Prin Muntii Atlas

      Pe 20 februarie ne-am prezentat de dimineata la autogara din Marrakech, iar agentul firmei de la care am luat bilete ne-a condus la autobuzul nostru, tras la peronul 6. Cum venisem primii, ne-am asezat unde am vrut, pe partea stanga pentru a admira privelistea muntilor. Intr-adevar, cand pleci din Marrakech trebuie sa te asezi pe stanga, iar la retur pe dreapta, caci cei de pe partea opusa au vedere direct in blocurile de stanca pe o mare parte a drumului. Usor-usor autobuzul s-a aglomerat, insa majoritatea erau localnici, in afara de noi mai erau doar doua turiste. Garile sunt cel mai bun loc de a agata turistii, iar in Marrakech cu atat mai mult. Pana si in autobuz incercau doua persoane sa ne convinga sa mergem cu ei in desert, iar pe una dintre turiste au convins-o. Interesant faptul ca si un strain racola turistii. Ne-a abordat cand am iesit din Djemaa el-Fna. Blond, cu o engleza care dovedea ca nu e englez, ne-a spus ca e in cautare de oameni care sa mearga cu ei in desert. Apoi peste o jumatate de ora a venit in autobuzul nostru si ne-a propus acelasi lucru.

      De cum s-a facut ora 10 autobuzul a luat-o din loc. Prima parte a drumului am facut-o traversand periferiile orasului care s-a extins pana aproape de munti. Am vazut din avion la plecare suprafete uriase cu cartiere rezidentiale abia construite. Am trecut pe langa terenuri de golf si aproape de circuitul care gazduieste nu stiu ce cursa de masini. Incet-incet au aparut dealurile maroniu-rosiatice, impadurite pe unele suprafete, iar in departare se vedeau din ce in ce mai semete piscurile albe. Muntii Atlas se vad si din Marrakech, dar vazuti din Ouarzazate sunt de-a dreptul splendizi. E un amestec intre pamantul rosu si varfurile albe ale muntilor ce ma faceau sa ma simt undeva in Himalaya. 

        Am inceput sa urcam, autobuzul mergea incet, curbele erau peste tot, iar panta din ce in ce mai abrupta. Ca sa nu mai spun ca la un metru de drum se casca o vagauna ce ajungea uneori la sute de metri adancime. Trebuie sa fii foarte prudent pe drumurile astea, un mic derapaj nu te duce in sant, ci intr-o prapastie ce probabil iti va fi fatala. Pe marginea drumului se vedeau multe cascade, mai mici sau mai mari, iar in zonele ceva mai putin accidentate, palcuri de case specific marocane. Fie din cauza altitudinii(am ajuns la peste 2200 de metri), fie din cauza zgaltaielii, atat la dus cat si la intors am avut perioade in care mi-a venit putin rau. Am oprit pe la jumatatea drumului pentru aproape o jumatate de ora. Opririle astea mi-au facut bine, la intoarcere m-am tratat si cu un kilogram de portocale. Dupa oprirea asta vine partea cea mai inalta a soselei, totusi cu mult sub inaltimea maxima a acestor munti care ating 4167 de metri in Varful Jbel Toubkal. Peste tot era zapada, dar peste doua zile, la intoarcere, o mare parte se topise. 

         Am ajuns in Ouarzazate dupa aproximativ cinci ore. La intoarcere am luat bilat la compania CTM, probabil cea mai mare din Maroc. Cei 200 km pana in Marrakech i-am parcurs mai repede decat la dus, cu tot cu oprirea din munti am facut putin peste patru ore.