Decoruri de film

               Ajungem pe la ora 3 dupa-masa in autogara din Ouarzazate si o pornim usor catre hotel. Avem parte de un mic soc: in autogara cateva persoane, strazile orasului aproape pustiu, tinerii ne intreaba politicos de sanatate, soferii ne dadeau prioritate. Venind dinspre Marrakech simti puternic aceasta diferenta dintre orase. Incercam sa ne indreptam catre hotel, o apucam pe o strada si tinem drept inainte, cautand bulevardul Modamed V. Dupa doua minute de mers, surpriza: suntem chiar pe Mohamed V si mergem in directia opusa hotelului. Mda, deci strada asta aproape pustie e bulevardul principal din Ouarzazate. Ajungem la hotel, usa deschisa, inauntru bate vantul. Hotelul Amlal e detinut de o familie berbera, l-am gasit pe internet cu o zi inainte de a pleca din Romania, dupa ce in prealabil cautasem doua luni fara sa gasesc ceva ieftin si bun si eram hotarati sa gasim ceva la fata locului. Dar pana la urma sansa a facut sa dau peste Hotel Amlal, 300 dh tripla, 550 cu mic dejun si cina incluse. La receptie ne intampina tatal, care nu stie engleza asa ca isi cheama fiul in ajutor. Primim cheile de la o camera de la etajul doi, ne alegem ora si felurile de mancare de la cina si o luam usor pe scarile care duc sus. Atmosfera din hotel este in nota orasului: tot ce intalnim sunt menejerele care ne adreseaza cate un "Bonjour", cu un aer ce da impresia ca n-au vazut multi vizitatori in ultima vreme, in rest, usile camerelor deschise, se pare ca suntem singurii turisti ai hotelului. Am uitat sa spun ca intre timp am vorbit si cu Ishu cu care mergem de dimineata la Studiourile Atlas, Ait Banhaddou si inca un kasbah caruia nu am reusit sa-i retin numele. Initial ne gandeam sa mergem pe cont propriu cu un taxi, dar nu stiu cat de repede si la ce pret gaseam asa ca oferta lui Ishu a venit bine. Initial ne-a cerut 500 de dirhami pentru toti trei dar pana la urma am batut palma pentru 350.

            Dupa ce ne refacem cateva minute plecam sa vedem ce e prin acest oras calm, cu aer provincial.  O luam de-a lungul bulevardului principal, ocazie cu care descoperim si statia de autobuze CTM si ne luam bilete de intoarcere, ajungem la Kasbah Taourirt, principala atractie turistica a orasului. Acest kasbah arata foarte exotic, se poate vizita ca muzeu in interiorul structurilor principale, 20dh, sau plimbandu-te pe stradutele pline de localnici, asta daca scapi cu bine de multimea care asteapta la intrare sa agate turistii. De cealalta parte a strazii sunt cateva magazine de suveniruri, care nu prea au clienti, asa ca daca treci pe acolo sar toti pe tine, iar langa acestea sunt scari facute pentru a te odihni si admira kasbahul. 

             Spre seara o luam usor spre hotel, dar pe alta parte decat venisem, asa incat vedem si moscheea principala, piata centrala si simplele cladiri caramizii de pe marginea strazilor.

Studiourile Atlas

             A doua zi dimineata ne intalnim cu Ishu si plecam catre Studiourile Atlas. De-a lungul timpului aici au fost filmate peste 40 de filme, printre care: Gladiatorul, Asterix si Obelix:Misiune Cleopatra, Lawrence al Arabiei, Alexander, Babel, Kundun. Desi pe internet zice ca duminica sunt inchise, avem noroc si prindem deschis, platim 50 de dirhami si pasim printre decorurile de film, impreuna cu un ghid care ne spune ce filme au fost facute in fiecare dintre ele. Astfel ca in cateva zeci de minute ajungem in Tibet, Bethleem sau Egipt. Ne facem poze cu Abu Simbel, catapultele lui Asterix si cu avionul din Giuvaerul Nilului, dupa care pornim spre Ait Banhaddou, nu inainte de a ne opri de doua ori pe drum ca sa admiram peisajele.

Ait Bendahhou

               Acest sat berber te pune fata in fata cu Marocul pe care l-ai vazut in filme. Nu seamana cu acel Maroc, ci este acel Maroc! Aici au fost filmate secvente din zeci de filme, ce s-a inceput in studiourile Atlas, s-a continuat aici. Poate cea mai importanta este arena din filmul Gladiatorul. Acest sat fortificat dateaza din urma cu 400 de ani si era situat langa ruta caravanelor ce parcurgeau drumul dintre Sahara si Marrakech. Acum este parte a patrimoniului UNESCO si o importanta atractie turistica a Marocului. Ca sa ajungem in Ait Banhaddou avem doua variante: ne descaltam si trecem raul pe jos sau luam magarul pentru vreo 10 dirhami. O alegem pe prima si facem cunostinta cu racoarea apei, totusi in partea asta raul e lat si apa nu ne trece de glezne. Dupa ce ne incaltam o luam pe stradute si urcam pana in varful dealului, de unde privelistea e splendida.

Cum sa nu traversezi un rau

               Vine si vremea sa ne intoarcem si sa pornim spre destinatia urmatoare, la vreo 5 kilometri distanta, pe care urmeaza sa-i parcurgem cu masina. Trebuie sa ne descaltam din nou si sa trecem raul in partea cealalta. Ishu vrea sa-l trecem mai repede asa ca ne cocotam pe o stanca ca sa trecem pe unde e mai ingust. El o ia in fata si traverseaza primul, doar ca instantaneu il vad cu apa pana la gat si ducandu-se la vale purtat de curent. Dupa zece metri reuseste sa iasa la mal, plin de apa si usor inghetat. Noi, nefiind prea doritori de o baie marocana la mijloc de februarie, abandonam trecerea si cautam un loc mai lat al raului, prin care reusim sa trecem cu bine. Nu acelasi lucru se poate spune despre Mitza care n-a mai avut curaj sa treaca si s-a dus ma caute o trecere mai usoara in susul raului. M-a pufnit rasul cand l-am vazut cu o bucata de trestie in mana, cercetand adancimea apei :))  Pana la urma s-a intors pe unde am trecut prima data, iar noi am plecat la masina cu Ishu, infofolit in geaca lui Mishu. Hazlie intamplarea, numai ca am fost nevoiti sa abandonam vizitarea kasbahului la care urma sa mergem si ne-am intors in Ouarzazate. Sincer ma asteptam ca Ishu sa ne mai dea ceva inapoi fiindca nu ajunsesem sa vedem tot, dar n-a fost asa. Seara si dimineata urmatoare ne-am mai plimbat prin Ouarzazate, iar la pranz am luat autobuzul spre Marrakech.