vineri, 24 aprilie 2015

Iordania: Petra - minunea din piatra

E deja dimineata tarziu cand microbuzul, la fel de gol ca in ziua precedenta, ne lasa in fata hotelului din Wadi Musa. Nu pierdem mult timp si coboram cei 2-3 kilometri pana la intrarea in Petra. In ultimii ani biletul s-a scumpit foarte mult, fiind acum una dintre cele mai scumpe atractii turistice din lume: 50JD pentru o zi, 55JD pentru doua zile sau 60JD pentru trei zile. Cum noi aveam sa plecam spre Amman a doua zi spre seara, alegem varianta de doua zile si intram in cetatea de piatra.

Prima parte, pana la intrarea in canion, e un drum pietruit unde te intampina diversi proprietari de cai si magari care vor sa transporte vizitatorii cu animalele lor. Mai tarziu apar si proprietarii de camile. Desi teoretic  transportul ar fi inclus in pretul biletului, nu veti scapa nicidecum fara sa platiti, iar pretul cerut nu e tocmai mic. Nici nu prea are rost pentru ca e mult mai simplu sa admirati cei doi kilometri pana la Tezaur pe jos. Canionul e ingust, iar peretii de stanca inalti lasa sa se vada foarte putin din cer. Din cand in cand trebuie sa ne ferim de trasurile si de magarii care transporta turistii.


Apoi, la un moment dat, apare el, Tezaurul. Celebra imagine a Petrei, mormantul urias al regilor nabateeni sculptat in piatra. E o singura bucata, niciun pilon sau ornament n-a fost taiat separat si apoi plasat acolo. In interior nu se poate intra, mormintele oricum au fost jefuite cu mult timp in urma.

In afara de tezaur, Petra mai are doua locuri importante: The Monastery si The High Place of Sacrifice. Drumul pana la acestea e deosebit, din loc in loc sunt presarate morminte mai mici sau mai mari, roci de diferite forme si culori, ruine romane si carari cu multe trepte si privelisti pe masura.
Pentru prima zi ne propunem sa mai vizitam Manastirea, cu o arhitectura asemanatoare cu Tezaurul. Drumul pana acolo are cativa kilometri buni, iar diferenta de divel e apreciabila. Ne uitam cu mila la magarusii care urca treptele abrupte cu turisti pe spatele lor. Din loc in loc sunt tarabe cu produse traditionale ce au preturi care se negociaza cum poate fiecare mai bine.




Ajungem dupa ceva timp la Manastire. V-am zis ca seamana cu Tezaurul, poate e chiar mai mare, dar totusi nu are acea pozitionare intre stanci. Insa are avantajul ca poate fi privita de pe un deal pe care ne cocotam si asteptam sa admiram apusul.



Drumul pana la Manastire e lung, iar de aici si pana la iesirea din Petra se fac doua-trei ore. Turistii, oricum putini, nu prea mai ramasesera niciunul in sit, aveam Petra doar pentru noi. Din loc in loc, beduinii faceau focuri de-a lungul drumului. Asta era casa lor, dormeau sub cerul liber la protectia stancilor care pastrau caldura pe timpul noptii. Cand ajungem la Tezaur e deja  bezna totala. Ne asezam pe bancile din fata lui si stam sa il contemplam cufundat in intuneric, forma zarindu-ise foarte palid cu ajutorul luminii unui foc pe care il facusera cativa beduini. Desi dormeau tot fara vreun acoperis deasupra capului ei erau un fel de locatari ai celui mai ales cartier, stand chiar in buricul cetatii de piatra. Ne vad si ne invita la un ceai langa foc, unde schimbam impresii pret de cateva minute. Strabatem apoi canionul intunecat, ajutati din cand in cand de lumina telefonului. O noua experienta magica dupa seara precedenta petrecuta in desertul Wadi Rum.

Seara mancam la un local ce pare mai prapadit dar dam pe o mancare cu humus si un suc 12 JD. Banuiesc ca trebuie sa scoata si ei banii cumva in zilele astea mai neaglomerate. Ziua urmatoare ne intoarcem in cetate, si mergem la High Place of Sacrifice. Sunt doua cai de acces, asa ca alegem sa ne ducem pe cea mai scurta si sa ne intoarcem pe cea mai lunga. In total, drumul e ceva mai scurt decat cel facut ziua trecuta, dar e si aici vorba de o distanta apreciabila, cu o mare diferenta de nivel. Locul nu are vreun monument special, dar e situat la inaltime si se poate admira Petra de sus.


 Drumul de intoarcere e aproape pustiu, in decurs de aproape o ora intalnim doar doi turisti. De-a lungul lui sunt multe morminte de piatra, iar din cand in cand sunt postati copii si femei care vand pietre, monede si alte vechituri, desi nu prea inteleg cui.



Am iesit la ruinele romane unde camilele si peisajul din jur iti dadeau impresia ca esti in jocul Age of Empires.

Ajungem si la niste morminte mari, aflate pe stanga cum ne ducem spre Tezaur, de unde avem o priveliste foarte frumoasa. Pe drum ne intalnim cu doamna si copilul din Cluj pe care ii cunoscusem in desert, iar nu mult mai tarziu dam si de neamtul nostru. Mai sa zici ca sunt atat de putini turisti in perioada asta in Iordania ca incepi sa ii cunosti :D  

La 4 dupa-amiaza luam autobuzul oficial, 9.5 JD, pana in Amman. Pentru a ajunge la aeroport ne ducem o parte din drum pe jos, apoi cu taxiul. Excursia se termina asa cum incepuse, cu verificarea scorului la meciul Simonei, de data asta in optimile de finala contra lui Jankovic. Cu ocazia asta am aflat ca se prinde semnal la telefon cu ceva timp inainte de aterizare, cat avionul e inca in aer :D Pana sa trecem de securitate, excursia in aceasta tara minunata se incheie cu un scor pe masura: 6-0 in decisiv.