sâmbătă, 13 martie 2010

Cum sa castigi 800 de lei la Campionatul Mondial

  Pui in joc 200 de lei. Ca sa castigi 800 de lei este suficient ca Argentina sa invinga Nigeria, iar Germania sa bata Australia!  

Detalii tehnice:

1) Iti faci cont pe bet365. Depui 200 de lei, iar ei iti vor da bonus inca pe atat. Ai 400 de lei. Ca sa poti retrage banii trebuie sa pariezi cumulat 1200 lei pe cote de minim 1.5 . 

2) Bagi cei 400 de lei pe Argentina-Nigeria 1

400*1.66 = 664 lei


3) Dupa ce castigi bagi imediat cei 664 lei pe Germania-Australia 1  

664*1.61=1069 lei 


  In acest moment ai castigat 869 lei. Inca nu poti sa-i retragi, mai ai de pariat 136 lei pe cote de minim 1.5  

  Gasesti un meci, poate mai multe, pe care sa rulezi cei 136 lei. Presupunand ca la unele pierzi, la unele castigi, ramai tot cu 869 lei castigati (1068 in cont).

Recomand citirea cu atentie a conditiilor bonusului. 

Edit 13-06-2010:

Argentina-Nigeria 1-0

Germania-Australia 4-0


joi, 11 martie 2010

Ploi de Marrakech

Ajungem in Marrakech in jurul orei 23, cu o ora intarziere fata de ora programata. De pe peron o luam in fata spre noua gara, care acum doi ani nu era inca deschisa. E ultra moderna, mai ceva ca un aeroport, marocanii o duc bine cu infrastructura. Iesim afara cu gandul de a lua un taxi, dar decisi sa nu platim mai mult de 30 de dirhami pentru asta; totusi, fiind noapte si picurand usor, ma gandesc ca vor incerca sa ne ia un pret mare. In fata garii, nenumarati taximetristi se reped in haita asupra turistilor, doi dintre ei sar pe mine. Se cearta care sa inhate prada - adica eu. Eventualul castigator imi cere 50 de dirhami, ii zic 20; cu concurenta aflata in spatele lui, e nevoit sa accepte. Asta pana ajungem la masina, cand incepe repriza a doua de negociat: vrea 30 de dirhami, ca suntem trei. Pana la urma ramane la 25 si plecam spre Djemaa el-Fna. Gasim piata nebuna la fel de nebuna cum o stiam, dar la ora asta tarzie nu avem timp sa o admiram si mergem spre Hotel Atlas, unde avem rezervare. Am fost cazat si in 2008 aici asa ca nu m-am mai chinuit sa imi scot o harta. Dar nu e bine sa nesocotesti labirinturile Marrakech-ului si acum suntem nevoiti sa simtim asta pe pielea noastra. Nici urma de Hotel Atlas, straduta pe care credeam ca e da de fapt intr-o parcare. Apelam metoda de avarie: intrebam pe cei din jur. habar n-au de un astfel de hotel, dam sa plecam, dar ne cheama inapoi dupa ce intreaba pe cineva care stie si care ne conduce pana la hotel si, surpriza, nici nu ne cere bani pentru asta. Pentru 250 de dirhami avem o camera tripla, cam mica, dar nu ne trebuie mai mult.
     
In dimineata zilei urmatoare ne oprim direct la o taraba cu suc de portocale. Pretul normal e de 3 dirhami, dar trebuie intrebat inainte, pentru ca de multe ori pretul nu e afisat si nu e exclus ca dupa sa ceara mai mult. O luam apoi prin souk si ne afundam in medina in cautarea tanneriilor colorate si urat mirositoare. Magazinele cu produse turistice se termina destul de repede si mai departe intalnim vanzatori de frunte si legume, produse alimentare si alte lucruri necesare localnicilor.
Turisti nu prea mai zarim, sunt doar localnici. Prin mijlocul medinei trebuie sa fie Muzeul Marrakech si Madrasa Ben Youssef, dar se pare ca noi nu mergem spre centru, caci nici urma de asa ceva. Evident, nu stim unde suntem, dar incercam sa mergem spre nord, uitandu-ne dupa soare. Aflam ca am ajuns unde trebuie cand un vanator de turisti se ofera sa ne arate locurile in care se prelucreaza pielea animalelor. Sunt undeva pe lateralele drumului pe care mergem si nu stiu daca ar fi fost usor sa intram de capul nostru. Intram, ne uitam, fotografiem, ne mai explica vanatorul cate ceva. Muncitorii nu sunt foarte incantati de prezenta noastra, unii refuza sa fie fotografiati. Mirosul urat exista, nu excesiv, dar vanatorii se ocupa de vanat, oferindu-le cateva fire de menta pentru mai multa prospetime. Si cum trebuie sa vedem si ce se face din pielea prelucrata, ajungem la un magazin, de unde nu cumparam nimic, ceea ce-l cam nemultumeste pe ghidul nostru. Ajungem la punctul culminant, rasplata sa: ne cere 100 de dirhami dar sfarsim prin a-i da 50, in mod normal mai mult decat suficient pentru cele 15 minute. El considera altceva, pleaca nemultumit, iar noi o luam inapoi spre piata.
Pretentiile taximetristilor pentru a ne duce la gradinile Majorelle sunt exagerate asa ca o luam pe jos, motiv sa vedem ce mai e prin Cyber Park. Se pare ca sunt monitoare gratis cu internet, dar toate fiind ocupate, ne multumim cu wi-fi-ul de pe telefonul lui Miţă. Nori de un albastru inchis ne prevestesc ploaia ce va urma si ne grabesc spre eventualul adapost din gradini. Imediat cum ajungem se pune si ploaia, asa ca de data asta admir cactusii si bambusii dintr-o alta perspectiva. Muzeul din interior e inchis pentru renovare, dar sunt niste sali acoperite langa el unde ne putem adaposti. Dupa o lunga asteptare prindem un moment in care picaturile se raresc, dar nu dupa mult timp o iau de la inceput. Ne-a udat destul si pare ca nu-i ajunge, asa ca ne bagam in autogara, de unde sfarsim si prin a cumpara biletele spre Ouarzazate. Dupa aproape o ora curcubeul pare ca isi cere scuze pentru ca ne-a facut fleasca si ne promite soare in viitor ca sa ne uscam.   Seara se pune o vijelie care le cam ia acoperisurile celor ce vand mancare in piata, si sperand ca nu i-a alungat ne ducem si noi sa le incercam mancarea dupa ce se mai calmeaza vremea. Se mananca ieftin in Djemaa el-Fna, cu 20-40 de dirhami portia.

A doua zi plecam spre palatul Bahia pe care in 2008 l-am ratat din cauza siestei de pranz, de care ne lovim si acum la palatul Badii. Ne indreptam spre mormintele Saadinilor, dar aflam ca si acolo functioneaza siesta. Dar revenim mai pe seara dupa ce plecam din nou in cautarea muzeului Marrakech si a madresei. De data asta le gasim, urmand harta de pe Google Earth, dar nu inainte de a trece prin piata mirodeniilor, de unde imi mai cumpar niste camile cu 10 dirhami si admiram niste cameleoni. 60 de coco platim pentru un bilet comun pentru cele doua obiective, plus bonusul de intrare la niste ruine neinteresante.
Revenim la obiectivele inchise la pranz, dupa ce ne refacem fortele cu o shaworma la farfurie (40 dh), si la mormintele Saadinilor ne postam mai bine de o jumatate de ora la o coada, ca sa vedem 30 de secunde unde sunt ingropati. Se cam supara pe noi si ne mai trimit o rafala de ploaie. Insa Allah e mare si ne lasa sa ne adapostim langa o moschee de-a lui, ne trimite din nou curcubeul, de data asta mai mare si mai frumos, si de aici inainte ne da vreme frumoasa cat timp suntem in tinuturile sale. Dupa ce vedem si ruinele palatului Badii, ne refugiem in piata nebuna sa urmarim cantaretii, pescuitorii de sticle, imblanzitorii de serpi si povestitorii fantastici. 


miercuri, 3 martie 2010

Proteste la parlament

             Ajunsi la gara, am cumparat biletele spre Marrakech si fiindca mai aveam ceva mai mult de o jumatate de ora pana la plecarea trenului am iesit in parcul din fata garii. Cladirea parlamentului marocan se afla la cativa pasi de gara si in jurul ei o masa de oameni parea ca se pregateste pentru o manifestatie. Deodata au inceput sa scandeze ceva, initial am crezut ca e vreo sarbatoare regala si venisera sa ia parte la ea, dar in scurt timp s-a dovedit ca e cumva pe dos pentru ca au blocat bulevardul si fortele de ordine au inceput sa le care lovituri.
              Pentru ce protestau, n-am inteles. M-am infiltrat prin multimea de curiosi care se adunase sa vada rezultatul razmeritei si am tras cateva poze si filme, pana in momentul in care a venit una bucata forta de ordine sa imi zica sa bag aparatul in buzunar. N-am mai apucat sa vad deznodamantul pentru ca se apropia ora plecarii trenului si nu aveam de unde sa stim ca va intarzia o jumatate de ora.  

marți, 2 martie 2010

Incursiune blitz in capitala Maghrebului

               Am ajuns in Tanger pe o vreme urata, motiv pentru care pilotul a dat cateva ture orasului inainte de aterizare. Februarie e o luna ploioasa pentru Maroc, prin nord erau inundatii mari. Am schimbat bani in aeroport dupa ce l-am trezit pe functionarul care dormea dus si am luat un grand taxi pana la hotel pentru 120 de dirhami. Am dat o mica tura prin oras seara, iar a doua zi ne-am trezit devreme si am luat un taxi pana la gara; seara urma sa fim in Marrakech. Poate din cauza inundatiilor, poate din alt motiv, ni s-a spus ca trebuie sa luam autobuzul Supratours pana in Kenitra si de acolo trenul spre Rabat.

                Datorita acestui fapt am ajuns in capitala cu o ora mai devreme decat era trecut in orarul de pe internet si in cele sase ore pe care le aveam la dispozitie am incercat sa vedem punctele esentiale ale Rabatului. Mi s-a parut un oras ceva mai civilizat, mai modern si mai linistit decat celelalte mari orase marocane. Trenul ne-a lasat fix in centrul orasului. Am luat-o in jos pe bulevardul-parc in directia oceanului. Dupa parlament si alte cladiri oficiale am intrat in partea veche a orasului, in medina colorata unde toti vindeau cate ceva, dar fara acea agresivitate specifica altor locuri. Oceanul ne-a intampinat cu ape tulburi si valuri uriase, n-am mai vazut pana atunci apa marii atat de maronie, iar valurile erau numai bune pentru surferi, era si o scoala pentru ei pe faleza.

                   Kasbah Oudaias a fost urmatoarea tinta, cu locuinte vopsite in alb-albastru. Intrarea e gratuita dar ca mai peste tot in Maroc, in locatii turistice labirintice, au sarit pustii locului cum ca in directia in care mergem noi e inchis si ca stiu ei drumul cel bun. Inselaciuni de-ale locului ce trebuiesc ignorate! Ceva mai jos de kasbah sunt niste gradini interesante, populate cu pisici si cu o fabricanta de tatuaje cu henna. De aici se vedea turnul Hassan spre care am pornit traversand inca o portiune din medina.          Doi ostasi, imbracati frumos si  calare pe cai albi stateau postati la intrarea in curtea monumentelor. Turnul Hassan s-a dorit a fi cel mai mare minaret din lume in momentul inceperii constructiei (1195), dar intre timp sultanul care ordonase construirea mosheei a murit si turnul a ramas cu jumatate din inaltimea proiectata. In partea opusa turnului se gaseste mausoleul lui Mohamed al V-lea, ingropat aici impreuna cu cei doi fii ai sai. El este pentru marocani un fel de Ataturk pentru turci. Nu stiu daca la fel de iubit, dar macar la fel de pomenit. Strazi, aeroporturi, universitati au fost botezate cu numele sau. Aproape in orice oras din Maroc e o strada care-i poarta numele si de obicei aceea e bulevardul principal.

               Am oprit un taxi pe strada si am pornit-o spre Cellah. Pronuntia mea n-a fost inteleasa de sofer, un adevarat abdelah cu barba mare, asa ca poza facuta paginei de pe wikipedia mi-a fost folositoare. Cellah e un sit arheologic, ruinele unui oras roman si locul in care s-au instalat mai tarziu contemporanii dinastiei Almohad, in prezent vizitat de turistii straini si populat de berze. Am platit intrarea de 10 dirhami si am coborat in jos prin parculet, printre cactusi si ruine. Cum ora plecarii trenului de Marrakech se apropia, de la Cellah am luat-o spre gara pe langa palatul si moscheea regala, pe o strada plina cu portocali, loc prielnic pentru Miţa sa se convinga ca nu-s bune de mancat.

               Inainte sa parasim capitala am avut parte de un spectacol mai putin placut. Detalii maine.   






duminică, 28 februarie 2010

Bergamo

              In drumul nostru spre Maroc am facut o escala de cateva ore la Bergamo, timp in care am luat autobuzul si am vizitat Città Alta - orasul de sus. E partea medievala a orasului, cu stradute inguste, situata la peste o suta de metri inaltime fata de orasul de jos si la care se ajunge cel mai usor cu funicularul.

              Am aterizat pe aeroportul Orio al Serio la ora 8 dimineata, usor adormiti, dar tinuti in priza de frigul de afara; nu erau mai mult de doua-trei grade la orele diminetii. Am luat cu 3.5 euro un abonament pe o zi, valabil si pentru autobuzul spre aeroport. Simplele bilete pentru a ajunge in oras si apoi la aeoport costau vreo 3.2 euro, asa ca pentru inca 30 de centi aveam la dispozitie intregul transport in comun al orasului. Ne-a folosit pentru a urca si cobori cu cele doua funiculare, precum si la intoarcere, cand n-am nimerit aeroportul si a trebuit sa luam autobuzul inapoi pentru doua statii.

                 Peste tot prin Bergamo trece autobuzul 1, numai ca acest 1 se imparte in 1A, 1B, 1C, poate si altele. Cateva dintre ele fac legatura cu aeroportul, pe cai mai mult sau mai putin ocolite. Am coborat la statia funicularului pentru a ne urca cu el in orasul de sus. Ora diminetii si frigul nu prea scoteau lumea afara din casa, stradutele vechi si inguste, uneori alunecoase, erau aproape pustii. Pe stradutele astea ne-am plimbat noi ceva timp, am trecut prin piata centrala a orasului de sus, Piazza Vecchia, am facut poze de la inaltime orasului de jos, iar spre final ne-am incalzit intr-o pizzerie si am urcat si mai sus cu funicularul San Vigilio. Aici se gasesc zidurile unei cetati, care ne-au intampinat cu cativa fulgi de zapada.

              Bergamo seamana intr-o oarecare masura cu Toledo. Asa ca inceputul si sfarsitul excursiei noastre au fost simetrice, intre cele doua orase medievale fiind incadrat exoticul Maroc. 




marți, 16 februarie 2010

Transcontinentalul de 2 euro

Deltaplanul care ne-a trecut balta pana in Africa ne-a cerut doar 2 euro. Ca cica e criza, nu prea mai are lumea bani si oricum le mai ramasesera cativa litri de carburant pe fundul unei canistre de la zborul anterior. Avea el putina rugina, da' au mai pus niste apa ca nu prea era de ajuns. Ne-au asigurat ca ne va ajunge sa urcam sus, la coborare mai vedem noi, dar aici avem un aliat de soi, gravitatia. Am platit direct la sofer, Ryan il chema, aka Domnu' Moca, era coada ca toti aveau hartii de cinci euro si soferu n-avea rest. Ne-a trimis la magazinul de la coltul pistei sa schimbam. Astia din Bergamo nu prea stiau ce e aia prioritate cand esti pe zebra, era sa ma ia unu cu aripa. Pana la urma am schimbat si ne-am intors intr-o fuga spre locul de decolare. Halal sofer! Uitase de noi, noroc ca i-am facut semn cu mana si a oprit. Acum partea nasoala e ca se ocupasera toate locurile bune, aveam de ales intre partea stanga din coada, langa niste rozatoare(hamsteri, porci de guineea, nush ce erau ca nu prea-i cunosc) si cotetele de gaini de pe aripa dreapta. Am ales varianta a doua, desi cam mirosea si auzeam numai Cotcodac! si Cucurigu!, macar erau pasnice!
Dupa ceva timp am avut parte de niste zdruncinaturi de am crezut ca se rupe dracia in doua! Nenea soferu intrerupe populara, zice ca ii pare rau, nu e vina lui, a dat de niste goluri de aer si n-a putut sa le ocoleasca. Asa le zice la gropi pe-aici. Partea buna e ca s-au ouat gainile de frica si avem ce manca, ca zgarcitii astia nu ne dau nici apa gratis!
Am uitat sa spun, aveam si insotitori de bord, doua cucoane si un cucon, mai mult se ocupau de gaini decat de pasageri. Cand a bubuit motorul de pe partea stanga nici n-au deschis geamul sa se uite, ca cica le-a mai ramas unul, de-aia au doua. Ma rog, cam delasatori.
Pana la urma am ajuns cu bine, ne-a lasat cam departe de cladirea principala, ca nu prea-i mergeau franele si a oprit tocmai pe camp.
Cam 2 euro dau si din Craiova pana la tara, in Preajba de Padure. Dar sunt numai 44 de kilometri! Pai nu se mai poate asa ceva, traversez doua strazi si o padure, nu Mediterana!

luni, 25 ianuarie 2010

Unde sa calatoresti in extrasezon

          Toata lumea pleaca buluc in concediu vara, de Paste sau de Craciun. Rezultatul: aglomeratie si preturi mari. O solutie de luat in seama este sa pleci in vacanta in afara acestor perioade, dar asta depinde de locatie, de mijlocul de transport si de timpul liber. Nu poti sa te duci sa faci plaja in noiembrie in Turcia si nici sa vizitezi Malaysia in timpul musonului, in schimb poti foarte bine sa vizitezi un oras toamna sau primavara. 
        Orasele europene pot fi vizitate fara probleme in extrasezon, in special cele din zona mediteraneana, unde temperaturile se mentin peste 10 grade chiar si in mijlocul iernii. Un avantaj major este biletul de avion. Sunt o multime de companii low cost si toate se intrec in oferte. 30 lei Timisoara-Roma, 1 euro Milano-Paris sau Berlin-Stockholm, nu sunt pasari rare. Hotelurile fac si ele un discount gras fata de perioada de varf.   
            120 de euro costa sa pleci 3 zile in Barcelona, Roma, Venetia, Berlin, Madrid si probabil multe altele. Asta cu putina vanatoare de oferte la avion si cazare. Pe primele patru le-am experimentat chiar eu.
            Pentru cine vrea un loc exotic, exista numeroase variante. Asa cum am mai scris, Marocul este destinatia exotica in care e cel mai ieftin de ajuns. Iar daca e extrasezon, companiile aeriene pot avea preturi incredibile. Cat costa un bilet de avion Romania-Maroc? Pai 9 euro! Suna a oferta de genul 9 euro+taxele de aeroport, dar nu e asa, e oferta cu care ma duc eu pe 16 februarie: Timisoara-Bergamo(30 lei, Wizzair) + Bergamo-Tanger(2 euro, Ryanair).
            Orientul Apropiat e o alta destinatie de mers in afara perioadelor de varf si nici Egiptul nu face exceptie. Aici e de stat cu ochii pe Tarom sau pe Malev pentru ca baga uneori oferte pe la 150 de euro dus-intors.
            Dar extrasezon nu e niciodata! Cand la noi ninge, in taramurile exotice poate fi perioada de varf. Asia de S-E este o destinatie magica in care oricine ar trebui sa ajunga macar odata in viata. Nu mai e atat de scump sa ajungi acolo(500 euro), iar odata ajuns, preturile sunt mici.

             Pentru ca nici vara nu poti sta acasa, planifica-ti calatoriile astfel incat vara sa te duci in destinatiile pentru care ai folosi trenul sau autobuzul, fiindca preturile raman aceleasi indiferent de sezon. Poti alege Turcia, Grecia, Croatia ori Budapesta, Viena, Praga... Recomand Turcia, am fost vara trecuta, e o tara extrem de frumoasa si de primitoare. Cappadocia si Istanbulul te vor incanta cu siguranta!

          Stiati ca...
                           ...un hotel de 4 stele in Praga poate costa 12 euro?
                           ...Ryanair baga periodic oferte cu zboruri gratis?
                           ...trenul Bucuresti-Istanbul costa 70 de euro daca ai sub 26 de ani?
                          ...o plimbare cu vaporul pe Bosfor timp de 3 ore costa 10 euro?
                     ...OrangeWays e o companie de autobuze cu care poti ajunge ieftin in centrul Europei?

duminică, 20 decembrie 2009

Cazarea intre Capul Horn si Peninsula Kamceatka

                 Orice calator trebuie sa aiba in vedere problema cazarii oriunde s-ar duce. In majoritatea locatiilor sunt sute de variante de cazare, iar calatorul trebuie sa aleaga una. Cum face? 
                 De cand cu era internetului calatoritul a devenit din ce in ce mai usor. De aici poti afla informatii despre cele mai indepartate colturi ale lumii, cele mai bune oferte si poti vedea fotografii din locurile respective. De aici pornesc doua mari directii pe care le poate urma un descoperitor al lumii: fie cauta pe internet, fie se duce si cauta la fata locului fara sa aiba o idee in prealabil.

      Varianta orbeasca 
        Se preteaza pentru tarile mai sarace, ca cele din nordul Africii, mare parte din Asia, in special cea de Sud-Est, America Latina. Ai o mai mare libertate de decizie, poti sa vezi camerele inainte de a te caza, iar referitor la pret poti gasi mai ieftin decat pe net. Cele mai ieftine cazari posibile nu sunt afisate pe internet, dar gasirea lor necesita timp si rabdare. In majoritatea Europei nu se merita folosirea variantei orbesti pentru ca la receptie intotdeauna preturile vor fi mai mari decat cele afisate pe internet. Exceptie fac anumite locatii din Balcani sau alte pensiuni uitate de lume. Un exemplu bun din Europa la care nu se merita rezervat inainte este orasul Kotor, din Muntenegru. 

     Varianta rezervarii pe internet
         De multe ori cea mai ieftina varianta si intotdeauna cea mai comoda. Tot ce iti trebuie e un card cu care sa platesti sau sa garantezi rezervarea. Pe site-urile specializate poti vedea detalii despre hotel, facilitati, fotografii, parerile altora. Alegi in functie de ce vrei de la un hotel. Mie de obicei nu-mi trebuie mai mult de un pat curat, eventual baie proprie, apa calda si mic dejun. Pana acum eu n-am platit mai mult de 30 de euro la un hotel si nici nu vreau sa o fac prea curand. Ar fi bani dati inutil pentru ca oricum in camera stau doar ca sa dorm.
       Preturile in lume variaza foarte mult, cea mai ieftina camera pe net am gasit-o in Siem Reap, Cambodgia: 1.74 euro de persoana in camera dubla(cica au si baie proprie si locatie centrala) la Number 9 Guesthouse. De cea mai scumpa n-are rost sa zic nimic, nici nu stiu care e si nu e pentru oameni normali, nici la buzunar, nici la cap.
        Eu folosesc in special doua site-uri de cazare: booking.com si hostelbookers.com. Primul merge folosit in special in Europa, dar nu numai, iar cel de-al doilea merge folosit mai ales in afara batranului continent. Dar e posibil ca ofertele cele mai mici sa fie in alta parte asa ca merita verificate: 
pleaca.ro - cauta cele mai mici preturi prin zeci de site-uri specializate.
Wikitravel -  prin informatiile complete pe care le ofera de obicei, includ si locuri de cazare, unele cu pagini web. 
Lonely Planet(carte) - ghidul calatorului independent - au pentru toate locatiile ofertele cele mai bune de cazare, cu numere de telefon si adresa. Multe carti pot fi vizualizate online pe un simplu search pe google books, dar multe pagini sunt restrictionate.
Trip Advisor  este cel mai bun loc pentru a verifica hotelul ales. Aici utilizatorii posteaza comentarii, dau note si adauga poze.
     
    Preturi pentru principalele orase europene, de persoana, in camera dubla, conditii decente, extrasezon:
Malta, Praga, Budapesta - 10 euro
Lisabona, Istanbul, Atena, Cracovia, Insulele Canare - 15 euro
Roma, Madrid, Berlin, Londra, Venetia, Amsterdam, Viena - 20 euro
Paris, Barcelona - 25 euro
Oslo, Stockholm, Helsinki, Moscova - 35 euro

         In tari ca India, China, cele din Sud-Estul Asiei, Nordul Africii, un buget de maxim 10 euro de persoana ar trebui sa fie suficient. Si in America Latina sunt multe locatii cu preturi asemanatoare. De multe ori preturile mici la cazare sunt compensate de costurile transportului pana acolo, iar in Europa poti da pe avion mai putin decat pe o noapte de cazare. Dar asa e lumea, diversa, frumoasa.
        
         In functie de locatie, cu aceiasi bani se poate sta la un hostel cu baie comuna, sau la un hotel de 5 stele. In unele parti poti dormi cu banii care nu ti-ar ajunge in alta parte nici sa cumperi un breloc. 

Varianta agentiilor de turism nici nu o mai iau in calcul, este pentru cei care fac turism, in niciun caz calatorii.
                             Hostel Stockholm, 60 euro:

                              Hotel 5* Wuhan, 40 euro:

duminică, 6 decembrie 2009

Inapoi in Africa!

DAY 1 - 16 februarie

       Ajungem cu trenul in Timisoara la 4:15. Asta e ora oficiala pe care o afisaza CFR-ul. Practic, va avea intarziere. Daca aceasta va fi sub doua ore luam un taxi si o taiem spre aeroport. Daca va avea mai mult, verificam cand e urmatorul tren spre Craiova. Avionul pleaca spre Bergamo la 7:20 si aterizeaza la 8. Ryanairul spre Tangier decoleaza la 15:00, pana atunci vizitam Bergamo. Pe la 16:30 dam nas in nas cu Africa. Tangierul e mai mult un loc bun de aterizat pentru ca timpul nostru e limitat. In caz ca mai e cineva apt, dam o tura prin oras.

DAY 2 - 17 februarie

        La 8 dimineata o taiem spre Marrakech cu trenul. Ajungem seara tarziu pentru ca ne oprim pret de 5 ore in capitala Rabat.

DAY 3 - 18 februarie

        Marrakechul povesteste... 

DAY 4 - 19 februarie

        Marrakechul povesteste...

DAY 5 - 20 februarie

       Luam un autobuz si traversam Muntii Atlas. Ne oprim la portile Saharei, in Ouarzazate.

DAY 6 - 21 februarie

       Ouarzazate - incercam sa ajungem la Aït Benhaddou, eventual Studiourile Atlas si plimbare cu ATV-ul.

DAY 7 - 22 februarie

      Ne intoarcem in Marrakech pentru ultimele povesti din Djemaa el Fna.

DAY 8 - 23 februarie

      Zburam de dimineata la Madrid si pana seara tarziu vedem sau revedem cat putem din oras.

DAY 9 - 24 februarie

     Toledo ne asteapta cu portile deschise! 

Seara luam metroul spre aeroport.

DAY 10 - 25 februarie

     La 4:30 se deschide check-in - ul la Easyjetul spre Bucuresti. Ajungem in Craiova dupa lasatul intunericului.


      Evident, toata treaba e low cost, vreo 180 de euro cu totul. Nu-i asa ca Marocul e tara exotica in care e cel mai ieftin sa te duci?  

sâmbătă, 5 decembrie 2009

Sa inceapa spectacolul!

                Ieri s-a dat startul la nebunia Campionatului Mondial de Fotbal, chiar daca mai sunt luni bune pana sa inceapa. Un asemenea campionat inseamna spectacol si bucurie, a depasit de mult barierele fotbalului. Mai ales acum cand gazda competitiei e Africa de Sud, care ofera in plus o aura mare de tot de exotism. O tara din Africa! O tara periculoasa, colorata si atat de frumoasa! Prima data cand am inceput sa ma gandesc serios la calatorii a fost in vara lui 2007 si fara sa am o idee clara despre tara, preturi si toate cele am zis ca o sa ma duc in 2010 in Africa de Sud in timpul campionatului. Am renuntat dupa ce am vazut ca e o tara mai periculoasa decat imi imaginam, e mai scump decat credeam, si ulterior, ca lipseste o echipa de fotbal pe care contam. O sa vad la televizor campionatul, poate nu si pe cel din Brazilia.
                 Prima data cand am inceput sa ma uit la fotbal a fost in timpul unui campionat mondial, Franta '98, aveam 10 ani. Nu pentru fotbal, ci pentru ca se confruntau tari diferite. Aveam eu o lista cu  vreo 20-30 de tari care "imi placeau" si cu alea tineam. Cred ca n-are rost sa spun ca la meciul Romania-Columbia am tinut cu columbienii...deh Bogota e capitala mare. La fotbal , ca sport, am inceput sa ma uit cu adevarat de prin 2000 ...  era Craiova pe primul loc dupa vreo 10 etape. Evident ca a terminat pe la mijlocul clasamentului.
            Ieri s-au tras la sorti grupele si meciurile din iunie. N-a cazut Coreea de Nord cu SUA, cred ca nici n-avea cum. Poate ca se intalnesc mai tarziu, asa ca sunt fanul Coreei, nu-i mare branza sa-i bata pe portugheji si brazilieni...
          Cu cine tin acum? Cu Romania! Dar se pare ca n-a fost de ajuns sa-i bata fe feroezi ca sa se califice. Acum cativa ani tineam cu Franta, tin si acum, dar mai putin. Si cu Portugalia, echipa frumoasa!  Dar ideea de baza e ca tin cu tarile europene, sau mai degraba ca nu tin cu americanii, sudisti si mai ales nordisti!