Se afișează postările cu eticheta Hong Kong. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Hong Kong. Afișați toate postările

duminică, 18 decembrie 2016

Beautiful China (1) - Hong Kong si un pic de Shenzhen

In 2013 imi incheiam prima calatorie din Asia cu vizitarea Hong Kong-ului. Am stat atunci doar doua zile, la fel cat stam si de data asta. Mi s-a parut ca nu prea stiu de unde sa apuc acest oras, ca nu am apucat sa-l inteleg. Dupa inca doua zile petrecute la 3 ani si jumatate distanta, pot sa confirm ca Hong Kong e un oras incurcat si iti trebuie mai mult timp si ceva rabdare pentru a-l deslusi.

Avem cazare la Pearl Premium Guesthouse, situat in zona Tsim Sha Tsui. Luam autobuzul A21 de la aeroport pentru 33 HKD de persoana. Nu avem card de transport, insa se poate plati direct la sofer bagand banii intr-o cutiuta de langa sofer care ii "inghite". Cutia nu da rest, asa ca trebuie sa bagi o suma cat de cat exacta. Ne grupam cate 3 si bagam cate o bancnota de 100, caci la acsele de schimb nu prea iti dau marunt. Acelasi sistem il vom intalni si in orasele din China. Apropo, cursul de schimb din aeroport e prost, cu vreo 10% sub cel oficial. Eu am preferat sa scot de la bancomat. 

Ajungem la cazare unde prietenii mei(suntem 11), mai putin obisnuiti cu conditiile locale, au un mic soc. Cazarea noastra e intr-un bloc standard al acestei zone de oras. Din exterior si din curtea interioara nu arata tocmai bine, insa asta conteaza mai putin. Camerele insa sunt curate si destul de moderne, dar mici. Ceva normal intr-un oras in care spatiul e o problema generala. Pentru aceasta categorie de pret, 32 de euro camera dubla, aceasta cazare pot spune ca a fost peste asteptari(ale mele :)). 

Din prima zi ne mai raman doar 2-3 ore, suficient cat sa mergem in port. Asistam la Symphony of Lights si ne plimbam putin prin zona de pe malul apei. Din pacate, Avenue of Stars e complet distrusa, probabil pentru renovare.

Ziua urmatoare mergem la Big Buddha, pe insula Lantau. Luam telecabina, care vine in doua variante: normala sau cu podea de sticla. Exista evident si o diferenta de pret. Dar inainte de asta facem cunostinta cu mancarea asiatica la un mall de langa telecabina. Este destul de clar ca mancarea asiatica nu e pentru mine si asta va fi o problema pe tot parcursul acestei calatorii. Pot spune ca, in mare parte, mancarea asiatica e oribila!

Drumul cu telecabina dureaza vreo 20 de minute. Mai exista varianta mai ieftina cu autobuzul, pe care am incercat-o data trecuta, sau varianta de a urca pe jos - sunt trepte pe sub telecabina, dar probabil iti consuma o zi intreaga si multa energie. In departare se vedea aeroportul, iar undeva in lateral se construia un pod peste mare caruia nu i se vedea sfarsitul, iar untr-un loc devenea tunel si intra pe sub mare pentru a putea trece vapoarele. Am descoperit mai apoi ca aceasta contructie gigantica va avea vreo 50 de kilometri si va uni HK de Macao. 

Sus, in deal, telecabina ne lasa in satul Ngong Ping. Nu e un sat obisnuit, ci mai degraba unul artificial, cu restaurante si magazine pentru turisti. Urcam la statuia gigantica a lui Buddha. E gol pe interior, iar unii dintre noi aleg sa viziteze micul muzeu din interiorul sau.


Mergem in apropiere la un templu mare si frumos. Care e inconjurat de vegetatie si are o atmosfera zen. Pe drum era si o oala uriasa unde trebuie ca se prepara ceva potiune magica.




Urmatoarea oprire este la gradina Nan Lian, construita in stil traditional chinezesc. In spatele ei se afla o manastire din lemn care merita si ea vizitata.


De la gradina plecam spre insula Hong Kong, unde intalnim cei mai frumosi zgarie-nori. Au construit chiar si o roata uriasa, dupa modelul celei din Londra. Deja aceasta roata a inceput sa fie o prezenta obisnuita in marile metropole.

Cel mai bun mod de a trece in insula Hong Kong propriu-zisa este cu Star Ferry. Costa doar 2 HKD si iti ofera privelisti frumoase ale portului si ale cladirilor din jur.

Ne plimbam de-a lungul falezei, o plimbare placuta intre apa si zgarie-nori inconjurati de verdeata.





Punctul terminus il reprezinta floarea Bauhinia, un simbol al orasului, daruita de catre Marea Buritanie in 1997, odata cu cedarea Hong Kong-ului catre China. Cam pe aici se taie si energia majoritatii, moment din care incearca sa faca presiuni pentru scurtarea traseului si pentru gasirea unui restaurant. Insa pana acolo, mai avem cate ceva de vazut.


Luam metroul pana in centrul orasului, ne plimbam putin pe acolo, apoi luam tramvaiul etajat, pe care il poti gasi doar aici si intr-un oras din Anglia.


Usor-usor ajungem la tramvaiul-funicular care ne urca sus, la Victoria Peak. Biletul dus-intors costa doar 45 HKD. De aici avem cea mai frumoasa priveliste asupra orasului. Care insa e ceva mai putin apreciata de catre cei care au ramas fara energie. Incepe usor sa picure, dar din fericire nu se transforma in ceva serios. 

Ziua urmatoare, la apelul de dimineata se mai prezinta doar 4 ostasi. Restul de 7 sunt cazuti la datorie si incearca sa se refaca lenevind in pat pana spre pranz. Noi, cei 4, ne ducem la plaja Shek O. Drumul pana acolo presupune sa luam metroul pana la o statie de pe insula HK si apoi un autobuz. Astazi vremea nu este prea prietenoasa, ploua. Dar drumul pana acolo e frumos, autobuzul supraetajat merge prin zone impadurite, urcand serpentine, iar din cand in cand loveste cu putere crengile de pe marginea drumului pe care se pare ca nu vrea nimeni sa le taie, ci se rup in mod natural, izbite de autobuze. Plaja e draguta, dar evident ca in afara de niste salvamari, nu e nimeni. Ne plimbam prin satuc cam o jumatate de ora pana pleaca inapoi primul autobuz. E un sat dragut, cu locuinte traditionale si alei foarte inguste, doar pentru pietoni. E de revenit aici la o vizita viitoare, eventual pe o vreme mai buna.

Si vine timpul sa plecam spre Shenzhen. Luam metroul pana la frontiera, apoi trecem pe jos in China continentala. Formalitatile vamale decurg rapid. Ceva mai greu e insa sa ridicam din gara biletele de tren pe care le rezervasem inainte de pe net. In primul rand pana de dumirim care e ghiseul cel bun, apoi urmeaza statul la o coada mare, iar apoi partea cea mai dificila: sa ne intelegem cu functionara de la ghiseu. Noroc ca stie cateva boabe de engleza, insa sunt boabe. Intr-un final ne da biletele, numai ca pe cele care nu au plecare din Shenzhen nu apucam sa le luam din prima fiindca trebuie platiti cate 5 yuani in plus si noi nu avem inca yuani schimbati. Asa ca mergem sa schimbam si Oana se mai pune inca o data la coada. Multe batai de cap atat pentru noi cat si pentru functionarele chineze, care insa incearca pe cat posibil sa inteleaga ce vrem. Aceste batai de cap vor avea repercursiuni si ziua urmatoare, cand Oana si Nicu vor trece prin experienta de a raspunde la untrebarea: "Ce faci cand esti in China si ai uitat unde ai pus biletele de tren?" .

Romanians are coming! :) 

In Shenzhen nu apucam sa vedem prea multe, dar pare un oras dragut. Ne cazam la Hedong Hotel, unde pentru 30 de euro camera avem parte de o cazare buna. Trecem putin prin partea cu zgarie-nori , care imi place, e curata, moderna si inconjurata de vegetatie. Ajungem intr-o zona animata cu multe magazine si vanzatori de diverse chestii.



Ziua o incheiem la Window of the World, un parc tematic in care chinezii au construit miniaturi ale principalelor atractii turistice din lume. Unele mai reusite, altele mai putin. Biletul de intrare e scump, 180 de yuani(1 yuan = 0.6 lei), dar daca intri seara este 80 de yuani. Tot seara are loc si un spectacol la intrare, cu dansatori si filmulete reprezentand diferite culturi de pe planeta. Si scara monumentelor difera. Majoritatea sunt la scara mai mica, dar de exemplu turnul Eiffel e la scara 1:3, prin urmare are cam 100 de metri inaltime si te poti urca in el.





Cand ne intoarcem la hotel luam metroul, dar de la statie mai trebuie sa mergem vreo 5-10 minute si surpriza: ploua torential! Dupa aproape de jumatate de ora de asteptat sa se opreasca ploaia ne dam seama ca nu prea are de gand sa o faca curand, asa ca pornim pe jos prin ploaie. Daca e cald afara e chiar placut sa mergi/alergi prin ploaie, dar nu e tocmai bine cand n-ai haine de schimb. Noroc ca avem uscator de par la hotel pe care il transform in uscator de adidasi si blugi.

marți, 30 decembrie 2014

Truly Asia (12) - Hong Kong

Ultima destinatie a primei calatorii pe care am facut-o in Asia de Sud-Est se incheie in cea mai vie metropola a zonei: Hong Kong. Dupa aproximativ patru ore de zbor avionul companiei AirAsia ma lasa in modernul aeroport de pe insula. Trec rapid de vama, schimb niste bani si iau unul dintre multele autobuze care fac legatura intre aeroport si oras pentru echivalentul a vreo 2 euro. Pentru prima oara ma cazez intr-un dormitor comun, o camera de 3 persoane de la Dragon Hostel. Cazarea in Hong Kong e scumpa iar camerele sunt mici, de altfel pentru patul de la hostel am platit cel mai mult din toata calatoria, vreo 14 euro pe noapte. In prima noapte dau doar de un austriac care lucreaza la Beijing, venit in Hong Kong pentru visa run.

Am doar doua zile in stralucitoarea metropola asiatica, insuficient pentru a patrunde bine in atmosfera locului, dar macar pentru atractiile principale e timp, pentru ca astea nici nu sunt prea multe. Intr-adevar, ai ce face in Hong Kong si o saptamana, dar locuri care sa zici ca sunt de neratat sunt doar cateva, vederea asupra orasului de pe Victoria Peak fiind in topul topurilor. Modul traditional de a ajunge sus e cu asa-zisul tramvai, un funicular in care mai acum ceva vreame s-a batut si James Bond intr-unul dintre filmele sale. Eu aleg sa urc seara cand vederea e cea mai spectaculoasa. Cat de greu poate fi sa iei un tramvai pana in varful dealului si sa admiri orasul de acolo? Probabil destul de simplu ati zice. Asa am zis si eu. Numai ca statia din deal se termina intr-un mall, de unde bineinteles ca nici urma de priveliste asupra orasului. Sigur, problema se rezolva simplu daca iesi din mall. Numai ca oamenii de acolo s-au gandit sa nu faca o iesire vizibila. Dupa ce dau tarcoale minute bune printre standurile lor cu toale si alte chinezarii, reusesc sa detectez iesirea, prin niste usi care ai impresia ca duc in bucataria comerciantilor, nu spre atractia nr. 1 a metropolei. Bun, reusesc sa ies in aer liber. Numai ca in fata mea e o padure si in spate betoanele mallului, priveliste ioc! Nici macar oameni nu prea sunt. Ma gandesc eu ca trebuie sa o iau inainte pe alee. Si incep sa urc, si sa urc, si sa urc. Dupa 20 de minute in care depun un efort considerabil urcand o panta abrupta, ma prind ca sigur nu e drumul bun. Dupa faptul ca sunt singurul de pe strada. Si dupa faptul ca stalpii de iluminat se termina si incepe sa fie bezna. Totusi, daca tot m-am chinuit, mai urc ceva pana la niste luminite din varf. Acolo dau de un mic parculet care e si pustiu si fara priveliste. Fac cale intoarsa si ma dumiresc unde am gresit: de la asa-zisul mall trebuie mers in stanga pe langa cladire si pac: priveliste! La pachet cu puhoi de lume! Nu-i nimic, macar sunt singurul dintre ei care a vazut parcul pustiu din varful dealului :D 


Aici sunt si multi fotografi care iti fac poze la minut in schimbul a vreo 5 euro. In acesti bani sunt incluse si strigatele repetate si absolut necesare ale fotografului catre multimea de oameni asezata pe marginea balustradei, chiar in fata camerei. Iesiti domne din poza ca doar nu vreti sa apareti langa mine fara sa platiti!

O alta atractie renumita a metropolei este Big Buddha, aflat la ceva distanta de centrul orasului, langa aeroport. Se poate ajunge cu metrou + telecabina sau cu metrou + autobuz. Aleg varianta a doua, fiind mult mai ieftina. Dupa zeci de minute bune, autobuzul ma lasa sus pe deal, unde fac cunostinta cu marele Buddha. 


Hong Kong-ul e compus din mai multe insulite, dar buricul targului e pe insula cu acelasi nume. Peste o mica stramtoare este Kowloon-ul. In aceste doua orase sau cartiere, e o densitate a populatiei uriasa. Sunt o multime de zgarie-nori iar pe strada abia daca poti sa-ti croiesti loc prin multime. Se spune ca Hong Kong-ul ofera cel mai spectaculos peisaj urban din lume, cel mai bine fiind admirat de pe Victoria Peak, dar si de pe faleza Kowloon-ul, de pe promenada Avenue of Stars unde sunt statui si placi in trotuar dedicate actorilor locali, in frunte cu Bruce Lee si Jackie Chan. Seara de aici poate fi admirat spectacolul de lasere si lumini de pe zgarie-norii de peste stramtoare.  

Sunt si cateva temple interesante in HK. Eu aleg sa vizitez manastirea celor 10000 de Buddha. Pentru a ajunge la ea, urc pe o alee flancata de multi Buddha asezati in diverse pozitii si carora la tin companie niste carduri de maimute, care din fericire nu au de gand sa ma atace. La manastire sunt mai multe constructii, mai mici sau mai mari, inclusiv niste pagode. Intr-unul din temple sunt foarte multi Buddha mici, aurii, probabil de la numarul lor provine si numele locului. Dau si peste o familie de localnici curiosi sa vada ce e cu mine pe acolo si ce am in plan sa vizitez in orasul lor. Ma decreteaza ca avand interes in budism tinand cont ca pe langa manastirea de aici am mai vizitat si pe Big Buddha si urmeaza sa ma duc si la Nan Lian.



Gradinile Nan Lian sunt decorate frumos, aranjamentele imi par ca la japonezi, dupa ochiul meu de necunoscator, dar probabil si la chinezi e stilul asemanator. Aici sunt si cateva temple din lemn.


Nu puteam sa ratez o plimbare cu traditionalul tramvai supraetajat. Asa ceva mai exista doar aici, in Blackpool si aparent ar fi si in Egipt, in Alexandria. Cardul Octopus pe care-l folosesc la transportul in comun obisnuit nu functioneaza si aici, dar modul de plata e altfel decat ma asteptam: se plateste cash intr-o cutie langa sofer, dar nu la urcare, ci la coborare. Eu nu stiu asta asa ca bag banii la urcare. Dar soferul ma tine minte la coborare si imi face semn ca nu mai e nevoie sa platesc din nou. O mai fi dat el si peste alti turisti bezmetici.


Prima mea calatorie in Asia de Sud-Est se incheie seara, pe malul apei din Hong Kong, admirand spectacolul de lasere si zgarie norii. Imi vine greu sa intorc privirea si sa o iau spre aeroport. Mai aman cateva minute, apoi imi fac curaj si plec spre hostel sa-mi iau rucsacul lasat acolo. Ar fi de mentionat si o mica emotie cu ajunsul la aeroport, pentru ca prin puhoiul de lume si multitudinea de autobuze imi mai ia ceva timp pana sa ma urc unde trebuie. Nici la coborare nu mi-e clar unde trebuie sa cobor pentru ca sunt mai multe statii si aeroportul pare sa nu fie ultima. Ma iau dupa niste tineri care sunt din HK si aparent stiu unde trebuie sa coboram si cum sa ajungem la terminal. Numai ca odata dati jos din autobuz nu mai par asa siguri, dar mai pe bajbaite reusim sa ajungem la timp, nu pe poarta mare ca tot omul, ci pe o mica usa din lateral pe care nu mai intra nimeni, iesire de urgenta sau ceva de genul :D

miercuri, 22 mai 2013

Truly Asia (1) - Prefata

       Eram in vacanta de vara in 2007. Pentru prima data incepeam sa ma gandesc serios la calatorii. Geografia mi-a placut dintotdeauna, calatoream demult prin lume cu ajutorul atlasului geografic si a enciclopediei statelor lumii. Imi placeau foarte mult si excursiile organizate cu scoala, sau cu familia in fiecare vara. Dar pana in vara lui 2007 nu ma gandisem ca as putea sa ma duc in ce tara vreau eu, ca poate fi simplu sa calatoresti, ca nu e exorbitant de scump. Stiam inaltimea multelui Fuji, capitala Burkinei Faso sau cat la suta din suprafata Malaeziei e acoperita cu padure, dar nu stiam foarte bine detalii care ajunta un calator. Nu stiam ca Africa de Sud e periculoasa, ca Asia de Sud-Est e ieftina sau ca Istanbulul are atat de multe atractii interesante. Pana pe 1 octombrie am stat la tara asa ca noua mea sete de cunoastere putea fi hranita doar prin intermediul televizorului. Insa internetul era cel care avea sa-mi raspunda la cele mai multe intrebari. Pot spune ca in urmatoarele 3-4 luni am absorbit o multitudine de informatii, aveam deja bazele pe care trebuie sa le aiba un calator.
      Cea mai interesanta sursa de informatie era sectiunea de calatorii a forumului Softpedia. Urmaream in special discutiile despre zonele exotice, iar sfaturile date de Imperator erau absolut fascinante. Prin partea de Sud-Est a Asiei pe vantura pe atunci si Varu' Cristea. Plecand de pe forum, i-am descoperit si blogul, unul dintre putinele bloguri de calatorii la acea vreme. Varu' Cristea era in Malaezia, iar din cand in cand dadea si ture prin tarile din jur. De fiecare data povestea pe blog calatoriile sale. Si o facea foarte frumos, are cu certitudine talent la scris. Din pacate intre timp s-a suparat pe blogherit si si-a sters blogul, dar cateva dintre articolele sale le-a publicat mai tarziu pe blogul lui Imperator. Puteti citi aici articolele malaeziene , precum si cele despre destinatia sa favorita, Laos. De atunci Asia de Sud-Est si Malaezia in special, a urcat in varful locurilor in care vreau sa ajung. E o zona cu foarte multe locuri frumoase, e ieftin, nu e periculos, e totul simplu de aranjat, e exotic. 
      Am avut o prima tentativa esuata in 2009, Air Asia tocmai deschisese ruta spre Londra la preturi promotionale, dar cum n-am gasit pe nimeni care sa ma insoteasca, am renuntat. Banii i-am cheltuit pe alte excursii, euro a crescut, asa ca in urmatorii ani nu se intrevedea nimic. Dupa terminarea facultatii m-am angajat si am putut sa ajung din nou la suma necesara indeplinirii visului. A mai trecut un an pana am hotarat ca e timpul sa plec, chiar daca si de data asta nimeni nu se arata destul de curajos sa ma insoteasca pe cealalta parte a hartii. Asteptasem destul.