Marrakech, ah Marrakech!

Marrakech inseamna "orasul rosu", si intr-adevar, mai toate cladirile sunt caramizii, la fel ca zidurile ce inconjoara orasul vechi. Este orasul nr.1 al Marocului din punct de vedere turistic.

Negocierea e ridicata in Maroc la rang de arta, iar in Marrakech cu atat mai mult, fiind cel mai vizitat oras. Aici vanzatorii, taximetristii etc, sunt ceva mai smecheri decat cei din restul tarii. De obicei pretul real e cam 30-50% din cat se cere initial, dar uneori umfla preturile la nesimtire, de 10, 20 de ori mai mult decat pretul real. Noi am luat niste camile din piele de ... camila cu 7 dirhami. In alta parte ne cereau 200! Aproape orice se negociaza si nicaieri nu sunt afisate preturile. Asa ca in mod normal trebuie sa vezi in mai multe locuri cam cat costa cu adevarat obiectul pe care vrei sa-l cumperi. Teoretic, caci practic e ceva mai greu. Dupa ce ai intrat in magazinul cuiva (prin magazin a se intelege ceva asemanator cu un stand de prin targurile noastre), probezi, intrebi cat costa, mai greu scapi fara sa cumperi. Aglomeratia asta de tarabe se numeste souk. Ele pornesc din piata Djemaa el Fna si intra ca niste radacini prin toata medina, rarindu-se cu cat te departezi de piata. Pe masura ce te departezi de celebra piata, scad si preturile. Cei care sunt postati aproape de buricul targului nu vor sa lase prea mult din pret. In souk-urile astea gasesti tot felul de produse, mai toate fiind produse locale, fabricate aici. Abunda produsele din piele de camila: pantofi, portofele, genti, iar pielea asta de camila are un miros specific... cei cu nasul fin ar putea spune chiar ca pute!



Marrakech-ul e impartit in doua mari cartiere: orasul vechi, cu medina, souk-uri, Djemaa el Fnaa; si orasul nou, Guéliz, cu cladiri noi, construite de la inceputul stapanirii franceze si pana in prezent. Aici se gasesc cladiri moderne, hoteluri de 5 stele si magazine occidentale. E un loc bun de evadat din nebunia medinei. Si cea mai buna metoda de a va relaxa sunt gradinile Majorelle, cu tot felul de specii de plante, in special cactusi. Intrarea costa 30 de dirhami, ceva mai mult decat in restul muzeelor si palatelor din oras. In interior se afla si un muzeu de arta islamica, parca, pentru care trebuie sa platesti separat, dar noi nu am mai intrat. Tot in partea asta a orasului se gaseste gara si Teatrul Regal. Tot aici traiesc si cateva zeci de mii de francezi, majoritatea iesiti la pensie, probabil plictisiti de monotonia din tara lor, sau indragostiti de cultura araba.

Punctul central al Marrakechului e cu siguranta piata Djemaa el Fna, poate cea mai cunoscuta piata a Africii. Inca de secole aici se adunau comerciantii din nordul Africii pentru a-si vinde marfurile. Adevarata nebunie incepe pe la 6 seara. Si ce nebunie! Desi toata piata e un furnicar, din loc in loc vezi niste gramezi circulare in care se ingramadesc multi oameni. Daca reusesti sa vezi ce e in centrul multimii, si eu fiind inalt reusesc mai mereu, vei descoperi cele mai ciudate activitati: boxeri care isi trag pumni, imblanzitori de serpi, femei care iti fac la minut tatuaje cu henna, "savanti", "dentisti" care se lauda cu dintii scosi, povestitori ce spun cine stie ce grozavenii, mai ceva ca Sheherezada in 1001 nopti. Dar cum in Maroc nimic nu e gratis, si aici trebuie sa dai cativa dirhami daca asisti la spectacol, si cu siguranta va trebui sa dai daca faci poze. Intr-o alta parte a pietei se coc pe plite si gratare tot felul de mancaruri, si bineinteles ca si aici au oameni special pusi sa te cheme sa incerci bunatatile locale. In piata, fie zi sau noapte, gasesti o multime de tarabe cu portocale in care ti se vinde suc natural, 3 dirhami paharul, pret fix, o raritate pe aici.

In Marrakech taxiurile sunt galbene, ca la noi, dar masinile sunt aceleasi ca in Casablanca: petit taxiuri - Fiaturi mici si grand taxiuri - Mercedesuri mari si vechi in care se inghesuie oameni pana la refuz. Aproape niciodata nu ti se va pune ceasul, tie ca turist, asa ca pretul trebuie negociat de la inceput. Apropo de taxiuri si masini, in Maroc sunt o gramada de Loganuri, chiar am mers cu taxiul intr-un Logan.

A doua zi am fost in Palatul Badii, adica fostul palat, ca acum mai sunt doar niste ruine in care si-au facut culcus berzele. Se pare ca un rege a fost invidios pe predecesorul sau care il construise, asa ca a fost pus sa fie distrus. Am vrut sa mergem si la Palatul Bahia, dar tocmai se inchisese. Aici le inchid intre ora 12 si 16, poate si datorita faptului ca sunt 40 de grade si oricum ar veni mai putini turisti.Moscheea Koutoubia

Marrakech-ul e un oras special. Dar trebuie sa stati mai mult decat am stat noi. Muntii Atlas sunt la 30 km de oras, si cand atmosfera e curata, se pot vedea chiar din oras, dominati de cel mai inalt varf: Jabal Toubkal - 4165 m. Din Marrakech se poate inchiria o masina si va puteti duce in Ouarzazate sau chiar pe valea raului Draa si la marginea Saharei, unde peisajele sunt spectaculoase.

Avionul nostru pleca la ora 8 seara. Un taxi iti ia 100 de dirhami sa te duca la aeroport, care e destul de aproape de oras. Iar intre centrul orasului si aeroport se afla Gradinile Menara, pe care doream se le vedem, asa ca am luat-o pe jos: 3 km pana la Menara, alti 2-3 pana la aeroport, o caldura de 40 de grade la umbra, ceea ce noi nu prea aveam, si cateva sticle de apa au fost ingredientele. Nu cred ca se duc prea multi turisti la aeroport pe jos, tinand cont ca pe drum a oprit o masina a politiei, oferindu-se sa ne ajute daca avem vreo problema. Gradinile Menara nu sunt cine stie ce. Un bazin cu apa, o mica casa specifica, si niste arbusti. Aici poti sa vii daca vrei sa te urci pe camila.

Un filmulet care sa va faca o idee despre nebunia din Djemaa el Fna:                 

 Ma voi intoarce intr-o zi in Marrakech. Inshallah!

Later Edit: M-am intors, doi ani mai tarziu.