miercuri, 12 iunie 2013

Truly Asia (2) - Putrajaya, noua capitala a Malaeziei

       23 Februarie 2013. Ziua marii plecari incepe devreme. La 15:35 am avionul, la 10:10 trenul spre Bucuresti, dar inainte de toate, la 9:00 am examen. Ultimul meu examen ca student inaintea disertatiei din vara. In noiembrie, cand am cumparat biletele de avion, nu m-am mi gandit sa verific cand se termina sesiunea. Credeam ca va fi la fel ca in toti ceilalti 5 ani, dar se pare ca de anul asta cineva a pus de o reforma si pentru ca atunci cand se proclama reforma trebuie sa se schimbe ceva, s-a ales schimbarea structurii anului. Asa ca la ora 9:00 ma infiintez la universitate, cu rucsacul in masina, hotarat sa o sterg pe la 9:40. Inceputul nu e tocmai stralucit, profesoara vine la si 15, la si 20 aveam subiectele. Lungesc gatul la grile, povestesc ceva la celelalte subiecte, dau foaia si fug spre gara.
           La ora zece fara cateva minute sunt pe peronul garii, cu rucsacul in spate si cu 700 USD in buzunar care trebuie sa-mi ajunga pentru cazare, mancare, intrari, tururi, transport intern  in urmatoarele doua saptamani. Sunt imbracat intr-un tricou si o geaca subtire de primavara, care nu sunt prea potrivite pentru temperatura putin peste 0 grade, dar mai bine o jumatate de ora de tremurat decat haine carate inutil intr-un rucsac aproape plin.
        Dupa obisnuita intarziere de 20 de minute a trenului, iau expresul 780 pana la aeroport. Aici se pregatesc de plecare delegatiile de pusti care participasera la olimpiada tineretului european de la Brasov. Am check-in online facut, n-am bagaj de cala, dar ma duc totusi sa intreb la ghiseul Qatar, daca mai am nevoie de ceva (in Marrakech ne-au trimis la ghiseu ca sa ne mai puna nu stiu ce stampila).   Dupa ce pana acum mi-am cumparat bilete de avion doar la companii low-cost, e trimpul sa incerc cea mai buna companie din lume a ultimilor doi ani.  Probabil nu arat a clientul standard Qatar, caci fata de la ghiseu ma intreaba la ce companie am bilet.  Imi verifica zborul, zice ca totul e ok si dupa ce trec de securitate urc ca de obicei la etaj de unde vanez aterizarea avionului. 
          Zborul pana la Doha dureaza patru ore si ceva, am escala doua ore si un pic, apoi inca sapte ore pana in Kuala Lumpur. Aleg ca intotdeauna sa stau la geam. Partea cea mai interesanta a zborului spre Doha este tranzitarea spatiului aerian al Irakului. Monitorul de pe spatele scaunului din fata imi arata pozitia avionului in timp real si vad ca desi trecem destul de aproape de Baghdad, sunt pozitionat pe partea cealalta a avionului.
         Vad insa fulgerele ce isi fac de cap deasupra muntilor dinspre granita cu Iranul, precum si zgarie norii din Doha la aterizare. Ce mi se pare ciudat e ca sunt zone mari ale orasului aflate in bezna totala, strabatute de o sosea perfect luminata, nu stiu daca e vorba doar de o pana de curent sau asa e mereu. Suntem urcati in autobuze care opresc prima data la o poarta unde coboara cei a caror destinatie finala este Doha, putina lume coboara, apoi opresc la poarta de tranzit unde trebuie sa trecem printr-un control de securitate. Desi e lume multa, controlul merge foarte repede. Cred ca nu a durat mai mult de 30 de minute din momentul aterizarii pana ce ajung la poarta de imbarcare spre zborul de Kuala Lumpur. De mentionat ca in aeroport exista Wi-Fi gratuit. Avionul spre Malaezia este un A330, configurat 2-4-2. E pentru prima data cand zbor cu un avion mare. Reusesc cu greu sa fur cateva minute de somn.
          In jurul orei doua incepem coborarea spre aeroportul KLIA peste plantatii nesfarsite de palmieri. La coborarea din avion ma izbeste caldura plina de umezeala specifica zonelor ecuatoriale. Auzisem multa lume plangandu-se de aceasta umiditate ridicata, cu tricouri ce odata udate nu se mai usuca, dar credeam ca se exagereaza putin. Ei bine, nu! E exact ca in serele cu plante tropicale  din gradinile botanice.  Iau un trenulet care trece pe sub pista si ajung la oficiile de imigrare. Spre deosebire de vecinii thailandezi, malaezienii sunt mai prietenosi cu cu romanii si nu ne cer viza. Mi se iau amprentele pe un suport digital, apoi nenea de la ghiseu imi tranteste o stampila in pasaport si asta-i tot. Ma uit la panoul cu "Welcome in Malaysia!" si nu imi vine sa cred, pare ireal. In sfarsit am ajuns in Malaezia!
          Mai am la dispozitie cam 6-7 ore din prima zi dintre cele 13 pe care o sa le petrec in Asia. Schimb niste bani in aeroport, dar nu prea multi fiindca cursul e prost. Moneda Malaeziei este ringgit-ul(RM). 1RM = 1.1 RON sau 4RM = 1 EUR. Pentru a strabate cei 57 de kilometri pana in Kuala Lumpur sunt trei variante principale: autobuz(10-13 RM), KLIA Express(tren de viteza, direct, 35RM) sau KLIA Transit(are opriri pe parcurs, 35RM). De stiut ca la KLIA Transit, daca iei bilet pe bucati, KLIA-Putrajaya si Putrajaya-KL, pretul total e vreo 15RM. Eu iau bilet pana la Putrajaya pentru ca vreau sa-i fac o scurta vizita noii capitale malaeziene. Nu inainte insa de a pierde cateva zeci de minute bune incercand sa captez Wi-Fi-ul aeroportului. Cosmote-ul meu pe cartela nu vrea sub niciun chip sa se conecteze la vreo retea locala asa ca singurul mijloc de comunicare cu Romania ramane internetul.
         Iau trenul de la nivelul inferior al aeroportului si ma uit cu multa curiozitate pe marginea drumului: pentru prima data sunt inconjurat de vegetatie ecuatoriala, care acum mi se pare foarte exotica. La fel de exotic e si numele urmatoarei statii, anuntat la difuzuare: Putrajaya Cyberjaya.  Cobor in gara mica si cocheta si ma uit dupa semnele ce ma indruma spre statia de autobuz. Centrul orasului e la vreo 3-4 kilometri distanta si chiar daca in alte conditii mi-ar fi parut putin, timpul limitat si oboseala noptii nedormite ma determina sa aleg ca doar intoarcerea sa o fac pe jos. Pretul biletului: 50 sen, adica vreo 55 de bani. Eu dau dublu pentru ca nu am schimbat si rest nu se da. Cand urci in autobuz, fie validezi cu un card magnetic, fie bagi bani intr-o cutie care numara singura daca ai bagat corect si iti tipareste biletul. Dupa ce ca merge pe partea gresita a drumului, ca doar au trecut britanicii pe aici, autobuzul imi da impresia ca merge oarecum in zig-zag, nu rateaza nicio straduta. La un moment dat o ia pe o strada care se infunda, cu statia de autobuz in punctul terminus, ca sa aiba de unde se intoarce. Cum ma benoclam eu asa pe geam incercand sa-mi dau seama cand trebuie sa cobor, vad ca se pravalesc peste oras niste nori care numai prietenosi nu par. In scurt timp incepe sa toarne cu un debit ce rar l-am mai vazut. Multe masini se opresc pe marginea drumului, insa viteazul nostru dom' sofer se avanta cu grija inainte. Imi dau seama repede ca o umbrela pe vremea asta te ajuta cam asa: te uzi pana la piele in cinci seunde in loc de doua. Acum ca tot nu stiam eu unde sa cobor, problema se simplifica: cobor cand se opreste ploaia... adica cam peste 25 de minute.. la periferia orasului. Care periferie e probabil cea mai moderna si frumoasa pe care am vazut-o pana acum. Arata cam asa: 
               Putrajaya este noua capitala administrativa a Malaeziei si un "Intelligent Garden City", asa cum spune Wikitravel. Constructia sa a inceput in 1995 si in zece ani cel mai mare proiect al Malaeziei era in mare parte gata. Vazand oamenii ca economia tarii "duduie", s-au gandit ca nu le-ar sta rau sa isi mute capitala din mult prea aglomerata Kuala Lumpur. Au mers ei vreo 25 de kilometri pana au dat de un loc care le-a placut si au zis: aici va fi viitoarea capitala. Au creat un lac artificial in jurul caruia avea sa graviteze orasul, au construit peste el o duzina de poduri, iar pe mal cele mai importante palate ale guvernului. Centrul este strabatut de un bulevard larg si lung de cativa kilometri pe marginea caruia sunt construite palate administrative, fiecare intr-un stil cat mai diferit si mai futurist. Printre ele au fost presarate niste moschei uriase. Mai la periferie sunt palcuri de cartiere rezidentiale formate blocuri inalte realizate intr-un stil arhitectural de mult bun gust. Peste toate astea sunt presarate multe spatii verzi ce reprezinta cam 40% din suprafata orasului. Langa Putrajaya a mai fost construit un alt oras, Cyberjaya, pe post de parc IT, un fel de Silicon Valley al Malaeziei.
              Prin construirea orasului intr-un timp atat de scurt a aparut o problema: este sub-populat. Desi a fost proiectat pentru o populatie de peste 300.000 de oameni, in acest moment e locuit de putin peste 60.000. Acest lucru il observ si eu, cu multa uimire. Asadar, dupa ce ploaia se opreste si autobuzul pare ca a cam ajuns la capat de linie, il intreb pe sofer de unde iau altul inapoi, ca pe partea cealalta nu vad nicio statie. Imi spune ca e cateva sute de metri mai in fata si ma duce pana in dreptul ei. Dupa vreo 15 minute de plimbat prin cartierele rezidentiale cu celalalt autobuz, ajung in centru. O fi avut si ploaie o contributie, dar orasul pare complet pustiu, pare doar al meu. Imi face tara asta un oras cadou in semn de bun venit si eu nu stiu? Pret de vreo 15 minute sunt singurul pieton de pe strada. trec podul si pozez minunea asta de moschee:
            Nu-mi scapa nici palatul primului ministru:
            Abia in apropierea moscheii Putra, de un roz impresionant, gasesc cativa oameni iesiti la plimbare pe care ii rog sa-mi faca niste poze. Dupa ce vizitez si interiorul, cu nimic mai prejos decat exteriorul, pornesc pe bulevardul principal. Sunt impresionat de largimea sa, de modernitatea sa si a cladirilor care il flancheaza dar si la fel de uimit sunt ca pe toata lungimea sa de vreo trei kilometri sunt singurul om de pe strada! Cu alte cuvinte avem asa: sunt in capitala unei tari  de 30 de milioane de locuitori, pe bulevardul ei principal, pe Champs-Élysées-ul ei cum ar spune francezul, care pe mijloc are o alee pietonala lata de vreo 10 metri, si cat vad cu ochii, de la un capat la altul, nu mai e nimeni. Incredibila senzatie, sa ai o capitala numai pentru tine. Si nu orice capitala, ci un oras al viitorului. 
           Ma uit in fata, nimeni:
          Ma uit si in spate, tot nimeni:
           Dupa ce parcurg bulevardul intorcand capul cand in stanga, cand in dreapta, ajung la o alta moschee impresionanta, Moscheea de Fier. Are si un nume mai complicat, dar daca nu esti bastinas, greu de crezut ca poti tine minte Tuanku Mizan Zainal Abidin Mosque. Cu o capacitate de 20.000 de oameni, este de departe cea mai SF moschee pe care am vazut-o. O adevarata opera a secolului 21. Marginile laterale sunt incadrate de niste bazine de apa, iar peretii sunt inexistenti pe alocuri.

             Pe la 7 seara deja incepe sa se lase intunericul si eu o iau usor catre gara, desi mai erau destule locuri interesante de vazut in capitala SF a Malaeziei. Imi pare rau ca nu pot sa ajung si la Gradina Botanica, despre care am auzit ca e spectaculoasa, dar timpul nu imi permite. Poate altadata.





















joi, 23 mai 2013

Craiova vs Apocalipsa

     O fotografie facuta de mine astazi pe la pranz. Cerul senin a fost atacat brusc de nori negri care fierbeau amenintator. Spre norocul nostru au fost mai mult nori migratori, ploaia nu a fost atat de devastatoare precum se parea.

miercuri, 22 mai 2013

Truly Asia (1) - Prefata

       Eram in vacanta de vara in 2007. Pentru prima data incepeam sa ma gandesc serios la calatorii. Geografia mi-a placut dintotdeauna, calatoream demult prin lume cu ajutorul atlasului geografic si a enciclopediei statelor lumii. Imi placeau foarte mult si excursiile organizate cu scoala, sau cu familia in fiecare vara. Dar pana in vara lui 2007 nu ma gandisem ca as putea sa ma duc in ce tara vreau eu, ca poate fi simplu sa calatoresti, ca nu e exorbitant de scump. Stiam inaltimea multelui Fuji, capitala Burkinei Faso sau cat la suta din suprafata Malaeziei e acoperita cu padure, dar nu stiam foarte bine detalii care ajunta un calator. Nu stiam ca Africa de Sud e periculoasa, ca Asia de Sud-Est e ieftina sau ca Istanbulul are atat de multe atractii interesante. Pana pe 1 octombrie am stat la tara asa ca noua mea sete de cunoastere putea fi hranita doar prin intermediul televizorului. Insa internetul era cel care avea sa-mi raspunda la cele mai multe intrebari. Pot spune ca in urmatoarele 3-4 luni am absorbit o multitudine de informatii, aveam deja bazele pe care trebuie sa le aiba un calator.
      Cea mai interesanta sursa de informatie era sectiunea de calatorii a forumului Softpedia. Urmaream in special discutiile despre zonele exotice, iar sfaturile date de Imperator erau absolut fascinante. Prin partea de Sud-Est a Asiei pe vantura pe atunci si Varu' Cristea. Plecand de pe forum, i-am descoperit si blogul, unul dintre putinele bloguri de calatorii la acea vreme. Varu' Cristea era in Malaezia, iar din cand in cand dadea si ture prin tarile din jur. De fiecare data povestea pe blog calatoriile sale. Si o facea foarte frumos, are cu certitudine talent la scris. Din pacate intre timp s-a suparat pe blogherit si si-a sters blogul, dar cateva dintre articolele sale le-a publicat mai tarziu pe blogul lui Imperator. Puteti citi aici articolele malaeziene , precum si cele despre destinatia sa favorita, Laos. De atunci Asia de Sud-Est si Malaezia in special, a urcat in varful locurilor in care vreau sa ajung. E o zona cu foarte multe locuri frumoase, e ieftin, nu e periculos, e totul simplu de aranjat, e exotic. 
      Am avut o prima tentativa esuata in 2009, Air Asia tocmai deschisese ruta spre Londra la preturi promotionale, dar cum n-am gasit pe nimeni care sa ma insoteasca, am renuntat. Banii i-am cheltuit pe alte excursii, euro a crescut, asa ca in urmatorii ani nu se intrevedea nimic. Dupa terminarea facultatii m-am angajat si am putut sa ajung din nou la suma necesara indeplinirii visului. A mai trecut un an pana am hotarat ca e timpul sa plec, chiar daca si de data asta nimeni nu se arata destul de curajos sa ma insoteasca pe cealalta parte a hartii. Asteptasem destul.  

sâmbătă, 23 februarie 2013

In drum spre Malaezia

La ora aparitiei acestui articol sunt in avionul Qatar Airways in drum spre Kula Lumpur. Dupa 5 ani in care am visat si mi-am facut planuri sa ajung in Asia de Sud-Est, a venit in sfarsit momentul sa  ajung acolo.

Programul o sa fie urmatorul:
23 feb  -  avion Bucuresti - Kuala Lumpur cu o scurta escala in Qatar
24 feb  - ajung la 2PM in Kuala Lumpur si iau trenul spre Putrajaya pentru o tura de 2-3 ore, apoi iau trenul spre Kuala Lumpur
25 feb  -  Kuala Lumpur
26 feb  - de dimineata iau autobuzul spre Cameron Highlands. Dupa-masa dau o tura prin imprejurimi/jungla.
27 feb  - dimineata tur organizat la Mossy Forest. Dupa-masa iau busul spre Ipoh, iar de acolo trenul spre Kuala Lumpur
28 feb  - zbor dis de dimineata in Langkawi. Inchiriez masina si ma dau pe insula.
1 mar  - Langkawi. La 3 PM zbor in Kuala Lumpur apoi peste doua ore iau avionul spre Siem Reap, Cambodgia.
2 mar  - Siem Reap
3 mar  - Siem Reap
4 mar  - Siem Reap 
5 mar - de dimineata ma intorc in Kuala Lumpur si fug in Melaka
6 mar - Melaka sau KL. Seara zbor spre Hong Kong
7 mar - Hong Kong
8 mar - Hong Kong
9 mar - zbor spre casa cu Qatar Airways cu o scurta escala in Doha.

marți, 8 ianuarie 2013

Valea Prahovei

      Desi in ultima vreme am scris mai mult despre calatoriile in strainatate, am avut din cand in cand si mici escapade prin Romania. Imi place tara noastra si vreau sa descopar tot ce are de oferit. Am sa scriu astazi despre locurile vizitate in august in zona Moieciu - Busteni - Sinaia, impreuna cu mama si fratele meu, precum si de locuri pe care nu am apucat sa le vad dar sunt trecute pe lista unei viitoare excursii.
     Am plecat din Craiova spre Moieciu, unde aveam cazare, pe traseul Pitesti-Campulung-Rucar. Prima oprire am facut-o la Mausoleul de la Mateias, dedicat eroilor din primul razboi mondial. Mai fusesem aici cu mult timp in urma, intr-o excursie cu scoala, dar amintirile mele erau destul de vagi. Este un monument care mie mi-a placut, are un aer solemn, iar sus in turn ti se pune o mica simulare a razboiului.
     Dupa scurte opriri pentru poze pe traseul Rucar-Bran, am ajuns la Moieciu de Jos, la pensiunea Casa Bunicii, pe care o recomand. Este o zona foarte frumoasa, cu multa liniste. Am dat o mica tura pe dealurile din spatele satului de unde am avut parte de o priveliste superba a Bucegilor.
    Un alt obiectiv de neratat pentru oricine ajunge in zona este Castelul Bran. Prima data il vezi de pe sosea, frumos cocotat pe panta dealului, printre copaci. Este un adevarat castel medieval, probabil cel mai frumos din tara noastra, si cu siguranta cel mai renumit. Dovada, multitudinea de turisti din toate colturile lumii pe care i-am gasit acolo.
    Nu foarte departe, in Sinaia, este celalalt castel celebru al nostru. Am ajuns la Castelul Peles dupa un mic blocaj in trafic, plus 1-2 km de mers pe aleea pietonala ce leaga DN1 de castel. Desi pretul pentru turul complet este 75 de lei, un pic cam mult pentru Romania, ca student am platit doar 17,5 lei. Mi-au placut mult incaperile sale si pot spune ca este la nivelul marilor palate europene. Am fost placut surprins sa vad ca avem asa ceva in Romania. Am vizitat si Pelisorul, dar venind dupa Peles, nu m-a impresionat. Singurul inconvenient a fost ploaia torentiala care ne-a prins pe drumul spre masina :)
    Din pacate am avut la dispozitie doar 3 zile si nici acelea complete si am ratat multe locuri frumoase din zona. Data viitoare am sa ma opresc cu siguranta in Busteni de unde am vazut privelisti impresionante ale Bucegilor. De aici se pleaca spre platoul unde se gasesc Sfinxul si Babele. Se poate ajunge atat cu telecabina, cat si cu masina + pe jos, daca aveti dispozitia necesara. Un alt loc interesant ce poate fi vizitat daca va aflati in zona este Manastirea Caraiman, care are o poveste foarte interesanta, pe care va invit sa o cititi aici: Manastirea Caraiman. As spune ca Busteniul are o pozitie strategica in zona, fiind situat intre principalele altactii ale zonei, ceea ce-l face un loc perfect de a va stabili baza: Castelul Bran si Brasovul la nord, Castelul Peles si Sinaia la sud si Platoul Bucegilor in imediata apropiere, la vest. Plus ca preturile sunt mai mici decat in Predeal sau Poiana Brasov. Puteti arunca o privire  pe cazare10.ro unde vad camere ce pornesc de la 40 de lei.
     La intoarcere am luat-o pe Transfagarasan, pe care mai fusesem o singura data. De data asta, l-am prins in culori aurii.

marți, 11 decembrie 2012

Piata de Craciun din Nurnberg

    Sambata am fost la Piata de Craciun din Nürnberg. Saptamana trecuta le vizitasem pe cele din Frankfurt si Seligenstadt si am fost putin dezamagit. In  Nürnberg e totusi altceva, e mai mare, mai bine organizata si mai diversificata. 
    Este considerata una dintre cele mai frumoase piete de Craciun din Europa. Are o traditie de aproape 400 de ani, de-a lungul timpului locatia nefiind mereu aceeasi. De multi ani se tine in piata centrala a orasului, Hauptmarkt, aici fiind si prima sa pozitionare, pe la inceputul secolului 17.
    Cu o seara inainte tocmai ninsese, nu foarte mult, dar se pare ca si in Germania trenurile sunt afectate de zapada, lucru pe care l-am simtit mai ales la intoarcere cand am pierdut o legatura. Gara e foarte aproape de orasul vechi, ingradit de ziduri si impartit in doua de un rau. Prima data am intrat in Handwerkerhof, o mica fortificatie care avea un targ de Craciun propriu, la scara redusa. E usor de gasit dupa turnul urias care o apara. Am continuat pe Königstrasse, strada de shopping a orasului, acum transformata intr-o prelungire a targului de Craciun.
    In  Piata de Craciun am ajuns de doua ori, odata in timpul zilei si odata seara, intre ele vizitand Dokumentationszentrum, un muzeu aflat in zona Nazi Party Rally Grounds, unde am vazut istoria nazismului, dar nu mi s-a parut un muzeu deosebit. Piata de Craciun se aglomereaza odata cu sosirea serii, in perioada de varf poate sa-ti ia si 10 minute traversarea unui rand de standuri de la un cap la altul, cam 60 de metri.  Se vand aici tot felul de decoratiuni specifice Craciunului, dar si celebrii Nurenberger bratwrusts, vin fiert si tot felul de dulciuri, in special turta dulce. Preturile sunt mari, dar nu exagetare: carnatii 3 euro, vinul de 0,2l la fel, +2,5 garantia pentru cana frumos ornata (pe care multi prefera sa nu o mai returneze), o bucata de turta dulce 1-5 euro, un glob in care se pune lumanare 10-15 euro.
     Un pic mai la nord, in Rathausplatz, se tine un targ de Craciun al oraselor partenere. Primul stand, in partea de vest, este al Romaniei, reprezentata de Brasov. Aici se poate bea tuica fiarta si se pot manca sarmale. Aveau spre vanzare si vase ceramice si vesminte traditionale. Mai erau reprezentare cam 20 de tari, printre care Sri Lanka, Nicaragua, Polonia, SUA, Ucraina.

Am doua lucruri sa reprosez:
- Orasul nu este prea impodobit, cateva beculete pe ici, pe colo. Ornamentele din Craiova, de anul trecut cel putin, au fost mult mai frumoase.
- Lipsesc colindele. Se aude doar zumzetul oamenilor. Ai patrunde mult mai usor in spiritul Craciunului daca s-ar auzi colinde in difuzoare.
















marți, 20 noiembrie 2012

Top 10 destinatii pe care le-am vizitat

       E greu, e foarte greu sa fac un top al locurilor vizitate. Toate sunt frumoase in felul lor si e incorect sa compari mere cu pere. Totusi, unele locuri mi-au ramas mai aproape de suflet decat altele. Am sa incerc sa fac un top 10 al locurilor vizitate pana acum, chiar daca nu e tocmai nimerit sa le pun intr-un clasament.

1. Cappadocia
E un taram de basm in care te astepti in orice moment ca personaje din povestile copilariei sa rasara de dupa hornurile magice. Cappadocia e o minune a naturii, frumos impletita cu istoria, religia si activitatile oamenilor.

2. Istanbul
Un oras urias si misterios, exotic si condimentat. Un oras cum altul nu-i. Tot ce te-ai gandit sau nu te-ai gandit gasesti in Istanbul.

3. Marrakech
Cand spui Marrakech spui Djema el-Fna. E pe lumea asta o piata mai fabuloasa? Nu cred. Dar Marrakech nu se rezuma doar la asta. Marrakech e sinonim cu fabulos.

4. Venetia
Orasul construit pe apa e un muzeu in aer liber. E ceva unicat, cu o arhitectura deosebita si o istorie pe masura.

5. Parcul Plitvice
Natura s-a dat in spectacol aici. Cascade si ape de un turcuaz ireal. Singurul inconvenient al parcului e puhoiul de turisti care il viziteaza odata cu tine.

6. Lisabona
E genul de oras de la care nu astepti multe dar care iti va ramane la inima. Asezat pe sapte coline, cu stradute inguste, tramvaie vechi si pisici pufoase.

7. Roma
Orasul suprem, un etalon pentru toate celelalte. Favoritele mele sunt Fontana di Trevi si Vaticanul.

8. Barcelona
Alternativa moderna a Romei. Plaja, Gaudi, fotbal dar si hoti si preturi mari.

9. Praga
Orasul de aur din centrul Europei imbina armonios aerul germanic cu cel mediteranean.

10. Budapesta
Nu te-ai astepta ca Budapesta sa aiba atat de multe parti frumoase. E un oras impartit frumos de Dunare care merita sa fie explorat pe indelete.

Au mai scris despre acest Top 10 si urmatoatele bloguri: