joi, 8 iunie 2017

Simona, minunea unei reveniri

Incredibila revenirea Simonei de astazi, incredibila! Intotdeauna sper pana la capat, dar imi doream atat de mult sa castige meciul asta incat de pe la 1-4 incercam sa ma impac cu infrangerea asa incat sa fie mai usoara trecerea spre tristetea finalului. Svitolina a inceput meciul intr-un mare fel. Cu ocazia asta am invatat ca nu e bine sa-ti doresti jucatoarea mai bine clasata indiferent de forma aratata in meciul anterior pentru ca jucatorii de top isi pot ridica foarte mult nivelul de la un meci la altul. Am mai invatat si ca Svitolina nu e deloc puserita, ci are un joc asemanator cu al Simonei. Iar astazi a fost mai agresiva decat Simo.

Revenind la motata noastra, am vazut in meciul de astazi o revenire ca o opera de arta, o intoarcere a scorului in 3 acte. In primul act, a incercat revenirea in primul set de la 0-5 si nu a fost departe, a ajuns pana la 3-5 30-0. Al doilea act a fost o revenire similara cu prima, dar dusa pana la capat. De la 1-5 la 5-5. Aici a venit un alt hop. Am vazut de multe ori incercari de a castiga terenul pierdut pentru ca odata restabilita egalitatea, jucatorul ce venea din spate sa se relaxeze si sa se inece ca cineva la mal. Dar Simo era prea pornita, prea montata, prea hotarata! Jucatoarea din ghemurile anterioare disparuse. Vechea Simona, cea care pierdea fara replica la Cibulkova, la Makarova, la Pennetta, plecase de pe teren. Dar o facuse nu la 1-6, ci la 1-5. In locul ei a intrat Noua Simona, cea de dupa Miami. S-a uitat la scor, a aruncat o privire in loja, si-a suflecat manecile si a zis: "OK, va fi greu, dar vom muri incercand! Data viitoare sa ma chemi mai repede!". Erorile au disparut, loviturile precise si aspre au inceput sa curga. Svitolina a fost intai surprinsa, apoi naucita, apoi a incercat sa reziste eroic, constienta fiind ca acesta este setul decisiv, nu va mai exista un altul. Cand Simo a facut 6-5 40-0 totul parea jucat. Apoi am parut sa retraiesc momente din trecut: momente importante, ocazii scapate de Simo care s-au razbunat. A inceput tiebreak-ul. Pentru o clipa mi-a fugit mintea la mini-turneul Tiebreak-Tens castigat de Simona cu o luna in urma. Dar s-a facut 4-2 pentru Svitolina, care isi apara victoria cu dintii. Aici a inceput actul al 3-lea al revenirii, cel decisiv si cel mai dramatic. A salvat cu sange rece o minge de meci si apoi, cu o minge cazuta sub fileu, a spart toate ghinioanele care o impiedicasera sa-si ia zborul spre zarile inalte carora le apartine. Daca regulamentul i-ar fi permis, arbitrul ar fi oprit meciul aici, fara sa se supere nimeni. Precum in sangeroasele arene romane, leoaica eliberata din cusca si-a sfasiat prada fara mila. Inspaimantata si epuizata de lupta, Svitolina nu mai era gladiatorul neinfricat care pasise in arena.

Revenirea asta a Simonei e o opera de arta care isi are originile infipte adanc in trecut. Fundatia s-a pus treptat, caramida cu caramida, dar ce lucrare frumoasa pare sa iasa! Imi amintesc de acea revenire nedusa la capat de la Sydney, din 2014, cand venea sa confirme sezonul precedent. Imi amintesc si cum a inceput Kerber anul 2016, cu mingi de meci salvate la AO. Imi amintesc de atatea batalii dure purtate de Simo, pierdute sau castigate, dar niciuna lasata sa treaca fara sa invete ceva din ea. Iar printre atatea aminitiri intrezaresc imaginea unui vis. Visul unei seri de vara in care o motata dragalasa ridica Cupa Muschetarilor.