Roma. Proba de contratimp.

De obicei nu-mi place sa vad locurile pe fuga dar cum mai fusesem la Roma de doua ori am zis ca se merita o scurta vizita de weekend profitand de oferta celor de la Ryanair. Intoarcerea tot din Roma nu se potrivea asa ca am hotarat sa ne intoarcem din Pisa. Doar 45 de euro pentru cele doua zboruri, dar luand in considerare ca aeroportul Hahn - Frankfurt este mai aproape de Luxemburg decat de Frankfurt s-au mai adaugat inca 35. Ne-am reunit cu colegii de servici din Romania care au venit cu Wizzul. Au venit cu 3 ore mai devreme si au plecat cu 3 mai tarziu, dar asta inseamna ca nu dormisera noaptea de dinainte deci au fost mai obositi decat eu si Misu. Ne-am intalnit la Vatican la ora 1 si am luat trenul spre Pisa la 8, asa ca am vazut cat se poate vedea in 7 ore intr-un oras in care sunt putin si 7 zile. Filmuletul de mai jos contine o insiruire cu principalele poze.

Turism in Romania

Leapasa am primit-o de la Aliceee la initiativa celor de la Pravalia de acasa. Sunt trei intrebari foarte interesante la care am raspuns pe scurt in randurile de mai jos.

1. Daca ati avea puterea ministerului voi cum ati promova Romania din punct de vedere turistic?

- as continua difuzarea spoturilor publicitare pe televiziunile internationale si interne.

- m-as axa pe promovarea turismului de aventura, a locurilor naturale dar si a oraselor transilvanene si a obiceiurilor traditionale. Turistii nu vin in Romania pentru litoral sau vacante all-inclusive.

- m-as axa pe informarea turistilor atat online cat si la fata locului prin oficii de informare turistica cu pliante si harti gratuite. Fiecare obiectiv important ar trebui sa aiba un site in romana si engleza in care sa spuna exact toate detaliile necesare unui turist: istorie, cai de acces, cazare, preturi.

- as crea un sistem de genul Wizard Istanbul, in care orice turist sa poata pune o intrebare si sa i se raspunda in cateva minute.

- as crea politia turistica (poate exista dar eu n-am auzit de ea), la care orice turist sa poata apela in limba engleza indiferent ce problema ar avea. Eradicarea mafiei taximetristilor ar fi un punct bun cu care sa inceapa.

- in toate orasele sa fie postate clar in fiecare statie orarul si traseul mijloacelor de transport in comun. Un site care sa-ti spuna exact cum ajung din Deva adresa X in Timisoara adresa Y ar fi foarte util. Automatele de bilete ar usura viata turistilor.

- Bonus: Parcul Retezat: zona unica in Romania cu peisaje care iti taie rasuflarea, lacuri glaciare, specii endemice.

2. Daca un strain v-ar cere o lista cu 5 obiective turistice mai putin cunoscute din Romania ce i-ati propune si de ce?

- Cheile Nerei - am scris aici si aici despre excursia intreprinsa acolo anul trecut. E o zona salbatica a Romaniei si foarte frumoasa. Din pacate pentru un turist strain e cam greu sa se descurce in zona daca nu cunoaste limba romana.

- Vulcanii Noroiosi - pentru ca sunt ceva spectaculos ce rar gasesti in alta parte.

- Delta Dunarii - pentru iubitorii de natura, de pasari si de peste.

- Trenurile pitoresti - nu ne-au mai ramas multe linii forestiere care ar fi putut fi exploatate in scop turistic, dar e bine totusi ca avem Mocanita. O alta varianta este ruta cu ecartament normal Oravita-Anina. Am scris mai multe in articolul Cele mai spectaculoase calatorii cu trenul - Europa de Est.

- Satele maramuresene - pentru o intoarcere in timp, pentru cateva zile de liniste, pentru traditii, pentru bisericile din lemn.

3. Daca ati reprezenta Romania intr-o alta tara ce suveniruri autentice din Romania ati duce cadou?

E greu de spus. Ar trebui ceva timp de gandire ca sa pot da un raspuns final. Probabil costumele populare, instrumentele muzicale traditionale ar fi ceva potrivit.

Lacul Ochiul Beiului - Cheile Nerei

Fotografii in apa

Raul Arno, Pisa

Istanbul(III) - Palatul Topkapi

Se pare ca Palatul Topkapi e obiectivul turistic nr. 1 al Istanbulului. Eu a trebuit sa vin a doua oara aici ca sa-l vizitez. Prima data nu mi-au mai ramas bani de bilet. De data asta am avut si mai putini bani, dar planificati bine de acasa. Si mult la suta dintre ei au fost cele 20 de lire care imi asigurau intrarea la vechea resedinta a sultanilor otomani. Evident ca trebuie sa vin si a treia oara ca sa intru in harem, caci inca 15 lire ioc!

Patru secole a fost palatul asta casa sultanilor. Aici isi planificau atacul asupra tarilor romanesti si tot aici isi lingeau ranile dupa ce Stefan cel Mare le dadea un sut in fund. Aveau cadinele grija sa le ia din suparare. Era ca un mic orasel format in jurul a patru curti interioare.

Prima curte este si cea mai mare. Accesul se face fie pe Poarta Imperiala, din spatele Sfintei Sofia, fie venind dinspre parcul Gülhane, pe langa Muzeul de Arheologie. Accesul in aceasta curte-parculet se face gratuit, aici fiind amplasate si chioscurile de bilete. Asa era si pe vremuri, negustorii si oamenii simpli puteau circula in voie pe aici.

Cea de-a doua curte e protejata de ziduri groase si de poarta din poza de mai sus. De aici se conducea imperiul. Doar sultanul si mama sa puteau intra calare pe aceasta poarta, toti ceilalti fiind obligati sa intre pe jos. Tot pe jos intra acum si hoardele de turisti care pot admira dupa cativa metri o macheta a palatului si trunchiul unui copac batran, ramas de pe vremea sultanilor. In celalalt capat al curtii sunt mai multe incaperi: bucataria palatului, camera in care se tineau consiliile palatului precum si o interesanta camera in care sunt expuse arme din vremea otomanilor. Iatagane, buzdugane, sabii, armuri si toate celelalte ustensile necesare razboiului. Pentru romani cea mai importanta este sabia lui Stefan cel Mare. Nu se stie cum a cazut in mainile lor. Inauntru fotografiatul este interzis dar m-am ascuns cum am putut mai bine si i-am tras o poza, un pic cam neclara. Dupa ce ca ne-au loat-o nici poze nu ne lasa sa-i facem. Tot din a doua curte, pe langa Turnul Justitiei, se face intrarea in Harem.

A treia curte reprezinta domeniul sultanului. Aici se ascundea perioade indelungate de timp, aparand in public destul de rar. Foarte putini puteau sa patrunda aici. Sultanul era aparat de eunuci. In mijlocul curtii sunt construite Camera de Audiente, unde sultanul ii primea pe ambasadorii straini, si Biblioteca lui Ahmet al III-lea. Dar cea mai impresionanta parte e usor de ghicit dupa coada la care se sta ca sa intri inauntru: Trezoreria Imperiala. O incredibila colectie de obiecte facute din aur, diamente, rubine, smaralde si toate celelalte materiale pretioase. Sunt 3 sau patru incaperi cu asa ceva. Al 5-lea cel mai mare diamant din lume se afla aici, precum si Pumnalul Topkapi, vedeta filmului Topkapi . Pe partea opusa a curtii sunt niste incaperi sacre pentru musulmani ce adapostesc obiecte sfinte ale Islamului. Daca putini reuseau sa patrunda in aceasta parte a palatului si mai putini puteau sa vada aceste bijuterii si obiecte sfinte si asta doar la ocazii speciale. E de la sine inteles ca n-am putut sa fac poze.

Ultima curte ofera o panorama foarte frumoasa asupra Bosforului precum cateva pavilioane interesante. Cel mai mult mi-a placut Baghdad Kiosk, decorat cu placi de Iznik. In apropiere a fost construit Revan Kiosk care celebra redobandirea Erevanului din mainile persilor.

Excursia in Istanbul s-a incheiat cu vizitarea mormantului lui Sultanahmet, gratuit, situat intre Sfanta Sofia si Moscheea Albastra, si cu o plimbare de la Karakoy pana la Ortakoy si inapoi. Trenul de intoarcere era aproape gol, am stat singur in compartimentul de 6, iar la intrarea in Romania in tot vagonul mai eram 4 persoane. Mai sunt multe locuri de vazut si revazut in Istanbul asa ca voi reveni cu siguranta peste ceva timp!

Carnaval la Seligenstadt

Seligenstadt e un fel de Sighisoara a partii asteia de Germanie. Asa ca au si un carnaval important. Astazi am fost si eu sa asist la parada.

Romania alba

Targoviste:

Doicesti:

Comisani:

Valea Dambovitei, la sud de Targoviste:

Valea Dambovitei, la nord de Targoviste:

Valea Oltului:

Sibiu:

Imprejurimile Sibiului:

Carpatii:

Dincolo de Carpati e Transilvania:

Istanbul (II) – Intre Pierre Loti si Bagdat Caddesi

In cea de-a doua zi ma trezesc pe la 07:30 si o ora mai tarziu sunt plecat pe strazile orasului. Prima tinta e Moscheea Rustem Pasa, despre care am auzit ca e una dintre cele mai frumoase din Istanbul. A fost proiectata de catre Sinan, cel mai mare arhitect otoman, printre operele sale mai numarandu-se Moscheea Suleymaniye si Moscheea Selimiye din Edirne. Intrarea e usor de ratat pentru ca moscheea nu e la nivelul strazii, se urca pe niste scari puse intre pravaliile negustorilor. In interior moscheea e cu adevarat frumoasa, decorata cu placi de Iznik si covoare rosii.

Moscheea Suleymaniye e mare, cocotata pe deal si usor de gasit, dar in cazul meu nu e tocmai asa. Eu ajung din prima la ea dar e inconjurata de ziduri inalte si nu toate laturile au porti de acces, plus ca mergand pe langa ziduri, nu poti vedea ca dincolo de ele e o moschee. Asa ca ii dau ocol pe cele doua laturi apoi ma pierd un pic prin bazar ca sa schimb cateva monezi de euri si 30 de lei, la un curs prost. Urmarind harta, ajung din nou la zidurile moscheei, de data asta pe partea care trebuie. Marimea moscheei este impresionanta, cred ca e a doua ca marime din Istanbul, dupa Moscheea Albastra.

Zona dintre Moscheea Suleymaniye si Moscheea Eyup reprezinta o parte a orasului mai putin batatorita de turisti. Cladirile sunt vechi, mai toate strazile sunt inguste si in panta. E o zona care merita explorata pentru a cunoaste un alt fel de Istanbul. Pe langa pitorescul strazilor sunt si cateva obiective care merita atentie din partea turistilor. Biserica Bulgara e situata pe malul Cornului de Aur. Starea in care se afla nu e tocmai imbietoare momentan, dar e in renovare si se pare ca va fi gata chiar inainte de Paste, pe 15 aprilie. Un pic mai sus e frumoasa cladire a Patriarhiei Ortodoxe, dar care nu putea fi vizitata avand aerul unei cladiri parasite. Piesa de rezistenta a zonei e Muzeul Kariye de la Biserica Chora, acesta continand niste mozaicuri foarte valoroase. E una dintre bisericile crestine care a fost transformata in moschee de catre otomani. Nu pot sa o vizitez pentru ca miercurea e inchisa. In schimb imi iau din apropiere un Doner Kebap foarte bun care costa doar o lira si jumatate. Cu rezerorul incarcat ajung la zidurile vechi ale orasului unde sunt intampinat de un turc lustruitor de pantofi care se ofera din oficiu sa-mi dea indicatii despre panoramelede pe ziduri si alte obiective ale zonei. Si din multa sa amabilitate insista sa-mi lustruiasca adidasii, ca deh, dupa atata mers se cam prafuisera si ei. Evident ca amabilitatea costa bani asa ca indraznet, poate-poate ii merge ca are si el trei copii care sunt departe la Ankara, imi cere 20 de lire ca mai nou crema de pantofi e foarte pretioasa. Ii dau 3 lire si pleaca destul de multumit.

Cobor de-a lungul zidurilor pana pe malul apei si o pornesc spre Moscheea Eyup. Aici gasesc un fel de centru al zonei, pentru ca un oras atat de mare ca Istanbulul trebuie sa aiba multe centre, ca altfel cand un localnic ar zice 'ma duc prin centru’ ar trebui sa mearga zeci de kilometri. Lume iesita la plimbare, strazi mai largi impodobite cu magazine turistice, o fantana arteziana. Si in centru Moscheea Eyup.

O iau pe jos in cautarea cafenelei Pierre Loti, cocotata pe deal oferind astfel o priveliste spectaculoasa asupta Cornului de Aur. Ajung cu un oarecare ocol facut prin cartierele cocotate pe dealurile din zona. Dupa ce ma satur de privit golful, cobor prin cimitirul de pe panta dealului pana la statia de feriboruri, unde am noroc sa ajung cu putin inainte de plecarea vaporasului de Eminonu.

La Eminonu sar in alt feribot care ma duce tocmai in Asia. Acum costa 2 lire, jetoanele pentru tramvai nu sunt bune, se ia un tichet separat. Isi merita pretul nu doar pentru ca te trece pe alt continent, dar si pentru ca ofera toaleta gratis - un feribot dintr-asta prinde numai bine pe la mijlocul zilei. Cobor in apropierea garii Haydarpasa si ma plimb prin zona Kadıköy, poate cea mai animata parte a Istanbulului asiatic. E la fel de multa lume pe strazi ca in zona Eminonu-Bazar. Acelasi lucru si cu vanzatorii de "de toate". Dupa ce ma satur de holbat ochii pe strazi o iau spre stadionul Şükrü Saracoğlu pe care joaca Fenerbahce. In urma cu 6 luni fotbalistii au fost incurajati de peste 40000 de femei si copii, pentru ca barbatii nu au mai fost lasati sa asiste la meciuri o perioada, in urma unor incidenta. Dupa ce dau inconjur stadionului pornesc pe Bagdat Caddesi, o strada gen Champs-Élysées-ul Istanbulului asiatic, mai ingusta dar mult mai lunga. Am mers cam 7-10 km pe strada asta pana aproape de Bostanci, dupa care am luat-o inapoi, tot pe jos, dar cu portiuni de mers pe malul marii. Vad ca Wikipedia zice ca are 14 km lungime. Probabil mai departe are alta denumire.

La finalul unei zile in care e probabil sa fi mers peste 40 de kilometri pe jos, mai ramane sa iau feribotul inapoi pe Batranul Continent. Mai am o zi in Istanbul, in mare parte dedicata Palatului Topkapi, pe care n-am mai avut bani sa-l vizitez in 2009.