luni, 29 august 2016

Seul (2) - intre nou si vechi

Dupa prima zi petrecuta in Seul in care am facut putin cunostinta cu orasul, o incep pe cea de-a doua vizitand principalul palat al orasului, ChangdeokgungTururile la palat se fac cu ghid, iar cele in engleza nu sunt foarte dese, asa ca trebuie stiut dinainte la ce ora sa ajungi. Cand vine timpul, ghida noastra vine imbracata traditional si cu o palarie mare care sa o apere de soarele arzator. Incepem cu portile de intrare, curtile interioare si diferitele constructii ale palatului. De la salile mari in care isi desfasurau activitatea regele si regina, reprezentati sub forma de soare si luna, la constructii mai mici si mai numeroase in care locuiau propriu-zis membrii familiei regale.


In interior totul este foarte simplu, nu exista decoratii spectaculoase si nici mobilier prea mult. Nici chiar in sala tronului.

Vizita cuprinde si Gradina Secreta din spatele palatului. De fapt, o padure, unde pe vremuri conducatorii regatului se duceau sa se relaxeze la plimbare sau la vanatoare. Ne plimbam si noi pe alei ceva mai mult de o ora pe la un iaz de apa, un foisor inconjurat de mica plantatie de orez.


Ajungem pana la un alt foisor mai departat, apoi ne intoarcem trecand pe langa alte constructii traditionale.


De la palat cobor prin cartierul Bukchon, aflat in apropiere, unde sunt casute traditionale si unde se pare ca s-au filmat multe seriale coreene.

Surprinzator, ajung la un moment dat in curtea unei cladiri care parca ma teleporteaza direct in Marea Britanie.

Urmatoarea atractie pe care o vizitez este templul Jogyesa. Construit intr-un stil asemanator cu palatul, templul este strajuit de un arbore batran de vreo 500 de ani din care pornea o perdea de lampioane multicolore.


In Seul noul e prezent peste tot. Chiar si in jurul palatelor vechi sau al templelor intalnesti cladiri precum aceasta:

Seara se aprind lumini de toate felurile in Seul.

Dupa ce trec pe langa un restaurant in care fiecare masa avea o plita pe care oaspetii isi frigeau singuri carnea, ma plimp pe malul canalului Cheonggyecheon. Acest canal trece prin centrul orasului si e un loc de promenada foarte popular printre tineri. Lung de cativa kilometri, este situat la un nivel mai jos decat strada. Prin mijloc curge apa inconjurata pe ambele maluri de alei si deseori de vegetatie, iar putin mai departe se vad siluetele cladirilor inalte. Din loc in loc sunt puncte de trecere de pe un mal pe celalalt.

luni, 1 august 2016

Visul unei fete

Transmite atat de multe aceasta fotografie! Bucurie, inocenta, visare. Rasplata unui copil care a luptat si a crezut in visul sau. O privire care depaseste toate obstacolele si se indreptata spre cer, singura limita ramasa.

duminică, 31 iulie 2016

Madrid Open 2016 - Simona tiene magia! (2)

Povestea primei parti a turneului am scris-o aici: Madrid Open 2016 - Simona tiene magia! (1)

Dupa ce plecam de la Fan Zone ma abordeaza cineva: e un alt utilizator de pe treizecizero.ro, HappyM pe nickname-ul sau. Locuieste in Madrid si aveam sa ma mai intalnesc cu el de-a lungul turneului, inclusiv inainte de finala. Mi se intampla destul de des sa ma recunoasca lumea pe la meciurile de tenis, dar pana acum s-a intamplat doar la cele din Romania. Oamenii ma stiu de pe treizecizero, de pe tennisforum sau de pe facebook si stiu ca sunt un mare fan al Simonei. 

Vorbim putin si apoi mergem impreuna sa-l vedem pe Nole jucand din nou padel, pare ca-i cam place. HappyM reuseste chiar sa ia autograf de la el.

Urmeaza primul meci al lui Nadal pe care il urmaresc din tribune. Il invinge pe Kuznetsov si pare sa fie in revenire de forma dupa accidentarile care l-au tot deranjat in ultimul timp. Pe Federer nu mai pot sa-l vad findca s-a retras din turneu dupa o accidentare suferita la antrenamente, dar macar il pot urmari pe rivalul sau legendar.

In sfarsit apare si trofeul in sala in care trebuia sa fie expus. E foarte frumos si foarte valoros, de aceea in momentele in care e expus, pe langa geamul de protectie, sunt si gardieni care il pazesc. E realizat din mici rachete de tenis din aur si diamante, pe fiecare fiind trecute numele castigatorilor de turnee de Mare Slem. Ii fac o poza, iar pe fundal se vede cui i s-ar potrivi cel mai bine.

Organizatorii turneului au o intalnire in sala trofeului, asa ca publicul e invitat sa iasa. Ion Tiriac, Manolo Santana si cateva legende ale tenisului spaniol poarta o discutie protocolara si fac cateva fotografii. Cand il vezi pe Tiriac te surprinde masivitatea lui. Cred ca e cel mai mare mos pe care l-am vazut.

Ziua se incheie pe terenul central, unde Sorana Cirstea o invinge pe Danka Kovinic si se califica in optimi.

Ziua optimilor, 4 mai 2016, avea sa fie o zi minunata. Atat pentru tenisul romanesc in general, cat si pentru mine in special. Actiunea incepe cu Simo in prim plan. Joaca primul meci al zilei pe terenul central, contra unei jucatoare care o invinsese de curand in America: elvetianca Timea Bacsinszky de origine ungara, al carui tata era din Romania. Dar astazi e altceva, Simona e din nou intr-una din acele zile in care n-ai ce sa-i faci. Un 6-2 6-3 rapid, in urma unui tenis incantator.



Urmeaza sa joace Djokovic, dar cine are timp sa-l vada? In timp ce lumea se strange pe arena ca sa-l vada, eu sunt contra curentului si parasesc incinta pentru a o astepta pe Simo la iesire, cu mai mult noroc, sper. Si din nou vad jucatori care vin sau pleaca, altii care se duc in pauza dintre seturi la baie, in alte cuvinte, rutina turneului privita dintr-un alt unghi. Iar la un moment dat apare ea. Dragalasa ca intotdeauna :) Se duce sa faca o poza cu voluntarii de la turneu, iar apoi vine la noi. Nu am mult timp la dispozitie din pacate, dar trebuie sa ma multumesc si cu atat. Doar ea e un superstar. 

In culmea fericirii, ma duc sa prind ultima parte din meciul Soranei Cirstea. Dupa Simo, si ea reuseste sa se califice in sferturi, invingand-o pe revelatia primaverii, Laura Sigemund.


Pe terenul 3 din Caja Magica, ajung la un meci spectaculos in care se confrunta Monfils cu Cuevas. Ei jucasera prima parte a meciului pe arena a 2-a, unde trebuia bilet separat, dar instalatia electrica le-a jucat o festa organizatorilor si au ramas fara nocturna. Motiv pentru care au decis sa continue meciul pe terenul 3. Unde tocmai iesisera la incalzire Paticia Tig si Madison Keys. Astfel s-a iscat un mic scandal in socialmedia, organizatorii turneului fiind acuzati de misoginism pentru ca le-au dat prioritate baietilor.

Cum spuneam si inainte, la Madrid se vad cel mai bine meciurile de pe terenurile 2 si 3. Esti aproape de teren si ai posibilitatea sa stai in spatele terenului de unde se vede jocul cel mai bine. Poate si datorita acestui fapt am putut sa simt altfel loviturile jucatorilor, dar viteza jocului dintre Monfils si Cuevas mi s-a parut impresionanta. Daca mai adaugam si felul special al lui Monfils de a interactiona cu publicul, a iesit un adevarat spectacol. Meciul a fost castigat de Cuevas in tie-brek-ul decisivului.


Tarziu in seara, ies pe teren Patricia Tig si Madison Keys. Aici ma intalnesc cu altcineva care ma stie de pe treizecizero.ro. E din Iasi si a venit si el pentru turneu. Pana acum erau deja in sferturi Simo, Sorana Cirstea si Irina Begu. Daca mai trece si Patricia, jumatate dintre competitoarele ramase in concurs sunt din Romania! Si trece! Americanca cu lovituri foarte puternice dar destul de imprecise se vede si ea infranta de tanara romanca. Sa ai 4 jucatoare din Romania in sferturile de finala ale unui turneu de asemenea calibru e o performanta unica, ce nu are precedent in istoria tenisului romanesc!

La miezul noptii, inca se mai desfasoara un meci. Afara, pe unul dintre terenurile mici, Del Potro se confrunta cu Sock. Aceasta zi minunata are nevoie de un mod special in care sa se incheie. Ce mod mai placut de a savura bucuria acestei zile decat petrecand miezul noptii pe un teren mic, plin, pe care se confrunta jucatori de top? Te voi tine minte, zi de 4 mai 2016!

Ziua sferturilor e zi scurta pentru mine. Nu pot sa stau toata ziua la tenis fiindca seara am zbor spre Porto, unde urmeaza sa stau pana sambata dimineata cand ma intorc pentru finala in care sper sa o vad jucand si castigand pe moţata mea favorita. Primul meci al zilei e cel jucat de Horia Tecau la dublu, dar nu pot sa stau decat primul set pentru ca urmeaza sa joace Simo in confruntarea romaneasca cu Irina Begu. Simo are un meci mai greu, nu neaparat din cauza adversarei, ci din cauza ca a lasat din nou nervii sa puna stapanire pe jocul ei in setul 2, pe care l-a cedat la 0. Partea buna e ca s-a calmat la timp si a reusit sa castige detasat setul decisiv.



Hai sa va spun si povestea cu baba. Pana acum toti oamenii pe care i-am intalnit la Madrid au fost foarte draguti. Spaniolilor, in afara ca nu stiu o boaba de engleza, nu gasisem prea multe sa le reprosez. Insa, ca peste tot, mai exista si exceptii. Cred ca s-a intalnit toata lumea cu tipologia babei zgripturoaice. Cea intoleranta, careia nu-i convine nimic si mereu pusa pe harta. De obicei o lasi in plata ei si incerci sa o eviti. Mai greu e cand te trezesti cu baba la momentul nepotrivit, in cazul de fata cand Simona era condusa cu 4-0 in setul 2. 

Literele cu Simona, pe care le-am mai facut si la alte turnee, au starnit intotdeauna zambete pe fetele oamenilor din jur. Si aici la Madrid oamenii veneau sa le faca poze, sa ne felicite dupa victorii si atrageau si alti fani in jur. Chiar azi unul dintre baietii care pazeau portile de acces a venit sa ma ajute sa le pun, iar o colega de-a lui a venit bucuriasa cu o revista a turneului in mana sa-mi arate o poza in care aparea ea alaturi de Simona.

Le-am pus pe primul rand unde era o balustrada de metal si le-am lipit acolo cu scoci. Cum arena era 90% goala, ma gandeam ca n-o sa fie vreo problema ca acolo nu e locul meu, nici macar nu era printre locurile cele mai bune. Insa la un moment dat, pe la mijlocul setului 2, intra baba, insotita de mos, si se aseaza langa mine. Se pare ca nu ma asezasem pe locurile lor, insa literele se intindeau si in dreptul lor. Chiar daca mai erau mii de locuri libere in jur si chiar daca oricum nu ii obturau vederea, baba se gandeste sa se razbune. Asa ca isi ia haina si o aseaza peste balustrada ca sa acopere literele. La inceput nu i-am zis nimic, ma gandeam ca a asezat-o temporar, dar apoi cand am rugat-o sa o mute ceva mai departe, mi-am dat seama ca o facea intentionat. Intr-un final, dupa ce m-am rugat ceva vreme de ea in care bombanea in spaniola ca de ce le-am pus in dreptul locurilor lor, a intins mosul mana si a tras haina spee el. A reusit baba sa ma enerveze mai ceva decat era Simona pe teren :D 

La meciul Soranei Cirstea cu Dominika Cibulkova pot sta doar la primul set, castigat de Sorana, si la inceputul setului doi. Verific de pe drum scorul si constat cu parere de rau ca pana la urma Sorana pierde meciul. Din pacate si Patricia Tig se opreste in sferturi, asa ca din cele 4 romance in sferturi doar Simona ajunge in semifinale.

Biletul la marea finala mi-l luasem preventiv, doar pentru cazul in care ajunge Simona acolo. Altfel, voiam sa incerc sa-l vand fiindca pretul lui depasea bugetul pe care il alocasem acestei excursii. Spre bucuria mea insa, n-a mai fost nevoie sa-l vand fiindca Simo a invins-o categoric in semifinale pe Sam Stosur, 6-2 6-0.

Finala feminina e in sesiunea de seara, care mai cuprinde si semifinala masculina Djokovic-Nishikori. In sesiunea de zi se joaca cealalta semifinala, Murray-Nadal. Cum eu am bilet doar pentru seara, nu pot intra in complex pentru a vedea antrenamentul Simonicii, asa ca sunt nevoit sa mai dau 16 euro pentru un bilet doar pentru terenurile mici. Pe terenul 2 Mergea si Boppana joaca semifinala de dublu, pe care aveau sa o castige, dar eu n-am timp sa stau prea mult la meciul lor. Finala de dublu avea sa fie castigata de Tecau si Rojer care au invins echipa lui Mergea si Boppana. 

Nestiind unde se va antrena Simo, ma tot plimb intre terenuri ca sa nu o ratez. Prima iese la incalzire Cibulkova, dar Simo se lasa inca asteptata. 

Simo vine sa se antreneze pe terenul alaturat.

In sfarsit incepe marea finala! Simo a jucat impecabil in toate meciurile de pana acum si nici in finala nu face exceptie. E in controlul meciului de la inceput pana la sfarsit, cu o jucatoare incomoda care o invinsese in cateva meciuri din trecut. Simona tiene magia! A venit aici dupa un inceput de an nu tocmai reusit, presarat cu accidentari. Dar la acest turneu si-a ragasit jocul si linistea, castigand toate meciurile fara drept de apel.

O mai vazusem pe Simo ridicand trofeul la turneul de la Sofia si ma bucur foarte mult ca am ocazia sa o vad din nou pe podium, cu trofeul in brate si cu superbul ei zambet pe chip. Pentru ca e greu sa ajung la finale din doua motive: nu pot fi sigur ca Simo va ajunge acolo si biletele sunt scumpe, asa ca de obicei prefer sa ma duc la inceputul turneelor. 

Esti minunata, Simona!



Mai raman pe arena cat sa vad 3 ghemuri din semifinala Djokovic-Nishikori, apoi ma duc sa o astept pe Simo. Imbulzeala din zilele trecute disparuse si ramasesem doar eu si cu cateva romance care, culmea, nu prea o placeau pe Simona dar venisera si ele sa faca poze.

Ma aleg si cu un mic suvenir de la Simo, care imi da o bomboana de ciocolata pe care o avea in mana in momentul in care am chemat-o. Cred ca e la fel de dulce ca ea :)

duminică, 24 iulie 2016

Porto, strabatut prin somn si ploaie

Am ajuns in Porto joi seara, venind de la Madrid, pe o ploaie marunta care avea sa ma insoteasca pe intreaga sedere in Portugalia. Metroul leaga aeroportul de oras, asa ca am ajuns destul de usor la cazarea rezervata pe booking: Alojamento Local Monte Sinai. Bun si ieftin, 18 euro camera.  Dar odata ajuns la receptie am avut parte de cel mai lent proces de check-in. In tura respectiva era un batranel care abia putea sa se miste si sa scrie. Pana la urma mi-a dat mie sa completez fisa. Mai tarziu am iesit intr-un mic tur de recunoastere pana la emblema orasului, podul Dom Luis I.

A doua zi m-am trezit destul de devreme, iar n-am reusit sa dorm prea mult. Asta a dus la cea mai somnoroasa zi din excursie, mai ales ca nici in noptile precedente nu dormisem suficient. Bisericile si cladirile acoperite cu faianta ornata in albastru sunt un element specific al orasului.


Strada Santa Catarina e principala strada de shopping.


Pe un deal e catedrala Sé.

Am intrat si la biblioteca Lello din care se pare ca s-a inspirat autorul lui Harry Potter, dar a fost o decizie proasta. Poate si pentru ca era o zi ploioasa, inauntru era o mare aglomeratie. Foarte multi turisti pe langa care reuseai cu greu sa te mai strecori. Intrarea costa 3 euro. Mai interesant a fost parculetul de langa biblioteca.



Ribeira e partea de la baza podului, un cartier pitoresc. Podul se poate traversa si pe partea de jos, si pe cea de sus. Partea de sus e la o inaltime destul de mare, iar balustrada e joasa. Mi s-a parut destul de periculos.



Porto e asezat pe malul raului Duro, la cativa kilometri de ocean. Se poate ajunge la ocean cu metroul pana la statia M. In curand avea sa joace Simona semifinala de la Madrid cu Sam Stosur asa ca m-am intors devreme la hostel ca sa o pot urmari pe telefon.

Cred ca am dat si peste niste cursuri de semnalizare.

Porto e un oras frumos pe care mi-ar placea sa-l vizitez candva mai pe indelete si pe o vreme mai buna. Singurul aspect mai putin placut pe care l-am observat e ca au destul de multi oameni ai strazii.