marți, 24 august 2010

Turist in Budapeşt (II)

          In cea de-a treia zi in Budapesta plecam spre cetatea Budei. Drumul pana acolo e putin mai intortocheat, unele tramvaie nu circula din cauza lucrarilor la strazi asa ca folosim o combinatie din planul B. Credeam ca funicularul ce te urca la cetate e inclus in abonamentul folosit pentru transportul in comun, asa cum e in alte orase, dar aici se plateste separat. Facem economie de 800 de forinti si o luam pe jos, oricum e mai putin de urcat decat a fost la Citadela. Sus pe deal, cetatea Budei ofera o alta priveliste frumoasa asupra malurilor Dunarii, inauntru este un muzeu, dar noi il dam ocol pe dinafara. Locul e plin de turisti, s-au improvizat locuri de tras cu arcul si diverse magazine. O luam pe jos spre biserica Matyas pe care o gasim in renovare si spre deosebire de alte biserici din oras unde intrarea este gratuita, aici se platesc 750 de forinti. Dar biserica e splendida si pe dinafara, mai ales fara schele si cozile de oameni.
            Bastionul pescarilor este situat exact langa biserica, scopul cu care a fost construit a fost sa ofere vizitatorilor un loc de admirat orasul. E ca un mic castel, numai bun sa te pozezi cu el.
           Urmatoarea tinta: Labirintul Budei. Mergem cateva sute de metri pe Uri Utca pana la cladirea cu numarul 9. Nu prea arata ca o intrare la un obiectiv turistic important, dar afisul de pe perete indica faptul ca suntem in locul potrivit. Se coboara cateva scari pana la ghiseul de bilete de unde primim o harta a grotelor dupa care ne avantam in semiintuneric. Clar, labirintul nu e o pestera standard care a ramas asa cum a facut-o natura. Au fost introduse diverse statui, fantani, probabil s-a umblat si la forma grotei. Desi se cheama ca e un labirint, nu ai cum sa te ratacesti, in mare parte e o singura directie de mers iar dupa cateva zeci de minute ajungi de unde ai plecat. Pe lateral sunt din loc in loc diverse incaperi cu fantani ce scot sunete, statui ciudate sau robinete prin care curge vin. Nu va grabiti sa beti, pe o tablita zice ca nu e bun de baut. 
           La presiunile lui Mihai ne infiintam la ora 16 in Piata Eroilor de unde ne urcam in autobuzul gratuit ce merge la Aqua World. Aici sunt diverse bazine acoperite, cu apa la diferite temperaturi, dar in principiu calda, cu tobogane mai mici sau mai mari, dar majoritatea foarte lungi, conform unor surse, cele mai lungi din Europa. Ma descurc oarecum la inotat, asa usor-usor pot sa inot si cativa kilometri, dar nu-mi place deloc sa ma scufund. Ori, la tobogane te cam scufunzi la cadere, plus ca nu m-am dat niciodata nici macar pe unul mai micut, dar sa urc 5 etaje pe scari si sa-mi dau drumul de acolo printr-un tunel... se mai adauga si tremutatul (teoretic de frig) dupa ce am iesit din bazinul cald si stau la coada de unde vad casele din jur de parca sunt in turlele Sagradei Familia. Pana la urma a fost interesant, m-am mai dus inca odata, dar gata, ajunge. Ultimul autobuz pleaca la 20, asa ca ne cam grabim sa-l prindem, desi tovarasii se miscau cam incet, nu prea se gandeau ei ca daca intarziem fie dormim pe camp, fie facem rost de 100 de euro, nu se stie de unde, ca sa ajungem inapoi in oras. Apoi pantalonii putin uzi sunt motivul de nezdruncinat ca sa dea fuga in camera de hotel de la ora asta. Repede mai oboseste una lume...
              In ultima zi plina trebuia sa mergem la Esztergom dar observ ca sunt singurul care vrea asta, iar cum nici bani suficienti nu mai aveam, propunerea cade. Dimineata vizitam biserica Sfantul Stefan, cea mai mare din oras, o catedrala in toata puterea cuvantului. Aici e depusa mana Sfantului Stefan, pusa sa cerseasca bani de la turisti. Trebuie sa introduci 200 de forinti ca sa se lumineze chestia aia in care e pusa.
             Pe la pranz pornim cu autobuzul 291 spre telescaunul care te urca pe cel mai inalt deal al Budapestei, desi e cam in afara orasului, printr-o zona impadurita. 750 de forinti un drum, 1300 dus-intors, se alege prima varianta cu propunerea de coborare pe jos. Se urca destul de mult pe deasupra unui drum marginit de paduri, apoi se mai merge putin pe jos pana la un turn unde spre surprinderea noastra intrarea e gratuita. Probabil peste ceva timp n-o sa mai fie. Privelistea e frumoasa, paduri, dealuri, campii, si la o distanta apreciabila, surpriza, Budapesta.  Din pacate la intoarcere Mita nu poate sa coboare pe sub telescaun, asa ca alege un drum random prin padure. Random, random, dar in directia opusa. Pana la urma drumul lui da intr-o statie de autobuz si intalnirea cu ursul nu mai are loc. Facem urmatorul stop in piata centrala, la parter fructe si legume, la etaj tot felul de suveniruri si chiar tarabe cu mancare preparata. Aici e locul de cumparat suveniruri. Gasesti orice, preturile sunt mai mici si sunt negociabile.
         La un moment dat credeam ca o sa plec din Budapesta fara sa trec pe Vaci Utca, dar pana la urma am mers si pe cea mai turistica strada a orasului, cu o infinitate de terase, magazine turistice si alte chestii facute 100% pentru turisti. Se pare ca fiecare oras important trebuie sa aiba o strada de-asta. O altfel de strada este Bulevardul Andrassy, inclus in patrimoniul UNESCO pentru cladirile sale. In subteran este metroul galben, cea mai veche linie subterana din Europa continentala si inca isi pastreaza culoarea de epoca. Spre deosebire ce celelalte linii este foarte putin adanc, trenurile si statiile sunt mai mici si decorate specific timpurilor trecute. Am mers de multe ori cu metroul galben asa ca acum alegem autobuzul ca sa vedem de ce UNESCO s-a extins peste Bulevardul Andrassy, apoi, spre disperarea celor 2xMihai, ne intoarcem o bucata de drum pe jos. Intunericul ne gaseste din nou la Bastionul Pescarilor unde doua modele si cativa fotografi japonezi tocmai trageau niste cadre pentru o reclama. 
           Din pacate vine si ziua plecarii, mai avem timp de o ultima plimbare, la Muzeul Holocaustului. Nu este foarte mare, dar poti petrece ore in sir citind, ascultand sau vizionad ororile nazistilor. Turul se termina intr-o mica sinagoga, foarte diferita de Marea Sinagoga vizitata cu trei zile in urma. Aici se termina vizita in capitala maghiara, un oras frumos, un oras al podurilor, al bicicletelor, al parcurilor, al apei, al aglomeratiei, al tramvaielor, al bisericilor, al grotelor, al cazarilor ieftine. Un oras al Dunarii.
                La ora 13:13 ne incepem drumul spre casa, un drum mai lung decat ne asteptam. Trenul de la Arad la Craiova se intampla sa fie trenul ce merge la Mangalia. La scurt timp dupa plecare oprim in mijlocul campului si asteptam sa treaca o furtuna care ne trimite niste traznete horror in apropierea trenului. Plecam, dar dupa 15 minute oprim iar ca sa luam pasagerii unui personal stricat care asteptau de 5 ore in camp. Din momentul asta si pana la Craiova trenul circula arhiplin, in fiecare gara se reped cateva zeci bune de pasageri. Se mai adauga o intarziere de 90 de minute. Dar era chiar pacat sa fie o calatorie monotona.



marți, 17 august 2010

Turist in Budapeşt (I)

             Am ales Budapesta ca destinatie externa pentru vacanta de vara pentru ca implica costuri mici iar capitala vecinilor vestici are multe de oferit. Din cauza hotararii tarzii a tovarasilor de calatorie (2 x Mihai), nu se mai punea problema alegerii avionului ca mijloc de transport - pretul biletelor ajunsese foarte ridicat. Asa ca si vara asta, ca si vara trecuta in Turcia, am ales trenul ca mijloc de transport - 50 de lei pe tronsonul Craiova-Arad si 150 de lei pe tronsonul Arad-Budapesta, desi distanta e de doua ori mai mica. Dar asa e pe legaturile internationale unde nici cardul de student nu mai ajuta.
              Cand mergi cu trenul de noapte si nu te-ai indurat sa dai un ban in plus sa stai la cuseta, ai un avantaj daca esti mai mic de statura fiindca poti sa te intinzi pe scaun (sau pe mai multe scaune daca ceilalti calatori au locuri intr-un compartiment diferit de al tau)  si sa incerci un pui de somn sau, de ce nu, o gaina de somn - cazul lui Miţă. La mine insa, nu a fost cazul. Asa ca toata noaptea am ascultat glasul rotilor de tren, cu o jumatate de ora mai mult decat era normal, ceva obisnuit pentru trenurile de Timisoara. A urmat schimbarea trenului cu un personal de Arad, conditiile din tren, la fel ca in acceleratul de Timisoara. Rasaritul soarelui ne-a intampinat cu o ceata ciudata pentru o zi calduroasa de vara, dar care s-a risipit dupa ce am ajuns in Arad si ne-am aliniat pe peron in asteptarea trenului final. Vagonul maghiar in care am calatorit patru ore era vizibil mai confortabil si mai silentios decat cele  romanesti. Se pierde aproape o ora in cele doua orase de granita, dar apoi trenul merge cu viteza si ajunge la timpul stabilit.
              Se vede din gara ca Budapesta e un oras turistic, multimea de straini si biroul de informatii turistice iti sugereaza acest lucru. Luam o harta, intrebam de bilete pentru transportul in comun si apoi pornim prin arsita pe bulevard in cautarea unei case de schimb. E mai convenabil sa schimbi euro decat sa scoti din bancomat, dar daca ai mai mult de schimbat e bine sa cauti mai multe case si sa vezi care are cursul cel mai bun. Comisioanele sunt zero cam peste tot dar cursul difera. Gasim casa, iar acum ca avem bani care functioneaza, ne bagam intr-o gura de metrou de unde luam un abonament pe sapte zile. Budapesta e un oras mai ieftin in comparatie cu tarile mai vestice, dar transportul in comun e mai scump decat in Madrid sau Roma. Cu metroul ajungem la Dunare, pe care o admiram timp de o ora si jumatate pentru ca check-in la hostel putem face dupa ora 14. City Pest Hostel e locul in care am dormit urmatoarele patru nopti. Cladire renovata, camera mare si curata, mobilier, frigider si baie in camera dar impartita cu inca o camera. Pretul: 100 de euro.  O suta de euro pentru patru nopti si trei persoane. 
                 O mica odihna ne-a revigorat si seara am plecat sa facem cunostinta cu orasul. Asa cum intr-un trib trebuie sa discuti prima data cu persoana cea mai in varsta si cea mai inteleapta, tot asa in Budapesta trebuie sa discuti intai cu Dunarea. Am pornit pe malul fluviului albastru la bordul tramvaiului 2 care ne-a condus spre insula Margareta, un parc de 2.5 km lungime in care lumea vine pentru relaxare. Aici se joaca fotbal, tenis, se merge cu bicleta sau se alearga pe o pista speciala, moale. Cred ca in Budapesta am vazut cei mai multi oameni alergand sau mergand cu bicicleta. I-am imitat cateva sute de metri, dar biciclete n-am mai apucat sa inchiriem. Dupa lasarea intunericului am pornit spre Citadela ca sa admiram de sus luminile orasului. Se afla in varful dealului Gellert, iar ca sa ajungem acolo aveam de urcat. Nicio problema, nu s-a inventat inca locul care sa ma oboseasca, dar se pare ca am uitat ceva acasa: lanterna. Ca sa ajungem sus trebuie sa urcam prin padure prin bezna. Lumina slaba a aparatelor de fotografiat si cativa turisti care ne urmeaza de dau curaj si ajungem repede sus dupa ce ne intersectam cu un arici. Desi aproape de miezul noptii, e destula lume sus admirand cladirile, podurile si vapoarele. Se vede frumos Budapesta noaptea, dar sunt doua chestii care ar putea fi imbunatatite: podul de langa insula Margareta nu e iluminat, iar parlamentul e luminat doar partial, mai multa lumina zic eu ca nu i-ar strica.           
                 Nu era tocmai inceputul diminetii cand am plecat sa vizitam Parlamentul dar telefonul  meu nu are difuzorul atat de puternic incat sa-l scoale pe Miţă, iar vuvuzelele erau prea scumpe ca sa ma inarmez cu una. Ne-am asezat la o coada care se misca incet ca sa ne primim biletele gratuite, caci pentru cetatenii europeni vizitarea Parlamentului este gratis si se face cu ghid. Coada se oprea la 50 de metri de cladire iar un paznic avea grija sa intre doar cate o singura persoana prin Poarta X, atunci cand o alta iesea. Regula asta si numarul portii ne-a aprins imaginatia, mai ales cand vedeam ca unii care intra nu mai ies :) Pana la urma a venit si randul nostru si am fost programati pentru turul de peste o ora, timp in care am dat o mica fuga prin centru. Parlamentul Ungariei este una dintre cele mai mari cladiri legislative din lume si printre cele mai frumoase. In interior se afla, asa cum va asteptati, candelabre mari, covoare scumpe, marmura de calitate. Aici sunt pastrate simbolurile coroanei magheare, cu care a fost incoronat primul rege in jurul anului 1000.
               Au urmat doua premiere: prima data cand am intrat intr-o sinagoga si prima oara cand am intrat la opera. Sinagoga Dohany este cea mai mare din  Europa, a doua din lume dupa cea de la New York. Inainte de al doilea razboi mondial in Ungaria traiau cam un milion de evrei si in Budapesta erau vreo 20 de sinagogi. In timpul razboiului o mare parte au fost ucisi iar cei care au scapat au plecat din tara, astfel ca acum comunitatea evreiasca din Ungaria numara cam 10 % din cat era acum 70 de ani. Multe sinagogi au fost distruse sau au ramas in paragina. Si Marea Sinagoga a avut de suferit, dar a fost restaurata in anii 90 cu bani din donatii private. Si aici am avut ghid in engleza, dupa ce am cumparat bilete de la fetele de la ghiseu care vorbeau romaneste. In spatele sinagogii este parcul memorial, cu un arbore cu frunze de metal pe care sunt scrise numele evreilor ucisi, iar in apropiere este si muzeul evreiesc.
             Pe strada Andrassy, trecuta in patrimoniul UNESCO, se remarca cladirea Operei. Imparatul Frantz Joseph a finantat constructia ei, dar cu conditia sa nu o depaseasca in marime pe cea din Viena.  La orele 3 si 4 dupa-amiaza se organizeaza tururi in diverse limbi, iar ghidul nostru a fost o fata care vorbea bine engleza si oferea explicatii insotite de gesturi foarte expresive. 
                   A urmat o scurta vizita in Piata Eroilor si in City Park. Seara aveam rezervata croaziera pe Dunare la Legenda. Aici timpul nu a tinut cu noi: s-a pus ploaia si am facut croaziera cu vaporul total acoperit iar picaturile de ploaie de pe geamuri nu te lasau sa vezi foarte bine. Vaporasul era mai mult gol, iar la bord romanii cred ca erau majoritari. Croaziera a costat mai mult decat la alte companii, dar explicatiile in romana pe care le asculti la audioghid poate merita diferenta.
Emil Rulez - Hello Tourist!
Found at bee mp3 search engine
 

joi, 10 iunie 2010

Incidentele mondialului sud-african

          Inca din momentul in care Africa de Sud a fost aleasa ca gazda a campionatului modial de fotbal s-a pus problema sigurantei, stiut fiind faptul ca aici criminalitatea este foarte ridicata. Cat de sigura va fi Cupa Mondiala pentru suporteri, jucatori si jurnalisti? 
           Mai jos sunt incidentele petrecute la Cupa Mondiala, care vor fi actualizate pe toata perioada campionatului.

30 iunie - jaf la FIFA

joi, 3 iunie 2010

Tara fotbalului in 64 de numere


Grupe

*1 221 037 km2 este suprafata
*50 000 000 de oameni traiesc aici
*79.3% sunt negri
*11 limbi oficiale
*7.3 % din teritoriu este impadurit
*12.1 % teren arabil

* 2798 km de coasta
*3408 m este inaltimea maxima 
* 60 % dintre oameni inteleg ceva engleza
* 12 % din populatie e infectata cu HIV/SIDA
* 82.4 % gradul de alfabetizare
* 27 este prefixul telefonic 

* 10 ore fac avioanele din Londra la Cape Town
* 8 rand costa litrul de benzina
* 9.4 rand veti primi pentru un euro
* 1487 este anul in care Bartolomeo Diaz a atins Capul Bunei Sperante
* 24 487 km de cale ferata
*37 de euro costa o calatorie cu trenul intre Cape Town si Johannesburg

* 3 capitale
* 299 de specii de mamifere
* 8 locuri in patrimoniul UNESCO
* 1840 km masoara granita cu Botswana
* 18 989 km2 are Parcul National Kruger
* 11 672 de elefanti traiesc in Parcul National Kruger

* 51.7 °C cea mai ridicata temperatura inregistrata
*10 000 de oameni mor anual pe soselele sud-africane
* 1918 este anul in care s-a nascut Nelson Mandela
* 27 de ani a stat in inchisoare Nelson Mandela
* 7 km sunt de la Cape Town la insula Robben, unde a fost inchis Mandela
* 1996 este anul in care a castigat Cupa Africii

* 83 este locul pe care il ocupa in clasamentul FIFA
* 88 460 locuri are stadionul din Johannesburg, gazda finalei
* 10 stadioane vor gazdui jocurile campionatului
* 1590 m e diferenta de altitudine maxima in Cape Town
* 2160 km are fluviul Orange
* 1994 este anul in care ia sfarsit Apartheidul

* 0.99  raportul barbati/femei
* 50.7 ani speranta de viata la nastere
* 277 miliarde $ PIB-ul
* 7.2 % inflatia in 2009
* 24 % rata somajului
* 3.2 tone - productia anuala de diamante

* 10 aeroporturi internationale
* 9.5 milioane de straini viziteaza tara anual
* 80 $ costa cel mai ieftin bilet la meciurile mondialului
* 1405 kilometri sunt intre Cape Town si Johannesburg
* 223 m are Carlton Centre, cea mai inalta cladire din Africa
* 1 metru este dimensiunea aproximativa a vuvuzelei


Optimi
* 240 milioane de ani au pesterile Sudwala, printre cele mai vechi din lume
* 1944 m e inaltimea maxima a Canionului Blyde River, singurul canion verde al planetei
* 600 de parcuri are Johannesburg, un oras foarte "verde"
* 650 de specii de pasari se gasesc la Zululand
* 1802 - anul in care a fost impuscat ultimul leu in zona Cape Town
* 150 km sunt de la Capul Bunei Sperante, la cel mai sudic punct al Africii, Capul Agulhas
* 30 355 km2 are Lesotho, enclava in Africa de Sud
* 1400 m e altitudinea cea mai joasa din Lesotho

Sferturi
*500 000 de violuri au loc anual
* 25 % dintre barbati au comis cel putin un viol
* 52 de oameni sunt omorati zilnic, conform statisticilor oficiale
* 6 % dintre turistii straini cad victime criminalitatii

Semifinale
* 14 % este TVA-ul
* 160 km/h este limita de la care conducatorul auto este arestat

Finala mica
* 1967 - anul in care a fost facut primul transplant de inima din lume (Cape Town)

Finala
* 948 m are Cascada Tugela, a doua din lume



vineri, 7 mai 2010

Barcelona

         Primavara asta am fost trei zile la Barcelona si cu ocazia asta am vizitat-o mai amanuntit decat in cele cateva ore cat am stat in 2008. De data asta si compania a fost mult mai numeroasa, ceva mai mult de 20 de persoane. Cateva impresii:
   - mi-au placut mult fantanile magice, am ajuns exact cand le dadeau drumul, te teleporteaza in alta lume.
   - preturile sunt cam mari, atat la obiectivele turistice, cat si la suveniruri. Cei 10 euro dati la Casa Milla nu cred ca merita: niste forme ciudate pe acoperis, vizita la cateva paturi si toalete si obligatoria trecere prin magazinul cu preturi piperate. 17 euro pentru acvariu sau Casa Batllo sunt de asemenea prea mult!
   - interesant e ca preturile la suveniruri se negociaza, majoritatea vanzatorilor fiind indieni, pakistanezi. De multe ori preturile nici nu sunt afisate, si acolo unde sunt, sunt foarte exagerate.
    - atentie la tiganii romani care fura prin metrouri si nu numai, era sa ne fure de cateva ori. Nu e de mirare ca toata lumea are parere foarte proasta despre romani, au impresia ca toti sunt asa.
   - cam multe santiere prin oras si cam toate bisericile sunt un santier, oricum ele sunt simple, nu au maretia celor din Italia. Sagrada o sa fie frumoasa cand scapa de macarale.
   
       Per total, Barcelona e un oras frumos, interesant in felul sau. Vremea nu a fost tocmai cea mai favorabila, a si plouat putin, vizibilitatea era redusa, din parcul Guell nici nu se vedea marea. Daca era frumos am fi urcat si sus la Tibidabo, dar conditiile atmosferice nu ne-au permis.

joi, 1 aprilie 2010

Toledo - in cel mai pur stil medieval!

           Si plecaram din Ouarzazate si ajunseram in Marrakech, si dormiram o noapte si de dimineata luaram taxiul spre aeroport si zburaram la Madrid, si aici ploua si nu apucaram sa vedem decat muzeul Prado, dar fu bine ca fuseram studenti europeni si-l vazuram pe gratis, si ne scularam a doua zi de dimineata si plecaram spre Toledo...
         
         Unele informatii de pe net sunt eronate sau invechite, caci autobuzele spre Toledo nu pleaca din autogara Mendez Alvaro, ci de la Plaza Eliptica. Am ales autobuzul pentru ca e mai ieftin decat trenul, am platit 4.71 euro un drum. Daca vii cu metroul nu e nevoie sa iesi din subteran, biletele se iau de la un nivel, autobuzul pleaca de la vreo doua mai sus, dar tot din subteran si daca te uiti bine in jur n-ai cum sa ratezi nici ghiseul de bilete, nici autobuzul. Drumul nu e prea aglomerat asa ca in 50 de minute ajungem in Toledo.  
             Toledo e un oras legendar, un oras al cavalerilor medievali, contemporani cu Don Quijote, sau stramosi de-ai sai. De-a lungul timpului orasul a fost atacat si cucerit de mai multe popoare care si-au lasat amprenta asupra sa. Astazi e invadat de turisti din toate colturile lumii care ii cotrobaie toate stradutele, dar orasul isi cere drepturile cand vine vorba de cladiri, nimeni nu poate patrunde fara sa verse ceva euro la intrare.  
          Ne plimbam pe stradutele inguste si inclinate pana se lasa intunericul, dam o tura prin catedrala(7 euro), incercam sa vedem o sinagoga, dar nu e gratis, asa ca renuntam. Misu si Mita se urca in turnul unei biserici de unde se vede orasul de sus, eu o iau in sus si in jos prin labirint. Nu sunt multi turisti in perioada asta, multe stradute sunt aproape pustii. Vremea e destul de frumoasa, dar ceva nori amenintatori apar la orizont. Ne ocolesc, s-or fi dus tot la Madrid, ca a plouat aproape mereu cat am stat acolo. O luam pe faleza si admiram Alcazarul si raul Tajo, e mai micut decat l-am vazut in Lisabona, aici e inca pui. Cumparam si ceva suveniruri, sunt ieftine, dam si de o vanzatoare din Romania. Peste tot sunt sabii si pistoale, mi-as lua si eu, dar nu ma lasa la aeroport cu ele. Poate altadata. Vine si seara, timpul sa plecam, nu doar din Toledo, ci din Spania. Ne intoarcem acasa. Totusi, mai avem timp de o plimbare de doua ore prin Madrid, dar bineinteles ca aici ploua, asa ca luam metroul spre aeroport unde tragem un pui de somn pe gresia cam tare, dar nu foarte rece. Dimineata decolam, dar nu ajungem prea repede acasa, caci lesina cineva la trei randuri mai in spate si facem o escala la Alghero. 

luni, 29 martie 2010

Decoruri de film

               Ajungem pe la ora 3 dupa-masa in autogara din Ouarzazate si o pornim usor catre hotel. Avem parte de un mic soc: in autogara cateva persoane, strazile orasului aproape pustiu, tinerii ne intreaba politicos de sanatate, soferii ne dadeau prioritate. Venind dinspre Marrakech simti puternic aceasta diferenta dintre orase. Incercam sa ne indreptam catre hotel, o apucam pe o strada si tinem drept inainte, cautand bulevardul Modamed V. Dupa doua minute de mers, surpriza: suntem chiar pe Mohamed V si mergem in directia opusa hotelului. Mda, deci strada asta aproape pustie e bulevardul principal din Ouarzazate. Ajungem la hotel, usa deschisa, inauntru bate vantul. Hotelul Amlal e detinut de o familie berbera, l-am gasit pe internet cu o zi inainte de a pleca din Romania, dupa ce in prealabil cautasem doua luni fara sa gasesc ceva ieftin si bun si eram hotarati sa gasim ceva la fata locului. Dar pana la urma sansa a facut sa dau peste Hotel Amlal, 300 dh tripla, 550 cu mic dejun si cina incluse. La receptie ne intampina tatal, care nu stie engleza asa ca isi cheama fiul in ajutor. Primim cheile de la o camera de la etajul doi, ne alegem ora si felurile de mancare de la cina si o luam usor pe scarile care duc sus. Atmosfera din hotel este in nota orasului: tot ce intalnim sunt menejerele care ne adreseaza cate un "Bonjour", cu un aer ce da impresia ca n-au vazut multi vizitatori in ultima vreme, in rest, usile camerelor deschise, se pare ca suntem singurii turisti ai hotelului. Am uitat sa spun ca intre timp am vorbit si cu Ishu cu care mergem de dimineata la Studiourile Atlas, Ait Banhaddou si inca un kasbah caruia nu am reusit sa-i retin numele. Initial ne gandeam sa mergem pe cont propriu cu un taxi, dar nu stiu cat de repede si la ce pret gaseam asa ca oferta lui Ishu a venit bine. Initial ne-a cerut 500 de dirhami pentru toti trei dar pana la urma am batut palma pentru 350.
            Dupa ce ne refacem cateva minute plecam sa vedem ce e prin acest oras calm, cu aer provincial.  O luam de-a lungul bulevardului principal, ocazie cu care descoperim si statia de autobuze CTM si ne luam bilete de intoarcere, ajungem la Kasbah Taourirt, principala atractie turistica a orasului. Acest kasbah arata foarte exotic, se poate vizita ca muzeu in interiorul structurilor principale, 20dh, sau plimbandu-te pe stradutele pline de localnici, asta daca scapi cu bine de multimea care asteapta la intrare sa agate turistii. De cealalta parte a strazii sunt cateva magazine de suveniruri, care nu prea au clienti, asa ca daca treci pe acolo sar toti pe tine, iar langa acestea sunt scari facute pentru a te odihni si admira kasbahul. 
             Spre seara o luam usor spre hotel, dar pe alta parte decat venisem, asa incat vedem si moscheea principala, piata centrala si simplele cladiri caramizii de pe marginea strazilor.

Studiourile Atlas
             A doua zi dimineata ne intalnim cu Ishu si plecam catre Studiourile Atlas. De-a lungul timpului aici au fost filmate peste 40 de filme, printre care: Gladiatorul, Asterix si Obelix:Misiune Cleopatra, Lawrence al Arabiei, Alexander, Babel, Kundun. Desi pe internet zice ca duminica sunt inchise, avem noroc si prindem deschis, platim 50 de dirhami si pasim printre decorurile de film, impreuna cu un ghid care ne spune ce filme au fost facute in fiecare dintre ele. Astfel ca in cateva zeci de minute ajungem in Tibet, Bethleem sau Egipt. Ne facem poze cu Abu Simbel, catapultele lui Asterix si cu avionul din Giuvaerul Nilului, dupa care pornim spre Ait Banhaddou, nu inainte de a ne opri de doua ori pe drum ca sa admiram peisajele.

Ait Bendahhou
               Acest sat berber te pune fata in fata cu Marocul pe care l-ai vazut in filme. Nu seamana cu acel Maroc, ci este acel Maroc! Aici au fost filmate secvente din zeci de filme, ce s-a inceput in studiourile Atlas, s-a continuat aici. Poate cea mai importanta este arena din filmul Gladiatorul. Acest sat fortificat dateaza din urma cu 400 de ani si era situat langa ruta caravanelor ce parcurgeau drumul dintre Sahara si Marrakech. Acum este parte a patrimoniului UNESCO si o importanta atractie turistica a Marocului. Ca sa ajungem in Ait Banhaddou avem doua variante: ne descaltam si trecem raul pe jos sau luam magarul pentru vreo 10 dirhami. O alegem pe prima si facem cunostinta cu racoarea apei, totusi in partea asta raul e lat si apa nu ne trece de glezne. Dupa ce ne incaltam o luam pe stradute si urcam pana in varful dealului, de unde privelistea e splendida.
Cum sa nu traversezi un rau
               Vine si vremea sa ne intoarcem si sa pornim spre destinatia urmatoare, la vreo 5 kilometri distanta, pe care urmeaza sa-i parcurgem cu masina. Trebuie sa ne descaltam din nou si sa trecem raul in partea cealalta. Ishu vrea sa-l trecem mai repede asa ca ne cocotam pe o stanca ca sa trecem pe unde e mai ingust. El o ia in fata si traverseaza primul, doar ca instantaneu il vad cu apa pana la gat si ducandu-se la vale purtat de curent. Dupa zece metri reuseste sa iasa la mal, plin de apa si usor inghetat. Noi, nefiind prea doritori de o baie marocana la mijloc de februarie, abandonam trecerea si cautam un loc mai lat al raului, prin care reusim sa trecem cu bine. Nu acelasi lucru se poate spune despre Mitza care n-a mai avut curaj sa treaca si s-a dus ma caute o trecere mai usoara in susul raului. M-a pufnit rasul cand l-am vazut cu o bucata de trestie in mana, cercetand adancimea apei :))  Pana la urma s-a intors pe unde am trecut prima data, iar noi am plecat la masina cu Ishu, infofolit in geaca lui Mishu. Hazlie intamplarea, numai ca am fost nevoiti sa abandonam vizitarea kasbahului la care urma sa mergem si ne-am intors in Ouarzazate. Sincer ma asteptam ca Ishu sa ne mai dea ceva inapoi fiindca nu ajunsesem sa vedem tot, dar n-a fost asa. Seara si dimineata urmatoare ne-am mai plimbat prin Ouarzazate, iar la pranz am luat autobuzul spre Marrakech.

joi, 25 martie 2010

Doi ani de vacanta

         Asta seara ma apuca cheful de statistica. Totul a inceput in vara lui 2008 cand am fost intr-un circuit Roma-Barcelona-Lisabona-Madrid-Casablanca-Marrakech. Dupa o pauza de cateva lui, in martie 2009 am fost la Venetia, iar o saptamana mai tarziu la Berlin si Stockholm. In vara am ales Turcia , cu trenul: Istanbul si Cappadocia. In toamna a urmat Roma pe indelete, iar in februarie  anul acesta am explorat Marocul (Tanger-Rabat-Marrakech-Ouarzazate-Ait Benhaddou), incadrat de Bergamo inainte si Marid si Toledo dupa. Acum doua zile m-am intors de la Barcelona.
        Ideea de baza e ca se poate calatori foarte usor low-cost, 70% din bugetul de calatorii a fost asigurat de bursa de student(250 lei lunar). 

Iata ce spune statistica in materie de cazare:
         Barcelona 1 x 28.5       Hostal Subirates
         Lisabona  3 x 22.5       Hotel Residencial Saldanha 
         Casablanca 1 x 8          Hotel Terminus
         Marrakech 1 x 11        Hotel Atlas
         Venezia 2 x 20             Hotel Alla Giustizia
          Berlin 2 x 20               Hotel Best Western Ost
          Istanbul 3 x 17            Hotel Inter Topkapi
          Goreme  2 x 12.5        Pension Anatolia
          Roma    3 x 17             Hotel Metro
          Tanger  1 x 20            Hotel Rembrant
          Marrakech 4 x 8         Hotel Atlas
          Ouarzazate 2 x 10      Hotel Amlal
          Madrid 1 x 13              Hostal Panizo 
          Barcelona 3 x 23.5      Hotel Rubens Catalonia
Pret mediu pe noapte:  16.4 €

Iata ce spune statistica in materie de zboruri:
          Bucuresti-Roma           25 €           Wizzair
          Roma-Barcelona           22 €          Ryanair
          Barcelona-Lisabona     30 €          Clickair
          Lisabona-Madrid         23 €           Easyjet
          Madrid-Casablanca     25  €          Easyjet 
          Marrakech-Madrid     25 €           Easyjet
          Madrid-Bucuresti        40 €           Easyjet 
          Bucuresti-Venezia       10 €           Wizzair
          Venezia-Bucuresti       10 €           Wizzair 
          Bucuresti-Berlin          18 €           Germanwings
          Berlin-Stockholm          0.01 €      Ryanair 
          Stockholm-Berlin          0.01 €      Ryanair
          Berlin-Bucuresti           18 €          Germanwings
          Timisoara-Roma            7 €           Wizzair
          Roma-Timisoara            7 €           Wizzair
          Timisoara-Bergamo       7 €           Wizzair
          Bergamo-Tanger            2 €          Ryanair
          Marrakech-Madrid        5 €          Ryanair
          Madrid-Bucuresti         21 €          Easyjet
         Timisoara-Barcelona     17 €          Wizzair
          Barcelona-Timisoara    17 €          Wizzair
Pret mediu pe zbor: 15.7 €          
          

luni, 15 martie 2010

Prin Muntii Atlas

      Pe 20 februarie ne-am prezentat de dimineata la autogara din Marrakech, iar agentul firmei de la care am luat bilete ne-a condus la autobuzul nostru, tras la peronul 6. Cum venisem primii, ne-am asezat unde am vrut, pe partea stanga pentru a admira privelistea muntilor. Intr-adevar, cand pleci din Marrakech trebuie sa te asezi pe stanga, iar la retur pe dreapta, caci cei de pe partea opusa au vedere direct in blocurile de stanca pe o mare parte a drumului. Usor-usor autobuzul s-a aglomerat, insa majoritatea erau localnici, in afara de noi mai erau doar doua turiste. Garile sunt cel mai bun loc de a agata turistii, iar in Marrakech cu atat mai mult. Pana si in autobuz incercau doua persoane sa ne convinga sa mergem cu ei in desert, iar pe una dintre turiste au convins-o. Interesant faptul ca si un strain racola turistii. Ne-a abordat cand am iesit din Djemaa el-Fna. Blond, cu o engleza care dovedea ca nu e englez, ne-a spus ca e in cautare de oameni care sa mearga cu ei in desert. Apoi peste o jumatate de ora a venit in autobuzul nostru si ne-a propus acelasi lucru.
      De cum s-a facut ora 10 autobuzul a luat-o din loc. Prima parte a drumului am facut-o traversand periferiile orasului care s-a extins pana aproape de munti. Am vazut din avion la plecare suprafete uriase cu cartiere rezidentiale abia construite. Am trecut pe langa terenuri de golf si aproape de circuitul care gazduieste nu stiu ce cursa de masini. Incet-incet au aparut dealurile maroniu-rosiatice, impadurite pe unele suprafete, iar in departare se vedeau din ce in ce mai semete piscurile albe. Muntii Atlas se vad si din Marrakech, dar vazuti din Ouarzazate sunt de-a dreptul splendizi. E un amestec intre pamantul rosu si varfurile albe ale muntilor ce ma faceau sa ma simt undeva in Himalaya. 
        Am inceput sa urcam, autobuzul mergea incet, curbele erau peste tot, iar panta din ce in ce mai abrupta. Ca sa nu mai spun ca la un metru de drum se casca o vagauna ce ajungea uneori la sute de metri adancime. Trebuie sa fii foarte prudent pe drumurile astea, un mic derapaj nu te duce in sant, ci intr-o prapastie ce probabil iti va fi fatala. Pe marginea drumului se vedeau multe cascade, mai mici sau mai mari, iar in zonele ceva mai putin accidentate, palcuri de case specific marocane. Fie din cauza altitudinii(am ajuns la peste 2200 de metri), fie din cauza zgaltaielii, atat la dus cat si la intors am avut perioade in care mi-a venit putin rau. Am oprit pe la jumatatea drumului pentru aproape o jumatate de ora. Opririle astea mi-au facut bine, la intoarcere m-am tratat si cu un kilogram de portocale. Dupa oprirea asta vine partea cea mai inalta a soselei, totusi cu mult sub inaltimea maxima a acestor munti care ating 4167 de metri in Varful Jbel Toubkal. Peste tot era zapada, dar peste doua zile, la intoarcere, o mare parte se topise. 
         Am ajuns in Ouarzazate dupa aproximativ cinci ore. La intoarcere am luat bilat la compania CTM, probabil cea mai mare din Maroc. Cei 200 km pana in Marrakech i-am parcurs mai repede decat la dus, cu tot cu oprirea din munti am facut putin peste patru ore.  



sâmbătă, 13 martie 2010

Cum sa castigi 800 de lei la Campionatul Mondial

  Pui in joc 200 de lei. Ca sa castigi 800 de lei este suficient ca Argentina sa invinga Nigeria, iar Germania sa bata Australia!  

Detalii tehnice:

1) Iti faci cont pe bet365. Depui 200 de lei, iar ei iti vor da bonus inca pe atat. Ai 400 de lei. Ca sa poti retrage banii trebuie sa pariezi cumulat 1200 lei pe cote de minim 1.5 . 

2) Bagi cei 400 de lei pe Argentina-Nigeria 1

400*1.66 = 664 lei


3) Dupa ce castigi bagi imediat cei 664 lei pe Germania-Australia 1  

664*1.61=1069 lei 


  In acest moment ai castigat 869 lei. Inca nu poti sa-i retragi, mai ai de pariat 136 lei pe cote de minim 1.5  

  Gasesti un meci, poate mai multe, pe care sa rulezi cei 136 lei. Presupunand ca la unele pierzi, la unele castigi, ramai tot cu 869 lei castigati (1068 in cont).

Recomand citirea cu atentie a conditiilor bonusului. 

Edit 13-06-2010:

Argentina-Nigeria 1-0

Germania-Australia 4-0