marți, 16 februarie 2016

Dubai, intre tenis si desert

Dubaiul era pus undeva pe lista medie, dar au fost 3 motive care mi-au grabit vizita: eliminarea vizelor, oferta celor de la Wizzair si turneul de tenis la care participa Simona. Pentru 372 de lei aveam bilete pe 17-21 februarie 2015. Dubaiul atrage multa lume, astfel ca in final ne-am strans un grup de 15 persoane. A fost o excursie foarte reusita, in care am imbinat maretia monumentelor arabe cu bucuria tenisului, in care am zburdat pe dunele de nisip, ne-am urcat in cea mai inalta cladire din lume si am facut baie in mare in cel mai spectaculos peisaj nocturn.

Excursia a avut o simetrie frumoasa: inainte de imbarcarea spre Dubai au fost emotiile faptului ca Simona ar putea sa se retraga din cauza unei accidentari, m-am linistit doar dupa un scurt schimb de mesaje cu Victor Ionita, iar la plecare vestea castigarii ultimului punct a venit exact in momentul in care ne asezasem pe scaunele din avion. Un alt moment frumos a fost cand Vali, un roman stabilit in Dubai a venit sa ma astepte la aeroport pentru a ma duce cu masina personala direct la arena de tenis. Eu postez des pe treizecizero.ro, lumea de acolo stie cat de mult o sustin pe Simona, iar cand am scris ca din pacate aterizez in Dubai cu putin timp inainte sa inceapa meciul Simonei si nu voi putea ajunge la timp, a aparut solutia salvatoare de la Vali, pe care nu-l stiam, el nu prea posta, doar citea. Ba mai mult, mi-a luat si bilet mai devreme, pentru a fi siguri ca prindem. Mi-am dat seama din nou de ce imi place atat de mult citatul despre sport al lui Nelson Mandela. 

Dupa ce aterizam pe aeroportul Al Maktoum, construit recent in desert la 50 de kilometri de oras, ii las pe ceilalti prieteni sa se duca singuri la hotel si pornesc impreuna cu Vali si cu nea Cornel din Bailesti spre arena de tenis. Asa cum ma asteptam, e foarte amabil, iar pe drum imi povesteste despre viata in Emirate. Ajungem aproape la timp, la scorul de 2-1 pentru Simo in primul set. O mare parte dintre spectatori au fost romani, iar cei care nu erau au adoptat-o repede pe Simona. Cineva m-a intrebat cum sa zica "Come on Simona" in romana, altii au facut poze cu noi, cu steagurile Romaniei.

Excursia in Dubai nu putea incepe mai bine.  Tot cu ajutorul lui Vali ajungem la hotelul unde eram cazati, Al Jawhara Metro Hotel, care pentru 60 de euro camera dubla este este printre cele mai accesible din Dubai. Se pare ca aici in ultimii ani au crescut preturile cazarilor. Ne reunim toata gasca si plecam intr-o scurta explorare nocturna a imprejurimilor, mai degraba pentru a gasi ceva de mancat.

A doua zi urmeaza sa o petrec la tenis, impreuna cu Costi, dar si cu gasca din Bailesti. Insa pana atunci pornin de dimineata sa ne plimbam putin prin Deira, partea veche a orasului. 


Arenele de tenis nu sunt foarte departe, dar putem lua metroul pana acolo. Primul meci al zilei, Muguruza vs Radwanska, pe o caldura mare, pe arena centrala nefiind nicio umbra. Dupa victoria Buburuzei plecam sa exploram complexul. Mai sunt trei terenuri pe care se joaca meciuri, plus cateva terenuri de antrenament, dar la care publicul nu are acces, astfel ca nu pot urmari si antrenamentul Simonei. Biletele se cumpara doar pentru terenul principal, pentru restul complexului accesul fiind gratuit. Sunt si cateva restaurante in jur, dar si fast food-uri, preturile fiind mai accesibile decat la Roland Garros. Alaturi este un hotel Jumeirah unde probabil sunt cazate jucatoarele si un Irish Pub in aer liber unde lumea devine foarte animata seara si, desi e fix langa arena principala, multi care vin aici nu vin si la tenis. Biletele pentru arena centrala nu sunt cu locuri, dar spectatorii au acces doar la cele doua tribune laterale, la cele din spatele terenului probabil se intra cu invitatie, erau putini spectatori acolo.


Dupa ce fac poza cu trofeul Simonei, ajungem si la meciul de dublu al Monicai Niculescu, castigat la mare lupta. Printre putinii spectatori apare spre final si Kristina Mladenovic. Am aflat mai tarziu ca venise se le spioneze in vederea meciului de a doua zi. Monica ne multumeste pentru sustinere si ma aleg si cu un prosop. Atrenorul ii dadea multe indicatii in timpul jocului, ma gandeam ca daca ar fi fost Simona in locul Monicai, ori se abtinea ori pana la sfarsitul meciului nu-i mai era antrenor :D 

La ora 7 incepe meciul Simonei cu Pironkova, inceput mai slab de Simo, dar important e ca reuseste sa il termine cu bine. Ca in fiecare zi, Simona a fost de departe cea mai sustinuta jucatoare de catre public. Au fost multi romani, dar au fost si multi straini care au venit neutri si au plecat Halepenos. La meciul asta ni se alatura un scotian la ridicatul pancartelor cu literele. Dupa meci reusesc sa fac poza si cu Simona, pe culoarul in aer liber pe care ieseau jucatoarele. Telefonul alb pe care-l tin in mana in poza e al agentului de securitate care m-a rugat inainte sa iasa Simona sa-i fac si lui poze cu ea cand trece pe langa el. Spre deosebire de alte jucatoare care dadeau doua-trei autografe si apoi plecau (asta daca nu fentau publicul iesind prin alta parte), ea sta mult, incercand sa multumeasca cat mai multa lume. Eu insa ma pusesem printre ultimii pe culoar si pana sa ajunga la mine renuntase si sa pregatea sa plece, dar apoi m-a vazut si a venit la mine.  Happy day :) 



Ziua urmatoare ne trezim devreme fiindca avem rezervare la Burj Khalifa. Aici biletele(150 dh) trebuie rezervate din timp pe net, mai ales daca se doreste vizitarea la o anumita ora. Desi la cei peste 800 de metri ai sai este cea mai inalta cladire din lume, platforma de observatie e ceva mai jos, la etajul 124 din 160. De la statia de metrou, "Dubai Mall", pronuntata cu un accent comic pentru noi la difuzoarele din trenuri, se mai merge destul de mult printr-un tunel pana la mallul urias din interiorul caruia se poate urca la platforma de observatie. 



Tot in mall e si un acvariu foarte mare, dar cu preturi cam piperate, vreo 70 de dirhami. Aici ne-am despartit in doua, unii au intrat sa-l viziteze, iar majoritatea am plecat spre Mall of the Emirates pentru a vedea celebra partie de ski.

Cum suntem satui de zapada, luam un taxi si plecam spre Miracle Gardens. Sunt ceva mai izolate si nu se poate ajunge numai cu metroul, mai trebuie luat si taxi, insa pretul pe kilometru e acceptabil, putin peste doi dirhami. Nici intrarea la gradini nu e foarte mare, vreo 30 de dirhami. In interior sunt o multime de flori , dispuse in fel si chip. Pentru iubitorii florilor aici e raiul pe pamant. Mai ales daca nu e caldura pe care am prins-o noi. Ce ma deranjeaza mai mult e lumina soarelui, niste ochelari de soare ar fi fost de mare folos. La fiecare pas iti vine sa faci fotografii. Aici gasesti casute si trenulete pline cu flori, robineti plutitori, masini pe jumatate ingropate, chiar si turnul Eiffel. 




De la gradini am luat taxi spre Burj al-Arab, vechiul simbol al orasului. Foarte aproape de hotel nu putem ajunge, dar se vede ok din fata portii sau de pe plaja de langa el, in jurul careia ne mai plimbam cateva zeci de minute pana vine timpul sa ne despartim si o parte dintre noi plecam la tenis.

Meciul cu Makarova l-am trait la intensitate maxima, in special setul decisiv. La niciun meci vazut live n-am mai avut emotii atat de mari ca aici. Dar cu atat mai mare fost bucuria la final. A fost meciul cu nr. 13 al Simonei pe care l-am vazut din tribune, nu putea pierde tocmai la numarul ei norocos. Am obtinut si un suvenir pretios de la acest meci: una dintre mingile cu autograf expediate de Simo dupa meci a aterizat fix in mainile mele. Acum am doua, dupa cea obtinuta la All Acces Hour, editia de la Stuttgart :)

La ultimele doua meciuri n-am putut ajunge, vineri am fost in desert, iar sambata era la ora la care decola avionul. Nici preturile la bilete nu erau prea prietenoase la final. Insa am fost tinut la curent cu scorul prin SMS , iar mesajul victoriei a venit tocmai cand ne imbarcasem in avion. Ma bucur foarte mult pentru acest al 10-lea trofeu la care am putut sa o sustin din tribune.


Si a mai trecut o zi. Astazi urmeaza sa ne plimbam prin Deira, iar dupa-amiaza sa mergem in excursia in desert. Atmosfera e complet schimbata fata de ieri. Avem parte de furtuna de nisip. Vizibilitatea e slaba, nisipul adus de vant se infiltreaza peste tot, uriasul Burj Khalifa care putea fi vazut din tot orasul e acum ascuns complet in norul de praf. Localnicii spun ca n-au mai avut parte de asa ceva de cativa ani.

Trecem prin bazarul de tesaturi , iar apoi, contra unui dirham de persoana, luam barca pe malul celalalt al baltii unde vizitam un fel de satuc-muzeu construit in stil traditional.



La ora 15:30, cei de la Arabian Nights vin cu 3 jeepuri albe, noi si uriase si ne duc spre desertul zbuciumat. Oprim intr-un loc in care putem cumpara esarfe, ochelari de soare sau alimente. Aici deja furtuna capata alta dimensiune, nisipul te izbeste direct in fata, iti intra in ochi.

Turistii termina de facut cumparaturile, soferii desumfla pe jumatate rotile masinilor dau drumul la muzica si incepe nebunia! Filmuletul de mai jos nu redam mai deloc senzatiile traite in realitate. Ne cataram pe dune abrupte de zici ca mai avem putin si ne rasturnam, soferul face tot felul de viraje prin nisip. La un moment dat, soferului ii cade imbracatura de pe volan. Dopa cateva secunde in care proceseaza ce sa faca cu ea, deschide geamul si o arunca afara. Timp de aproape o jumatate de ora dureaza acest atac asupra dunelor, o experienta foarte tare!

Oprim apoi pentru poze, topaim prin nisp, iar prin atmosfera incarcata soarele sta sa apuna.




Dupa ce se lasa intunericul, ne duc la tabara lor din desert unde servim cina. Nici aici vantul nu se potoleste si ne proiecteaza nisp in mancare. Secretul e sa mananci cu o farfurie de plastic drept paravan, iar dupa ce ai muscat, sa acoperi repede mancarea. Avem parte si de niste dansuri din buric mai mult sau mai putin traditionale, apoi cineva se invarteste precum dervisii. La un moment dat invita o fata din public, o ia in brate si se invarte cu ea minute bune si o ameteste de nu mai e in stare sa se ridice de pe podea. Partea cea mai amuzanta e cand fata, cautand sa se intoarca la prietenii cu care venise, o apuca in directia opusa.

Tot aici se pot face scurte ture cu camila, ceva sandboarding si poze cu un vultur.


Cand dam sa plecam, ia-l pe soferul nostru de unde nu-i! Ramanem ultimii in tabara, impreuna cu arabii care incercau sa ne gaseasca soferul. Se pare ca omul plecase sa-si ajute un coleg caruia ii murise masina. Dupa minute bune, se intoarce in tabara si plecam inapoi spre oras unde ne lasa la prima statie de metrou.

Era seara tarziu cand am ajuns in Dubai Marina si am facut o chestie super tare: baie in mare! Nu orice baie, ci probabil in cel mai spectaculos peisaj nocturn. Nu era in plan, chiar ma gandeam ca apa o sa fie rece in perioada asta, dar am avut noroc sa prindem o perioada foarte calduroasa, iar apa era numai buna. Insa cu adevarat special era peisajul zgarie-norilor care inconjurau plaja. Nu stiu daca mai exista undeva vreo plaja in care sa ai noaptea o asemenea priveliste, dar un lucru e clar: daca va duceti la Dubai, duceti-va noaptea sa faceti baie in mare langa Dubai Marina! E o experienta de neuitat!


In ultima zi am plecat in Abu Dhabi, despre care am scris separat, fiindca Dubaiul e super, insa cel mai frumos monument din Emirate se gaseste in capitala.

luni, 25 ianuarie 2016

Abu Dhabi si moscheea din "1001 de nopti"

Am sa incep de data asta cu povestea ultimei zile petrecuta in Emirate, in februarie 2015. Am lasat in urma stralucitorul Dubai si am plecat spre Abu Dhabi. Ce-i drept, doar 6 dintre noi, restul preferand sa mai viziteze cate ceva prin Dubai. Din punctul meu de vedere a fost o decizie neinspirata pentru ei, fiindca obiectivul principal pentru care ne-am dus in capitala Emiratelor a fost moscheea Sheikh Zayed, despre care pot spune ca este unul dintre cele mai frumoase monumente pe care le-am vazut de-a lungul excursiilor mele.

Am luat autobuzul dintr-o mica autogara aflata intr-o piata al carei nume imi scapaacum si care ne-a lasat in autogara centrala din Abu Dhabi. Au fost doua ore de mers pe o autostrada inconjurata de desert, rascolit de recenta furtuna de nisip. Pretul a fost 25 de dirhami. Acolo ne-am intalnit cu un coleg de liceu iar grupul nostru s-a impartit provizoriu in doua: o parte s-au dus la circuitul de F1 si la Ferrari World, iar eu impreuna cu inca doua persoane am plecat la o scurta plimbare prin oras.

Distantele sunt destul de mari, prin urmare am fost nevoiti sa apelam la taxi. Tarifele sunt destul de rezonabile, vreo doi dirhami si ceva pe kilometru, iar aparatele de taxat pornesc automat. Ne-am dus la intrarea de la Palace of Emirates, unul dintre cele mai mari si mai luxoase hoteluri din lume. Daca despre Burj al Arab se spune ca are 7 stele, despre Palace of Emirates se spune nu are stele, fiind atat de luxos incat nu poate fi incadrat in sistemul obisnuit de clasificare. Si intr-adevar, doar vazut de afara si pare extrem de impunator, cu porti de intrare uriase si inconjurat de gradini luxuriante.


De la palat am plecat spre plaja unui golfulet. Vantul batea destul de puternic si probabil scaldatul era interzis fiindca fluturau niste stagulete rosii si nu se vedea nimeni in apa.

Ne-am urcat in taxi si am pornit spre celebra moschee, aflata in cealalta parte a orasului. Vazusem destule poze cu ea inainte si parea foarte frumoasa. Am fost incantat sa constat ca si in realitate este absolut deosebita. Desprinsa din 1001 de nopti. E uriasa, e stralucitoare, e opulenta. Se pare ca pentru constructia ei s-au cheltuit aproximativ 600 de milioane de dolari. Te incanta de la distanta, iar pe masura ce te apropii de ea, te incanta din fiecare unghi. E incredibil de alba. Are coloane si bazine de apa specifice lumii arabe. De asemenea, are o curte interioara foarte mare. Dar mai asteapta putin pana sa ramai fara cuvinte, fiindca si interiorul e fabulos.

Ce imi pare rau e ca n-am avut timp sa stam sa o vedem si pe intuneric, fiindca aveam un avion de prins. Inainte sa las pozele sa vorbeasca, ar mai fi de mentionat ca spre aeroport am luat un taxi mare in care incapeam toti 6. Singurele taxiuri mari aveau ca sofer femei si prima data nu voiau sa ne ia pentru ca soferitele nu au voie sa transporte barbati, iar daca ar fi oprite de politie ar fi amendate. Pana la urma soferita noastra, filipineza, s-a incumetat sa ne duca cei aproape 100 de kilometri pana la aeroportul din mijlocul desertului, unde nu mai fusese niciodata.












joi, 31 decembrie 2015

Simo drag


duminică, 6 decembrie 2015

Let's play, girls! - WTA Stuttgart 2015

Daca in urma cu un an trebuise sa plec in Germania tocmai cand se desfasura turneul WTA de la Bucuresti, de data asta am plecat cand se desfasura turneul de la Stuttgart. Prin urmare, nu aveam cum sa nu profit de ocazie si sa fiu prezent in tribune. Distanta dintre Rodgau si Stuttgart fiind totusi considerabila, am putut veni doar in weekenduri. In primul se desfasurau calificarile, iar in cel de-al doilea am fost prezent la semifinale. Imi luasem bilet si la finala, dar daca in prima sambata am innoptat in Stuttgart, in cea de-a doua planuisem sa ma intorc in Rodgau si sa revin din nou duminica. Pana la urma n-am mai venit la finala fiindca distanta mare nu mai parea imbietor de parcurs odata ce Simona parasise competitia.

Turneul de la Stuttgart este sponsorizat de Porsche, care alaturi de Mercedes face parte dintre cele mai cunoscute branduri ale orasului. Se desfasoara indoor, pe trei terenuri ce au ca suprafata o  zgura sintetica. Aceste terenuri sunt situate in sali diferite, care comunica intre ele prin niste culoare in care sunt instalate diverse standuri cu materiale promotionale sau cu birouri de informare.  Terenul central e perla coroanei, aici desfasurandu-se majoritate meciurilor de pe tabloul principal. Terenul nr. 1 e improvizat intr-o sala alaturata, mult mai mare, aici desfasurandu-se meciuri din calificari sau meciuri mai putin importante din primele tururi ale tabloului principal. Terenul nr. 2 e folosit doar penru calificari si antrenamente, nu are tribune si este amplasat in centrul unei alte sali aflata ceva mai jos.

Biletele la turneu se pot cumpara online, dar trebuie ridicate de la ghiseul salii sau pot fi trimise prin curier la o adresa din Germania. Studentii au reducere 50%, ceea de face ca pentru fazele finale biletul sa coste vreo 35 de euro in loc de 70. E recomandat sa fie achizitionate cu ceva zile inainte, cel putin la semifinale si finala, fiindca de obicei tribunele sunt pline. Eu am reusit sa stau pe un loc liber din fata, dar de obicei se respecta numarul locului de pe bilet.

Pe terenul nr. 1, Petra Martic a jucat foarte bine si s-a impus lejer in primul tur al calificarilor.


De Alexa Glatch nu mai auzisem pana atunci, la fel ca de o mare parte a celor care jucau in calificari. Desi pe tabloul principal competitia este foarte puternica, fiind prezente 7 din primele 10 jucatoare ale lumii, in calificari tabloul este destul de diluat.

La un moment dat pe marginea terenului nr. 2 a aparut un om imbracat in iepuras. O aparitie extrem de amuzanta. O fata care urmarea meciul nu se mai putea opri din ras cand a vazut cine s-a asezat langa ea.

Am intrat prima data pe terenul central sambata, cand Mona Barthel participa la un mic Kids Day. De altfel, ea a fost prezenta mai tot timpul la turneu, chiar si dupa ce a pierdut am vazut-o weekendul urmator pe langa terenul de antrenament schimband impresii cu fanii sau cu organizatorii.

Porsche Arena este foarte moderna, iar ecranul urias se remarca alaturi de masina Porsche care va fi oferita castigatoarei, pe langa premiul de aproximativ 100.000 de euro.

Ana Konjuh, o tanara promitatoare a circuitului.

Seara m-am cazat in Stuttgart si a doua zi dimineata am revenit la arene. Duminica a venit randul lui Caroline Wozniacki sa joace tenis cu copiii.

Pe terenul nr. 1 se desfasoara turul al doilea al calificarilor. Terenul era improvizat intr-o latura a unei arene mult mai mari, motiv pentru care a fost montata o cortina pe una dintre laturi pentru a acoperi partea nefolosita a arenei.

La sfarsitul zilei, dupa ce se terminasera toate meciurile si lumea pleca spre casa, ma mai plimbam putin prin sali, cand aud pe cineva lovind mingea pe terenul mic de jos. Cum nu mai era niciun meci programat, nu putea fi decat cineva antrenandu-se, iar grunt-ul suna cunoscut. Era chiar Dragalasenia Sa, mica printesa a Romaniei. Probabil de dimineata ajunsese la Stuttgart si acum seara iesise la primul antrenament, de acomodare cu zgura sintetica a turneului.

Simo era doar cu antrenorul ei, Victor Ionita, Teo Cercel fiind plecat in Canada cu echipa de Fed Cup. Ea a luat decizia inteleapta de a nu participa la confruntarea de la Montreal, diferenta mare de fus orar si suprafata diferita de joc i-ar fi putut afecta serios pregatirea. Din pacate unele persoane mai mult sau mai putin cunoscatoare de tenis nu au inteles acest lucru si n-au gasit altceva mai bun de facut decat sa critice.

Antrenamentul Simonei a durat cam o ora, suficient cat sa nu mai prind trenul spre Frankfurt si sa trebuiasca sa-mi iau alt bilet. Insa nu intotdeauna am ocazia sa asist la antrenamentele ei, mai ales fara multimea de oameni de pe margine. Fiindca in afara de mine mai ramasesera doar 3-4 persoane. Ca de obicei, Simo a exersat mai toate tipurile de lovituri, de la serviciu pana la jocul la fileu. Cand antrenamentul se apropia de final, unul dintre oamenii de la paza vine si ne spune ca trebuie sa plecam fiindca se inchide sala. What?!! Tocmai acum vrei sa ne dai afara?! Pana la urma s-a induplecat si ne-a mai lasat cateva minute pana cand Simo a iesit de pe teren.

I-am lasat pe ceilalti sa-si ia autografele iar apoi m-am dus sa schimb cateva cuvinte cu ea si am rugat-o sa mai facem o poza. Din cauza emotiilor nu stiu cat de bine mi-a iesit. Poza sigur nu mi-a iesit foarte bine fiindca am uitat telefonul pe zoom si priviti ce selfie de toata frumusetea am facut:

Victor s-a prins ca nu iese bine si s-a oferit sa ne faca el poza. Insa nu si-a dat seama de ce nu a iesit bine si a lasat telefonul tot pe zoom:

Cateva poze cu Simo la antrenament si un scurt filmulet:





In weekendul urmator am revenit la Stuttgart. Intre timp, Simona reusise sa se califice in semifinale dupa ce le invinsese pe Muguruza si pe Errani.  Astfel ca prima semifinala era Simo vs Wozniacki, urmata de Kerber vs Brengle.

Echipat cu tricoul Halepeno, am iesit in evidenta si am interactionat cu alti romani veniti la meci. Unii veniti special din Franta, altii din Arad, dar cei mai multi erau stabiliti in Germania. Romanii au fost prezenti in numar mare dar majoritatea au ramas tacuti in timpul meciului, nealaurandu-se celebrei scandari Si-mo-na, Si-mo-na. Din pacate a fost primul meci al unui turneu la care sunt prezent in tribune si pe care Simona il pierde. 5-7 7-5 2-6 dupa 3 ore de lupta crancena in care Wozniacki returna toate mingile. Dupa un asemenea meci esti trist, epuizat de la atata incordare, dar nu poti fi dezamagit. Lucru pe care l-am mentionat si celor de la Digi care au venit dupa meci sa-mi ia un interviu.

In competitia de dublu, Lucie Safarova facea pereche cu Bethanie Mattek-Sands.

Inainte de meciuri organizatorii realizau un show de lumini si sunete, foarte interesant. Spectatorii luau si ei parte, facand zgomot cu niste evantaie pe care si le-au confectionat din cartoanele ce fusesera distribuite pentru fiecare scaun.

Si un video inainte de inceputul celei de-a doua semifinale, dintre Angelique Kerber si Madison Brengle.



Biletele la meciuri includeau si intrarea gratuita la muzeul Porsche. Intr-o vizita anterioara la Stuttgart vizitasem muzeul Mercedes, insa de data asta nu am avut timp sa vizitez si altceva, fiind intr-o alta zona a orasului decat arena sportiva. In urma cu un an Simona l-a vizitat si s-a jucat cu masinutele :)