Orasul lui Gaudi

      Barcelona. Considerat de multi drept cel mai frumos oras din Europa. Cu siguranta cea mai mare contributie a avut-o arhitectul Antonio Gaudi. Cele mai marete obiective ale Barcelonei sunt facute de el : Sagrada Familia, Casa Mila, Parcul Guell. In afara de constructiile facute de mana omului ,capitala Cataloniei mai are un avantaj major, pozitionarea geografica: are in fata Mediterana, iar in spate muntii.

     Ne-am imbarcat de dimineata in avionul companiei Ryanair, cea mai mare companie low cost si probabil cea mai ieftina din Europa.

       Am aterizat pe aeroportul din Girona, un aeroport secundar al Barcelonei pe care aterizeaza in special avioanele companiilor low cost. Distanta de aproape 100 km pana la Barcelona am parcurs-o intr-un autocar (12 euro). Din fericire locul in care ne-a lasat autocarul era aproape de Hostel Subirates, locul unde eram cazati, asa ca am ajuns repede, prea repede. Ne-a intampinat o femeie mai in varsta care vorbea doar spaniola, noroc ca mai intelegea Crina cate ceva. Am lasat bagajele acolo si pana la ora unu am plecat sa vedem imprejurimile. Hostelul se afla in apropierea Arcului de Triumf. Un Arc de Triumf diferit de cele obisnuite, care te duce cu gandul la maretele biserici din Rusia.

        Am luat-o in jos pe bulevard , prin Parc de la Ciutadella, pe langa Zoo (n-am intrat ca era vreo 15 euro) pana am ajuns pe malul marii. Pacat ca nu eram echipati de baie. Dar Mediterana a avut ea grija sa trimita un val care sa-mi ude adidasii.

          Dupa ce ne-am intors la hostel am luat metroul (scump domne', scump, 1.3 euro calatoria) spre obiectivul numarul unu al Barcelonei: Sagrada Familia. Este o uriasa biserica a carei constructie a inceput in 1882 si inca se mai construieste, finalizarea ei fiind estimata pentru anul 2026. Biserica are 18 turnuri care-i simbolizeaza pe cei 12 apostoli, 4 evanghelisti, Sfanta Fecioara si, cel mai inalt turn, pe Iisus Hristos. Turnul central al lui Iisus va avea montata pe el o cruce uriasa. Inaltimea totala, de 170 m, este cu un metru mai mica decât a unui deal de langa Barcelona, deoarece Gaudi nu considera ca lucrarea sa ar trebui sa fie mai mare decat cea a lui Dumnezeu. Biserica are 3 fatade: a Nasterii (spre est), a Gloriei (spre sud) si a Patimilor (spre vest).

         Intrarea a costat 10 euro + 2.5 ca sa urcam in turn. Partea veche fiind in renovare, am putut sa intram doar in partea noua si am cam fi dat banii degeaba daca nu urcam sus. Am asteptat o ora jumate' la coada, da a meritat. Toata Barcelona se vedea de sus.

         

         Un alt obiectiv ce nu trebuie ratat este Parcul Guell. Situat pe un deal din vestul Barcelonei, iti ofera o imagine de sus asupra Barcelonei. Construit intre anii 1900 - 1914, se afla din 1984 printre locurile din patrimoniul mondial UNESCO. Cactusi care creeaza o ambianta exotica, poduri si case ca cele de turta dulce, Barcelona si Mediterana vazute de sus, toate creeaza o atmosfera de basm. 

        Noi am urcat pana in parc pe o straduta foarte abrupta si... lunga. Noroc ca erau vreo 10-15 scari rulante care te duceau sus.

        La Rambla este strada principala a Barcelonei. Mai ales seara, un puhoi de oameni din vreo o suta de tari se plimba pe acest bulevard catalan. O gramada de hoteluri, ieftine sau luxoase, restaurante, piete, magazine de tot felul, florarii,artisti ambulanti, pe toate le poti gasi pe La Rambla. Seara, devine cel mai animat loc din Barcelona. Cladirile vechi asezate de-o parte si de alta, cu numeroase stradute inguste ce se varsa in "marele fluviu", copacii asezati in centrul bulevardului pe doua randuri si mai ales multimea de oameni care circula in ambele sensuri sau se strang sa vada lucrarile vreunui artist necunoscut sau spectacolul vreunui mascarici, toate astea fac parte din farmecul Ramblei, al Barcelonei.



Biata Crina era moarta de obosita, dar cand dadea de un magazin cu haine, nu stiu cum facea, da isi revenea pe loc, asta pana cand iesea. Si cum pe Rambla erau o gramada de magazine cu haine, Crina stand in fiecare o juma' de ora, am lasat-o acolo si m-am dus singur sa explorez Rambla. Cand sa ne intoarcem seara la hostel, nu stiu cum am facut, dar am iesit prin alta parte la metrou si cand am ajuns la suprafata, reperul nostru, Arcul de Triumf, disparuse. Crina ajunsese in punctul culminant al oboselii si cum disparuse arcul...hehe.
Am plecat de pe Aeroportul principal, El Prat,cu Clickair. Statia trenului Renfe pe care l-am luat pana la aeroport a fost destul de greu de gasit. Dupa greva din Roma am mai dat de una in aeroport, de data asta a unor angajati care fluierau de mama focului.