Dubai, intre tenis si desert

Dubaiul era pus undeva pe lista medie, dar au fost 3 motive care mi-au grabit vizita: eliminarea vizelor, oferta celor de la Wizzair si turneul de tenis la care participa Simona. Pentru 372 de lei aveam bilete pe 17-21 februarie 2015. Dubaiul atrage multa lume, astfel ca in final ne-am strans un grup de 15 persoane. A fost o excursie foarte reusita, in care am imbinat maretia monumentelor arabe cu bucuria tenisului, in care am zburdat pe dunele de nisip, ne-am urcat in cea mai inalta cladire din lume si am facut baie in mare in cel mai spectaculos peisaj nocturn.

Excursia a avut o simetrie frumoasa: inainte de imbarcarea spre Dubai au fost emotiile faptului ca Simona ar putea sa se retraga din cauza unei accidentari, m-am linistit doar dupa un scurt schimb de mesaje cu Victor Ionita, iar la plecare vestea castigarii ultimului punct a venit exact in momentul in care ne asezasem pe scaunele din avion. Un alt moment frumos a fost cand Vali, un roman stabilit in Dubai a venit sa ma astepte la aeroport pentru a ma duce cu masina personala direct la arena de tenis. Eu postez des pe treizecizero.ro, lumea de acolo stie cat de mult o sustin pe Simona, iar cand am scris ca din pacate aterizez in Dubai cu putin timp inainte sa inceapa meciul Simonei si nu voi putea ajunge la timp, a aparut solutia salvatoare de la Vali, pe care nu-l stiam, el nu prea posta, doar citea. Ba mai mult, mi-a luat si bilet mai devreme, pentru a fi siguri ca prindem. Mi-am dat seama din nou de ce imi place atat de mult citatul despre sport al lui Nelson Mandela. 

Dupa ce aterizam pe aeroportul Al Maktoum, construit recent in desert la 50 de kilometri de oras, ii las pe ceilalti prieteni sa se duca singuri la hotel si pornesc impreuna cu Vali si cu nea Cornel din Bailesti spre arena de tenis. Asa cum ma asteptam, e foarte amabil, iar pe drum imi povesteste despre viata in Emirate. Ajungem aproape la timp, la scorul de 2-1 pentru Simo in primul set. O mare parte dintre spectatori au fost romani, iar cei care nu erau au adoptat-o repede pe Simona. Cineva m-a intrebat cum sa zica "Come on Simona" in romana, altii au facut poze cu noi, cu steagurile Romaniei.

Excursia in Dubai nu putea incepe mai bine.  Tot cu ajutorul lui Vali ajungem la hotelul unde eram cazati, Al Jawhara Metro Hotel, care pentru 60 de euro camera dubla este este printre cele mai accesible din Dubai. Se pare ca aici in ultimii ani au crescut preturile cazarilor. Ne reunim toata gasca si plecam intr-o scurta explorare nocturna a imprejurimilor, mai degraba pentru a gasi ceva de mancat.

A doua zi urmeaza sa o petrec la tenis, impreuna cu Costi, dar si cu gasca din Bailesti. Insa pana atunci pornin de dimineata sa ne plimbam putin prin Deira, partea veche a orasului. 

Arenele de tenis nu sunt foarte departe, dar putem lua metroul pana acolo. Primul meci al zilei, Muguruza vs Radwanska, pe o caldura mare, pe arena centrala nefiind nicio umbra. Dupa victoria Buburuzei plecam sa exploram complexul. Mai sunt trei terenuri pe care se joaca meciuri, plus cateva terenuri de antrenament, dar la care publicul nu are acces, astfel ca nu pot urmari si antrenamentul Simonei. Biletele se cumpara doar pentru terenul principal, pentru restul complexului accesul fiind gratuit. Sunt si cateva restaurante in jur, dar si fast food-uri, preturile fiind mai accesibile decat la Roland Garros. Alaturi este un hotel Jumeirah unde probabil sunt cazate jucatoarele si un Irish Pub in aer liber unde lumea devine foarte animata seara si, desi e fix langa arena principala, multi care vin aici nu vin si la tenis. Biletele pentru arena centrala nu sunt cu locuri, dar spectatorii au acces doar la cele doua tribune laterale, la cele din spatele terenului probabil se intra cu invitatie, erau putini spectatori acolo.

Dupa ce fac poza cu trofeul Simonei, ajungem si la meciul de dublu al Monicai Niculescu, castigat la mare lupta. Printre putinii spectatori apare spre final si Kristina Mladenovic. Am aflat mai tarziu ca venise se le spioneze in vederea meciului de a doua zi. Monica ne multumeste pentru sustinere si ma aleg si cu un prosop. Atrenorul ii dadea multe indicatii in timpul jocului, ma gandeam ca daca ar fi fost Simona in locul Monicai, ori se abtinea ori pana la sfarsitul meciului nu-i mai era antrenor :D 

La ora 7 incepe meciul Simonei cu Pironkova, inceput mai slab de Simo, dar important e ca reuseste sa il termine cu bine. Ca in fiecare zi, Simona a fost de departe cea mai sustinuta jucatoare de catre public. Au fost multi romani, dar au fost si multi straini care au venit neutri si au plecat Halepenos. La meciul asta ni se alatura un scotian la ridicatul pancartelor cu literele. Dupa meci reusesc sa fac poza si cu Simona, pe culoarul in aer liber pe care ieseau jucatoarele. Telefonul alb pe care-l tin in mana in poza e al agentului de securitate care m-a rugat inainte sa iasa Simona sa-i fac si lui poze cu ea cand trece pe langa el. Spre deosebire de alte jucatoare care dadeau doua-trei autografe si apoi plecau (asta daca nu fentau publicul iesind prin alta parte), ea sta mult, incercand sa multumeasca cat mai multa lume. Eu insa ma pusesem printre ultimii pe culoar si pana sa ajunga la mine renuntase si sa pregatea sa plece, dar apoi m-a vazut si a venit la mine.  Happy day :) 

Ziua urmatoare ne trezim devreme fiindca avem rezervare la Burj Khalifa. Aici biletele(150 dh) trebuie rezervate din timp pe net, mai ales daca se doreste vizitarea la o anumita ora. Desi la cei peste 800 de metri ai sai este cea mai inalta cladire din lume, platforma de observatie e ceva mai jos, la etajul 124 din 160. De la statia de metrou, "Dubai Mall", pronuntata cu un accent comic pentru noi la difuzoarele din trenuri, se mai merge destul de mult printr-un tunel pana la mallul urias din interiorul caruia se poate urca la platforma de observatie. 

Tot in mall e si un acvariu foarte mare, dar cu preturi cam piperate, vreo 70 de dirhami. Aici ne-am despartit in doua, unii au intrat sa-l viziteze, iar majoritatea am plecat spre Mall of the Emirates pentru a vedea celebra partie de ski.

Cum suntem satui de zapada, luam un taxi si plecam spre Miracle Gardens. Sunt ceva mai izolate si nu se poate ajunge numai cu metroul, mai trebuie luat si taxi, insa pretul pe kilometru e acceptabil, putin peste doi dirhami. Nici intrarea la gradini nu e foarte mare, vreo 30 de dirhami. In interior sunt o multime de flori , dispuse in fel si chip. Pentru iubitorii florilor aici e raiul pe pamant. Mai ales daca nu e caldura pe care am prins-o noi. Ce ma deranjeaza mai mult e lumina soarelui, niste ochelari de soare ar fi fost de mare folos. La fiecare pas iti vine sa faci fotografii. Aici gasesti casute si trenulete pline cu flori, robineti plutitori, masini pe jumatate ingropate, chiar si turnul Eiffel. 

De la gradini am luat taxi spre Burj al-Arab, vechiul simbol al orasului. Foarte aproape de hotel nu putem ajunge, dar se vede ok din fata portii sau de pe plaja de langa el, in jurul careia ne mai plimbam cateva zeci de minute pana vine timpul sa ne despartim si o parte dintre noi plecam la tenis.

Meciul cu Makarova l-am trait la intensitate maxima, in special setul decisiv. La niciun meci vazut live n-am mai avut emotii atat de mari ca aici. Dar cu atat mai mare fost bucuria la final. A fost meciul cu nr. 13 al Simonei pe care l-am vazut din tribune, nu putea pierde tocmai la numarul ei norocos. Am obtinut si un suvenir pretios de la acest meci: una dintre mingile cu autograf expediate de Simo dupa meci a aterizat fix in mainile mele. Acum am doua, dupa cea obtinuta la All Acces Hour, editia de la Stuttgart :)

La ultimele doua meciuri n-am putut ajunge, vineri am fost in desert, iar sambata era la ora la care decola avionul. Nici preturile la bilete nu erau prea prietenoase la final. Insa am fost tinut la curent cu scorul prin SMS , iar mesajul victoriei a venit tocmai cand ne imbarcasem in avion. Ma bucur foarte mult pentru acest al 10-lea trofeu la care am putut sa o sustin din tribune.

Si a mai trecut o zi. Astazi urmeaza sa ne plimbam prin Deira, iar dupa-amiaza sa mergem in excursia in desert. Atmosfera e complet schimbata fata de ieri. Avem parte de furtuna de nisip. Vizibilitatea e slaba, nisipul adus de vant se infiltreaza peste tot, uriasul Burj Khalifa care putea fi vazut din tot orasul e acum ascuns complet in norul de praf. Localnicii spun ca n-au mai avut parte de asa ceva de cativa ani.

Trecem prin bazarul de tesaturi , iar apoi, contra unui dirham de persoana, luam barca pe malul celalalt al baltii unde vizitam un fel de satuc-muzeu construit in stil traditional.

La ora 15:30, cei de la Arabian Nights vin cu 3 jeepuri albe, noi si uriase si ne duc spre desertul zbuciumat. Oprim intr-un loc in care putem cumpara esarfe, ochelari de soare sau alimente. Aici deja furtuna capata alta dimensiune, nisipul te izbeste direct in fata, iti intra in ochi.

Turistii termina de facut cumparaturile, soferii desumfla pe jumatate rotile masinilor dau drumul la muzica si incepe nebunia! Filmuletul de mai jos nu redam mai deloc senzatiile traite in realitate. Ne cataram pe dune abrupte de zici ca mai avem putin si ne rasturnam, soferul face tot felul de viraje prin nisip. La un moment dat, soferului ii cade imbracatura de pe volan. Dopa cateva secunde in care proceseaza ce sa faca cu ea, deschide geamul si o arunca afara. Timp de aproape o jumatate de ora dureaza acest atac asupra dunelor, o experienta foarte tare!

Oprim apoi pentru poze, topaim prin nisp, iar prin atmosfera incarcata soarele sta sa apuna.

Dupa ce se lasa intunericul, ne duc la tabara lor din desert unde servim cina. Nici aici vantul nu se potoleste si ne proiecteaza nisp in mancare. Secretul e sa mananci cu o farfurie de plastic drept paravan, iar dupa ce ai muscat, sa acoperi repede mancarea. Avem parte si de niste dansuri din buric mai mult sau mai putin traditionale, apoi cineva se invarteste precum dervisii. La un moment dat invita o fata din public, o ia in brate si se invarte cu ea minute bune si o ameteste de nu mai e in stare sa se ridice de pe podea. Partea cea mai amuzanta e cand fata, cautand sa se intoarca la prietenii cu care venise, o apuca in directia opusa.

Tot aici se pot face scurte ture cu camila, ceva sandboarding si poze cu un vultur.

Cand dam sa plecam, ia-l pe soferul nostru de unde nu-i! Ramanem ultimii in tabara, impreuna cu arabii care incercau sa ne gaseasca soferul. Se pare ca omul plecase sa-si ajute un coleg caruia ii murise masina. Dupa minute bune, se intoarce in tabara si plecam inapoi spre oras unde ne lasa la prima statie de metrou.

Era seara tarziu cand am ajuns in Dubai Marina si am facut o chestie super tare: baie in mare! Nu orice baie, ci probabil in cel mai spectaculos peisaj nocturn. Nu era in plan, chiar ma gandeam ca apa o sa fie rece in perioada asta, dar am avut noroc sa prindem o perioada foarte calduroasa, iar apa era numai buna. Insa cu adevarat special era peisajul zgarie-norilor care inconjurau plaja. Nu stiu daca mai exista undeva vreo plaja in care sa ai noaptea o asemenea priveliste, dar un lucru e clar: daca va duceti la Dubai, duceti-va noaptea sa faceti baie in mare langa Dubai Marina! E o experienta de neuitat!

In ultima zi am plecat in Abu Dhabi, despre care am scris separat, fiindca Dubaiul e super, insa cel mai frumos monument din Emirate se gaseste in capitala.