii, dureaza 20 de minute la pranz, se plimba soldatii mult pana sa se schimbe, altii canta de sus la trompete. Mi-am luat biletul cu turul lung, ceilalti pentru turul scurt. Asta scurt costa 250 de coroane si nu prea merita, daca vrei sa vizitezi ia-l pe cel cu 350 (175 pt. studenti) pentru ca are in plus cel mai interesant muzeu, Povestea Castelului Praga. Daca totusi nu te atrag muzeele si nu vrei sa stai 5 ore prin ele, poti intra gratis in incinta castelului, precum si in partea sudica a catedralei St. Vitus. Ulita de Aur este inchisa pentru lucrari de renovare. Gradinile regale merita o plimbare, eu am luat-o rapid si prin tunelul de caramizi din santul castelului si am urcat pe interesantele alei cu balustrade de lemn si plante agatatoare.

      Manastirile Loreta si Strahov sunt aproape de castel, intro zona frumoasa, cu cladiri valoroase. La Strahov se intra gratuit, iar coborarea in Mala Strana iti ofera o panorama frumoasa asupra orasului. S-a lasat seara cand am coborat prin Piata Malteza, Zidul John Lennon, Insula Kampa, iar spre disperarea tovarasilor de calatorie, rupti de oboseala, am luat tramvaiul din apropierea Casei Dansatoare, de pe celalalt mal al Valtavei.


 

         

duminică, 5 septembrie 2010

TGV mai ieftin decat CFR

              Vreti sa mergeti in Franta dar nici nu va ganditi sa circulati cu TGV-ul pentru ca nu va permite bugetul? Mai ganditi-va! IdTGV e o varianta ieftina a faimosului tren francez, si nu, nu merge mai incet. Biletele se pot cumpara doar online de pe site-ul lor, pentru cele mai mici preturi trebuie cumparate cu cateva saptamani inainte. Daca sunteti in grup de cel putin patru, beneficiati de o reducere de 25%. Pe distante lungi iese chiar mai ieftin decat la CFR-ul nostru, plus ca ajungeti de sapte ori mai repede. Astfel poti strabate intreaga Franta de la Paris la Marseille in doar 3 ore si platind doar 24.9 euro.
                 O alta varianta este IdNight, un tren care circula noaptea, nu cu aceeasi viteza, dar cu preturi si mai mici - de la Paris pe Coasta de Azur, incepand de la 15 euro.

Franta va asteapta!

marți, 24 august 2010

Turist in Budapeşt (II)

          In cea de-a treia zi in Budapesta plecam spre cetatea Budei. Drumul pana acolo e putin mai intortocheat, unele tramvaie nu circula din cauza lucrarilor la strazi asa ca folosim o combinatie din planul B. Credeam ca funicularul ce te urca la cetate e inclus in abonamentul folosit pentru transportul in comun, asa cum e in alte orase, dar aici se plateste separat. Facem economie de 800 de forinti si o luam pe jos, oricum e mai putin de urcat decat a fost la Citadela. Sus pe deal, cetatea Budei ofera o alta priveliste frumoasa asupra malurilor Dunarii, inauntru este un muzeu, dar noi il dam ocol pe dinafara. Locul e plin de turisti, s-au improvizat locuri de tras cu arcul si diverse magazine. O luam pe jos spre biserica Matyas pe care o gasim in renovare si spre deosebire de alte biserici din oras unde intrarea este gratuita, aici se platesc 750 de forinti. Dar biserica e splendida si pe dinafara, mai ales fara schele si cozile de oameni.
            Bastionul pescarilor este situat exact langa biserica, scopul cu care a fost construit a fost sa ofere vizitatorilor un loc de admirat orasul. E ca un mic castel, numai bun sa te pozezi cu el.
           Urmatoarea tinta: Labirintul Budei. Mergem cateva sute de metri pe Uri Utca pana la cladirea cu numarul 9. Nu prea arata ca o intrare la un obiectiv turistic important, dar afisul de pe perete indica faptul ca suntem in locul potrivit. Se coboara cateva scari pana la ghiseul de bilete de unde primim o harta a grotelor dupa care ne avantam in semiintuneric. Clar, labirintul nu e o pestera standard care a ramas asa cum a facut-o natura. Au fost introduse diverse statui, fantani, probabil s-a umblat si la forma grotei. Desi se cheama ca e un labirint, nu ai cum sa te ratacesti, in mare parte e o singura directie de mers iar dupa cateva zeci de minute ajungi de unde ai plecat. Pe lateral sunt din loc in loc diverse incaperi cu fantani ce scot sunete, statui ciudate sau robinete prin care curge vin. Nu va grabiti sa beti, pe o tablita zice ca nu e bun de baut. 
           La presiunile lui Mihai ne infiintam la ora 16 in Piata Eroilor de unde ne urcam in autobuzul gratuit ce merge la Aqua World. Aici sunt diverse bazine acoperite, cu apa la diferite temperaturi, dar in principiu calda, cu tobogane mai mici sau mai mari, dar majoritatea foarte lungi, conform unor surse, cele mai lungi din Europa. Ma descurc oarecum la inotat, asa usor-usor pot sa inot si cativa kilometri, dar nu-mi place deloc sa ma scufund. Ori, la tobogane te cam scufunzi la cadere, plus ca nu m-am dat niciodata nici macar pe unul mai micut, dar sa urc 5 etaje pe scari si sa-mi dau drumul de acolo printr-un tunel... se mai adauga si tremutatul (teoretic de frig) dupa ce am iesit din bazinul cald si stau la coada de unde vad casele din jur de parca sunt in turlele Sagradei Familia. Pana la urma a fost interesant, m-am mai dus inca odata, dar gata, ajunge. Ultimul autobuz pleaca la 20, asa ca ne cam grabim sa-l prindem, desi tovarasii se miscau cam incet, nu prea se gandeau ei ca daca intarziem fie dormim pe camp, fie facem rost de 100 de euro, nu se stie de unde, ca sa ajungem inapoi in oras. Apoi pantalonii putin uzi sunt motivul de nezdruncinat ca sa dea fuga in camera de hotel de la ora asta. Repede mai oboseste una lume...
              In ultima zi plina trebuia sa mergem la Esztergom dar observ ca sunt singurul care vrea asta, iar cum nici bani suficienti nu mai aveam, propunerea cade. Dimineata vizitam biserica Sfantul Stefan, cea mai mare din oras, o catedrala in toata puterea cuvantului. Aici e depusa mana Sfantului Stefan, pusa sa cerseasca bani de la turisti. Trebuie sa introduci 200 de forinti ca sa se lumineze chestia aia in care e pusa.
             Pe la pranz pornim cu autobuzul 291 spre telescaunul care te urca pe cel mai inalt deal al Budapestei, desi e cam in afara orasului, printr-o zona impadurita. 750 de forinti un drum, 1300 dus-intors, se alege prima varianta cu propunerea de coborare pe jos. Se urca destul de mult pe deasupra unui drum marginit de paduri, apoi se mai merge putin pe jos pana la un turn unde spre surprinderea noastra intrarea e gratuita. Probabil peste ceva timp n-o sa mai fie. Privelistea e frumoasa, paduri, dealuri, campii, si la o distanta apreciabila, surpriza, Budapesta.  Din pacate la intoarcere Mita nu poate sa coboare pe sub telescaun, asa ca alege un drum random prin padure. Random, random, dar in directia opusa. Pana la urma drumul lui da intr-o statie de autobuz si intalnirea cu ursul nu mai are loc. Facem urmatorul stop in piata centrala, la parter fructe si legume, la etaj tot felul de suveniruri si chiar tarabe cu mancare preparata. Aici e locul de cumparat suveniruri. Gasesti orice, preturile sunt mai mici si sunt negociabile.
         La un moment dat credeam ca o sa plec din Budapesta fara sa trec pe Vaci Utca, dar pana la urma am mers si pe cea mai turistica strada a orasului, cu o infinitate de terase, magazine turistice si alte chestii facute 100% pentru turisti. Se pare ca fiecare oras important trebuie sa aiba o strada de-asta. O altfel de strada este Bulevardul Andrassy, inclus in patrimoniul UNESCO pentru cladirile sale. In subteran este metroul galben, cea mai veche linie subterana din Europa continentala si inca isi pastreaza culoarea de epoca. Spre deosebire ce celelalte linii este foarte putin adanc, trenurile si statiile sunt mai mici si decorate specific timpurilor trecute. Am mers de multe ori cu metroul galben asa ca acum alegem autobuzul ca sa vedem de ce UNESCO s-a extins peste Bulevardul Andrassy, apoi, spre disperarea celor 2xMihai, ne intoarcem o bucata de drum pe jos. Intunericul ne gaseste din nou la Bastionul Pescarilor unde doua modele si cativa fotografi japonezi tocmai trageau niste cadre pentru o reclama. 
           Din pacate vine si ziua plecarii, mai avem timp de o ultima plimbare, la Muzeul Holocaustului. Nu este foarte mare, dar poti petrece ore in sir citind, ascultand sau vizionad ororile nazistilor. Turul se termina intr-o mica sinagoga, foarte diferita de Marea Sinagoga vizitata cu trei zile in urma. Aici se termina vizita in capitala maghiara, un oras frumos, un oras al podurilor, al bicicletelor, al parcurilor, al apei, al aglomeratiei, al tramvaielor, al bisericilor, al grotelor, al cazarilor ieftine. Un oras al Dunarii.
                La ora 13:13 ne incepem drumul spre casa, un drum mai lung decat ne asteptam. Trenul de la Arad la Craiova se intampla sa fie trenul ce merge la Mangalia. La scurt timp dupa plecare oprim in mijlocul campului si asteptam sa treaca o furtuna care ne trimite niste traznete horror in apropierea trenului. Plecam, dar dupa 15 minute oprim iar ca sa luam pasagerii unui personal stricat care asteptau de 5 ore in camp. Din momentul asta si pana la Craiova trenul circula arhiplin, in fiecare gara se reped cateva zeci bune de pasageri. Se mai adauga o intarziere de 90 de minute. Dar era chiar pacat sa fie o calatorie monotona.



marți, 17 august 2010

Turist in Budapeşt (I)

             Am ales Budapesta ca destinatie externa pentru vacanta de vara pentru ca implica costuri mici iar capitala vecinilor vestici are multe de oferit. Din cauza hotararii tarzii a tovarasilor de calatorie (2 x Mihai), nu se mai punea problema alegerii avionului ca mijloc de transport - pretul biletelor ajunsese foarte ridicat. Asa ca si vara asta, ca si vara trecuta in Turcia, am ales trenul ca mijloc de transport - 50 de lei pe tronsonul Craiova-Arad si 150 de lei pe tronsonul Arad-Budapesta, desi distanta e de doua ori mai mica. Dar asa e pe legaturile internationale unde nici cardul de student nu mai ajuta.
              Cand mergi cu trenul de noapte si nu te-ai indurat sa dai un ban in plus sa stai la cuseta, ai un avantaj daca esti mai mic de statura fiindca poti sa te intinzi pe scaun (sau pe mai multe scaune daca ceilalti calatori au locuri intr-un compartiment diferit de al tau)  si sa incerci un pui de somn sau, de ce nu, o gaina de somn - cazul lui Miţă. La mine insa, nu a fost cazul. Asa ca toata noaptea am ascultat glasul rotilor de tren, cu o jumatate de ora mai mult decat era normal, ceva obisnuit pentru trenurile de Timisoara. A urmat schimbarea trenului cu un personal de Arad, conditiile din tren, la fel ca in acceleratul de Timisoara. Rasaritul soarelui ne-a intampinat cu o ceata ciudata pentru o zi calduroasa de vara, dar care s-a risipit dupa ce am ajuns in Arad si ne-am aliniat pe peron in asteptarea trenului final. Vagonul maghiar in care am calatorit patru ore era vizibil mai confortabil si mai silentios decat cele  romanesti. Se pierde aproape o ora in cele doua orase de granita, dar apoi trenul merge cu viteza si ajunge la timpul stabilit.
              Se vede din gara ca Budapesta e un oras turistic, multimea de straini si biroul de informatii turistice iti sugereaza acest lucru. Luam o harta, intrebam de bilete pentru transportul in comun si apoi pornim prin arsita pe bulevard in cautarea unei case de schimb. E mai convenabil sa schimbi euro decat sa scoti din bancomat, dar daca ai mai mult de schimbat e bine sa cauti mai multe case si sa vezi care are cursul cel mai bun. Comisioanele sunt zero cam peste tot dar cursul difera. Gasim casa, iar acum ca avem bani care functioneaza, ne bagam intr-o gura de metrou de unde luam un abonament pe sapte zile. Budapesta e un oras mai ieftin in comparatie cu tarile mai vestice, dar transportul in comun e mai scump decat in Madrid sau Roma. Cu metroul ajungem la Dunare, pe care o admiram timp de o ora si jumatate pentru ca check-in la hostel putem face dupa ora 14. City Pest Hostel e locul in care am dormit urmatoarele patru nopti. Cladire renovata, camera mare si curata, mobilier, frigider si baie in camera dar impartita cu inca o camera. Pretul: 100 de euro.  O suta de euro pentru patru nopti si trei persoane. 
                 O mica odihna ne-a revigorat si seara am plecat sa facem cunostinta cu orasul. Asa cum intr-un trib trebuie sa discuti prima data cu persoana cea mai in varsta si cea mai inteleapta, tot asa in Budapesta trebuie sa discuti intai cu Dunarea. Am pornit pe malul fluviului albastru la bordul tramvaiului 2 care ne-a condus spre insula Margareta, un parc de 2.5 km lungime in care lumea vine pentru relaxare. Aici se joaca fotbal, tenis, se merge cu bicleta sau se alearga pe o pista speciala, moale. Cred ca in Budapesta am vazut cei mai multi oameni alergand sau mergand cu bicicleta. I-am imitat cateva sute de metri, dar biciclete n-am mai apucat sa inchiriem. Dupa lasarea intunericului am pornit spre Citadela ca sa admiram de sus luminile orasului. Se afla in varful dealului Gellert, iar ca sa ajungem acolo aveam de urcat. Nicio problema, nu s-a inventat inca locul care sa ma oboseasca, dar se pare ca am uitat ceva acasa: lanterna. Ca sa ajungem sus trebuie sa urcam prin padure prin bezna. Lumina slaba a aparatelor de fotografiat si cativa turisti care ne urmeaza de dau curaj si ajungem repede sus dupa ce ne intersectam cu un arici. Desi aproape de miezul noptii, e destula lume sus admirand cladirile, podurile si vapoarele. Se vede frumos Budapesta noaptea, dar sunt doua chestii care ar putea fi imbunatatite: podul de langa insula Margareta nu e iluminat, iar parlamentul e luminat doar partial, mai multa lumina zic eu ca nu i-ar strica.           
                 Nu era tocmai inceputul diminetii cand am plecat sa vizitam Parlamentul dar telefonul  meu nu are difuzorul atat de puternic incat sa-l scoale pe Miţă, iar vuvuzelele erau prea scumpe ca sa ma inarmez cu una. Ne-am asezat la o coada care se misca incet ca sa ne primim biletele gratuite, caci pentru cetatenii europeni vizitarea Parlamentului este gratis si se face cu ghid. Coada se oprea la 50 de metri de cladire iar un paznic avea grija sa intre doar cate o singura persoana prin Poarta X, atunci cand o alta iesea. Regula asta si numarul portii ne-a aprins imaginatia, mai ales cand vedeam ca unii care intra nu mai ies :) Pana la urma a venit si randul nostru si am fost programati pentru turul de peste o ora, timp in care am dat o mica fuga prin centru. Parlamentul Ungariei este una dintre cele mai mari cladiri legislative din lume si printre cele mai frumoase. In interior se afla, asa cum va asteptati, candelabre mari, covoare scumpe, marmura de calitate. Aici sunt pastrate simbolurile coroanei magheare, cu care a fost incoronat primul rege in jurul anului 1000.
               Au urmat doua premiere: prima data cand am intrat intr-o sinagoga si prima oara cand am intrat la opera. Sinagoga Dohany este cea mai mare din  Europa, a doua din lume dupa cea de la New York. Inainte de al doilea razboi mondial in Ungaria traiau cam un milion de evrei si in Budapesta erau vreo 20 de sinagogi. In timpul razboiului o mare parte au fost ucisi iar cei care au scapat au plecat din tara, astfel ca acum comunitatea evreiasca din Ungaria numara cam 10 % din cat era acum 70 de ani. Multe sinagogi au fost distruse sau au ramas in paragina. Si Marea Sinagoga a avut de suferit, dar a fost restaurata in anii 90 cu bani din donatii private. Si aici am avut ghid in engleza, dupa ce am cumparat bilete de la fetele de la ghiseu care vorbeau romaneste. In spatele sinagogii este parcul memorial, cu un arbore cu frunze de metal pe care sunt scrise numele evreilor ucisi, iar in apropiere este si muzeul evreiesc.
             Pe strada Andrassy, trecuta in patrimoniul UNESCO, se remarca cladirea Operei. Imparatul Frantz Joseph a finantat constructia ei, dar cu conditia sa nu o depaseasca in marime pe cea din Viena.  La orele 3 si 4 dupa-amiaza se organizeaza tururi in diverse limbi, iar ghidul nostru a fost o fata care vorbea bine engleza si oferea explicatii insotite de gesturi foarte expresive. 
                   A urmat o scurta vizita in Piata Eroilor si in City Park. Seara aveam rezervata croaziera pe Dunare la Legenda. Aici timpul nu a tinut cu noi: s-a pus ploaia si am facut croaziera cu vaporul total acoperit iar picaturile de ploaie de pe geamuri nu te lasau sa vezi foarte bine. Vaporasul era mai mult gol, iar la bord romanii cred ca erau majoritari. Croaziera a costat mai mult decat la alte companii, dar explicatiile in romana pe care le asculti la audioghid poate merita diferenta.
Emil Rulez - Hello Tourist!
Found at bee mp3 search engine
 

joi, 10 iunie 2010

Incidentele mondialului sud-african

          Inca din momentul in care Africa de Sud a fost aleasa ca gazda a campionatului modial de fotbal s-a pus problema sigurantei, stiut fiind faptul ca aici criminalitatea este foarte ridicata. Cat de sigura va fi Cupa Mondiala pentru suporteri, jucatori si jurnalisti? 
           Mai jos sunt incidentele petrecute la Cupa Mondiala, care vor fi actualizate pe toata perioada campionatului.

30 iunie - jaf la FIFA

joi, 3 iunie 2010

Tara fotbalului in 64 de numere


Grupe

*1 221 037 km2 este suprafata
*50 000 000 de oameni traiesc aici
*79.3% sunt negri
*11 limbi oficiale
*7.3 % din teritoriu este impadurit
*12.1 % teren arabil

* 2798 km de coasta
*3408 m este inaltimea maxima 
* 60 % dintre oameni inteleg ceva engleza
* 12 % din populatie e infectata cu HIV/SIDA
* 82.4 % gradul de alfabetizare
* 27 este prefixul telefonic 

* 10 ore fac avioanele din Londra la Cape Town
* 8 rand costa litrul de benzina
* 9.4 rand veti primi pentru un euro
* 1487 este anul in care Bartolomeo Diaz a atins Capul Bunei Sperante
* 24 487 km de cale ferata
*37 de euro costa o calatorie cu trenul intre Cape Town si Johannesburg

* 3 capitale
* 299 de specii de mamifere
* 8 locuri in patrimoniul UNESCO
* 1840 km masoara granita cu Botswana
* 18 989 km2 are Parcul National Kruger
* 11 672 de elefanti traiesc in Parcul National Kruger

* 51.7 °C cea mai ridicata temperatura inregistrata
*10 000 de oameni mor anual pe soselele sud-africane
* 1918 este anul in care s-a nascut Nelson Mandela
* 27 de ani a stat in inchisoare Nelson Mandela
* 7 km sunt de la Cape Town la insula Robben, unde a fost inchis Mandela
* 1996 este anul in care a castigat Cupa Africii

* 83 este locul pe care il ocupa in clasamentul FIFA
* 88 460 locuri are stadionul din Johannesburg, gazda finalei
* 10 stadioane vor gazdui jocurile campionatului
* 1590 m e diferenta de altitudine maxima in Cape Town
* 2160 km are fluviul Orange
* 1994 este anul in care ia sfarsit Apartheidul

* 0.99  raportul barbati/femei
* 50.7 ani speranta de viata la nastere
* 277 miliarde $ PIB-ul
* 7.2 % inflatia in 2009
* 24 % rata somajului
* 3.2 tone - productia anuala de diamante

* 10 aeroporturi internationale
* 9.5 milioane de straini viziteaza tara anual
* 80 $ costa cel mai ieftin bilet la meciurile mondialului
* 1405 kilometri sunt intre Cape Town si Johannesburg
* 223 m are Carlton Centre, cea mai inalta cladire din Africa
* 1 metru este dimensiunea aproximativa a vuvuzelei


Optimi
* 240 milioane de ani au pesterile Sudwala, printre cele mai vechi din lume
* 1944 m e inaltimea maxima a Canionului Blyde River, singurul canion verde al planetei
* 600 de parcuri are Johannesburg, un oras foarte "verde"
* 650 de specii de pasari se gasesc la Zululand
* 1802 - anul in care a fost impuscat ultimul leu in zona Cape Town
* 150 km sunt de la Capul Bunei Sperante, la cel mai sudic punct al Africii, Capul Agulhas
* 30 355 km2 are Lesotho, enclava in Africa de Sud
* 1400 m e altitudinea cea mai joasa din Lesotho

Sferturi
*500 000 de violuri au loc anual
* 25 % dintre barbati au comis cel putin un viol
* 52 de oameni sunt omorati zilnic, conform statisticilor oficiale
* 6 % dintre turistii straini cad victime criminalitatii

Semifinale
* 14 % este TVA-ul
* 160 km/h este limita de la care conducatorul auto este arestat

Finala mica
* 1967 - anul in care a fost facut primul transplant de inima din lume (Cape Town)

Finala
* 948 m are Cascada Tugela, a doua din lume



vineri, 7 mai 2010

Barcelona

         Primavara asta am fost trei zile la Barcelona si cu ocazia asta am vizitat-o mai amanuntit decat in cele cateva ore cat am stat in 2008. De data asta si compania a fost mult mai numeroasa, ceva mai mult de 20 de persoane. Cateva impresii:
   - mi-au placut mult fantanile magice, am ajuns exact cand le dadeau drumul, te teleporteaza in alta lume.
   - preturile sunt cam mari, atat la obiectivele turistice, cat si la suveniruri. Cei 10 euro dati la Casa Milla nu cred ca merita: niste forme ciudate pe acoperis, vizita la cateva paturi si toalete si obligatoria trecere prin magazinul cu preturi piperate. 17 euro pentru acvariu sau Casa Batllo sunt de asemenea prea mult!
   - interesant e ca preturile la suveniruri se negociaza, majoritatea vanzatorilor fiind indieni, pakistanezi. De multe ori preturile nici nu sunt afisate, si acolo unde sunt, sunt foarte exagerate.
    - atentie la tiganii romani care fura prin metrouri si nu numai, era sa ne fure de cateva ori. Nu e de mirare ca toata lumea are parere foarte proasta despre romani, au impresia ca toti sunt asa.
   - cam multe santiere prin oras si cam toate bisericile sunt un santier, oricum ele sunt simple, nu au maretia celor din Italia. Sagrada o sa fie frumoasa cand scapa de macarale.
   
       Per total, Barcelona e un oras frumos, interesant in felul sau. Vremea nu a fost tocmai cea mai favorabila, a si plouat putin, vizibilitatea era redusa, din parcul Guell nici nu se vedea marea. Daca era frumos am fi urcat si sus la Tibidabo, dar conditiile atmosferice nu ne-au permis.

joi, 1 aprilie 2010

Toledo - in cel mai pur stil medieval!

           Si plecaram din Ouarzazate si ajunseram in Marrakech, si dormiram o noapte si de dimineata luaram taxiul spre aeroport si zburaram la Madrid, si aici ploua si nu apucaram sa vedem decat muzeul Prado, dar fu bine ca fuseram studenti europeni si-l vazuram pe gratis, si ne scularam a doua zi de dimineata si plecaram spre Toledo...
         
         Unele informatii de pe net sunt eronate sau invechite, caci autobuzele spre Toledo nu pleaca din autogara Mendez Alvaro, ci de la Plaza Eliptica. Am ales autobuzul pentru ca e mai ieftin decat trenul, am platit 4.71 euro un drum. Daca vii cu metroul nu e nevoie sa iesi din subteran, biletele se iau de la un nivel, autobuzul pleaca de la vreo doua mai sus, dar tot din subteran si daca te uiti bine in jur n-ai cum sa ratezi nici ghiseul de bilete, nici autobuzul. Drumul nu e prea aglomerat asa ca in 50 de minute ajungem in Toledo.  
             Toledo e un oras legendar, un oras al cavalerilor medievali, contemporani cu Don Quijote, sau stramosi de-ai sai. De-a lungul timpului orasul a fost atacat si cucerit de mai multe popoare care si-au lasat amprenta asupra sa. Astazi e invadat de turisti din toate colturile lumii care ii cotrobaie toate stradutele, dar orasul isi cere drepturile cand vine vorba de cladiri, nimeni nu poate patrunde fara sa verse ceva euro la intrare.  
          Ne plimbam pe stradutele inguste si inclinate pana se lasa intunericul, dam o tura prin catedrala(7 euro), incercam sa vedem o sinagoga, dar nu e gratis, asa ca renuntam. Misu si Mita se urca in turnul unei biserici de unde se vede orasul de sus, eu o iau in sus si in jos prin labirint. Nu sunt multi turisti in perioada asta, multe stradute sunt aproape pustii. Vremea e destul de frumoasa, dar ceva nori amenintatori apar la orizont. Ne ocolesc, s-or fi dus tot la Madrid, ca a plouat aproape mereu cat am stat acolo. O luam pe faleza si admiram Alcazarul si raul Tajo, e mai micut decat l-am vazut in Lisabona, aici e inca pui. Cumparam si ceva suveniruri, sunt ieftine, dam si de o vanzatoare din Romania. Peste tot sunt sabii si pistoale, mi-as lua si eu, dar nu ma lasa la aeroport cu ele. Poate altadata. Vine si seara, timpul sa plecam, nu doar din Toledo, ci din Spania. Ne intoarcem acasa. Totusi, mai avem timp de o plimbare de doua ore prin Madrid, dar bineinteles ca aici ploua, asa ca luam metroul spre aeroport unde tragem un pui de somn pe gresia cam tare, dar nu foarte rece. Dimineata decolam, dar nu ajungem prea repede acasa, caci lesina cineva la trei randuri mai in spate si facem o escala la Alghero.