Lisboa

           Lisboa. Lisbon. Lisabona. Oricum i-ati zice, e un oras superb. Eu prefer sa-i spun Lisboa(se citeste Lişboa). Mi se pare normal, din moment ce portughezii ii zic asa; nu prea sunt de acord cu traducerea numelor proprii. Drumul de 1000 km de la Barcelona pana aici l-am parcurs cu un avion al companiei Clickair, a carei baza principala e in Barcelona, asa ca pe pista aeroportului El Prat se vedeau o gramada de astfel de avioane. Am facut cunostinta cu Lisboa inca din avion, pentru ca aeroportul e oarecum in oras, asa ca la aterizare am zburat pe deasupra lui, cu un usor viraj pe deasupra Atanticului.

          Daca va aruncati privirea pe o harta, probabil veti crede ca Lisboa se afla pe malul Oceanului Atlantic. De fapt, e situata pe malul drept al raului Tejo, distanta pana la ocean fiind de vreo 5 km. Lisboa este capitala Portugaliei inca din 1260, iar de-a lungul timpului s-a aflat si sub stapanire maura sau spaniola. S-a confruntat si cu diverse calamitati, cea mai cunoscuta fiind cutremurul din secolul XVIII, cand mare parte din oras a fost distrusa. Cu o populatie de aproximativ 600 000 de locuitori, nu este tocmai o mare metropola, dar din punctul de vedere al bogatiei culturale si al frumusetii poate rivaliza oricand cu alte capitale europene, mult mai celebre. Fiind orasul "Celor 7 coline", iti ofera multe puncte de belvedere asupra caselor cu acoperisurile rosii, construite in stil maur si asupra raului Tejo cu ale sale impresionante poduri. De pe celalalt mal, statuia lui Hristos te face sa crezi ca esti in Rio, iar podul 25 Aprilie aduce cu celebrul Golden Gate din San Francisco; dar stradutele medievale, in panta, batranele tramvaie sau Castelul Sao Jorge, care vegheaza asupra orasului, nu aduc cu nimic din agitatia acestor orase americane. Lisboa e un oras original, e un exemplu perfect de imbinare intre vechi si nou; acum te poti plimba prin cartierul Alfama in care te simti ca pe vremea marilor descoperitori, iar in 20 de minute poti calatori cateva secole in viitor, in moderna zona Oriente.

          Lisboa a fost gazda noastra timp de trei zile. Rezervasem cazarea pe internet la Residencial Saldanha, pentru 45 de euro camera. Hotelul se afla, asa cum ii spune si numele, in piata Saldanha, care se afla la 3 km de aeroport, conform Google Earth. Puteam sa o luam pe jos, dar exista riscul de a ne rataci, asa ca, mai sigur, am incercat sa luam metroul. Acesta are 4 linii, dar niciuna nu trece prin dreptul aeroportului. Asa ca la indicatiile cuiva am luat autobuzul 44 pana la statia Oriente, de unde am luat metroul. Daca luai bilet de la sofer, costa 1.4 euro, asa ca toata lumea avea abonamente. Am cumparat si noi cardul "7 colinas", si pentru trei euro si ceva puteam calatori cu orice mijloc de transport pentru 24 de ore.  

            Dupa ce ne-am instalat la hotel am luat-o pe un bulevard spre raul Tejo. Pe o straduta laterala am dibuit un funicular cu care am urcat in cartierul situat pe deal. Funicularul asta e un fel de tramvai care urca pe strazile foarte abrupte, dar calatorii din el stau mereu in pozitie orizontala, pentru ca se ridica pe rotile aflate mai in vale. Are doua capete, pentru ca la intoarcere merge in sens invers. Dupa ce am admirat privelistea si m-am uitat cu telescopul care a functionat doua minute dupa ce i-am dat sa manance 50 de centi, am coborat tot cu funicularul. La cate strazi in panta au, cred ca localnicii de aici au o conditie fizica foarte buna. Am ajuns si in piata Rossio, poate piata centrala a orasului, care are o frumoasa fantana arteziana.  

               Nu departe de piata Rossio, in Baixa Chiado, se gaseste Elevador de Santa Justa, un lift-monument, construit in urma cu mai bine de un secol. Initial functiona pe baza de abur, dar la cativa ani de la constructie a fost trecut pe curent electric. Cu o inaltime de 45 de metri, liftul are acelasi rol ca si furnicularul: sa-i urce pe oameni in cartierul de sus. Sau mai bine zis, avea, pentru ca acum e mai mult o atractie turistica. Dupa ce am stat la coada cateva zeci de minute am ajuns si noi sus, de unde aveam din nou o priveliste spectaculoasa asupra orasului vechi.

            Dupa ce am ajuns pe malul raului, in Plaza do Comercio, am luat metroul pana la statia S. Sebastiano, din care am urcat direct in supermarketul El Corte Inglés pentru a ne reface proviziile.

              In dimineata zilei urmatoare am pornit sa vizitam Castelul São Jorge. Ca sa ajungem aici am trecut prin vechiul cartier Alfama, cu strazi inguste si restaurante din care rasuna muzica fado - o muzica melancolica, tipic portugheza, de altfel "fado" inseamna soarta. Cand vei ajunge pe o strada destul de larga incat sa aiba loc sa treaca doua masini una pe langa alta, atunci vei sti ca ai iesit din Alfama. Castelul se afla situat pe cel mai inalt deal al orasului, putand fi vazut din multe locuri, iar privelistea de acolo e cu adevarat uluitoare. Construit in seculul X, pana la ocupatia spaniola castelul era deja ruinat. Adapostise o inchisoare, o cazarma si chiar un fort si a fost aproape distrus in timpul cutremurului din 1755. Ulterior a fost restaurat si astazi este un important obiectiv turistic. Castelul este construit din piatra, la fel ca zidurile si turnurile care-l apara. Ca sa ajungem la castel am incercat sa cautam un lift despre care citisem ca ne-ar urca sus, dar tot cautandu-l ne-am trezit la portile castelului. Inauntru erau, pe langa castel si zidurile care-l apara, si cateva fantani (intr-o fantana arteziana erau chiar si broaste testoase), niste tunuri, ba chiar si baloti de paie. O avea castelul asta ziduri groase si multe tunuri, dar eu am ajuns la concluzia ca adevaratii aparatori ai lui sunt...motanii; o gramada de motani uriasi vegheau in interiorul castelului.

           Dupa ce am terminat de vizitat castelul, am urcat intr-un microbuz care ne-a coborat in vale, dupa care am luat metroul pana la statia Oriente. Zona Oriente a gazduit expozitia universala din 1998, a carei tema a fost oceanul. Asa ca zona e plina de constructii futuriste care au legatura in general cu apa, si in special cu oceanele. Mai toate au fost construite in 1998, special pentru expozitie. Piesele de rezistenta sunt: Podul Vasco da Gama, cu o lungime de peste 17 km este cel mai mare din Europa si Oceanarium, de asemenea, cel mai mare acvariu din Europa, al doilea din lume. La astea se adauga telefericul, care te duce de la pod la Oceanarium, Parcul Natiunilor cu fantani arteziene sub forma de vulcani, cladiri in forma de vapoare, mallul Vasco da Gama, etc. Nu stiu cum or fi fost celelalte expozitii universale, dar cred ca asta a fost una dintre cele mai reusite. 

              Am facut ceva poze cu podul si cladirile din jur, dupa care am mers in mall...proasta idee pentru ca abia am reusit sa o mai scot pe Crina de acolo. Pentru 3.9 euro am luat telefericul pana la Oceanarium, care e pur si simplu incredibil...toti pestii lumii ii gasesti aici; iar in centru e un uriaaas acvariu.

           

          Mai pe seara am luat la nimereala un tramvai si am dat turul orasului. In Lisboa tramvaiele sunt un obiectiv in sine. Acum au introdus mai multe noi, dar mai sunt destule si din cele vechi, cu un singur vagon. Am ajuns la ambele capete de linie, unde trebuia sa coboram, iar apoi ne urcam la loc. Tramvaiul ne-a dus si in cartierul Belem, pe care aveam sa-l vizitam in dimineata zilei urmatoare.

                  Belemul e asezat in partea vestica si contine monumente, cladiri si muzee cu o valoare deosebita. Am luat din nou un tramvai, de data asta doar pana la baza Podului 25 Aprilie. Construit in 1966, are o lungime de 2,27 km, si seamana foarte mult cu celebrul Golden Gate din San Francisco. Mie mi-a placut mult podu' asta, asa ca am pus-o pe Crina sa-mi faca o gramada de poze cu el.

           Am mers in continuare spre vest pe malul raului pana la Monumentul Descoperitorilor, un omagiu adus aventurierilor de acum cateva secole. Intre timp ne-a prins si o mica ploicica, care ne-a dat peste cap si planurile de dupa-masa de a face baie in Atlantic. Monumentul are 52 de metri inaltime si este plasat chiar in zona din care au pornit marile expeditii. Mergand in continuare in directia Atlanticului, am dat de un alt monument, Torre de Belem. Construit in urma cu aproape 500 de ani, avea rolul de a apara Lisboa. In prezent este inclus pe lista UNESCO alaturi de minunata manastire Jeronimos, aflata la cateva sute de metri distanta. Dupa ce am vizitat-o si pe aceasta din urma, ne-am dus in statia Cais do Sodre, de unde am luat trenul pana pe malul Atlanticului, la Cascais. 

             Imi place cum suna si limba portugheza, are o gramada de ş-uri; s-urile se citesc "ş", cu exceptia cazului in care sunt prima litera a cuvantului, iar ca sa aiba si s-uri in interiorul cuvintelor, le scriu "ç" . Cred.

             In ultima zi ne-am facut bagajele si am plecat spre Madrid. De-acum incolo aveam sa calatorim numai cu Easyjet. Inainte de a pleca am mai dat o tura prin parcul Eduardo VII. De data asta ne-am dus la aeroport direct cu autobuzul 44.

               Lisboa mi-a placut mult, m-as reintoarce oricand aici!