duminică, 10 martie 2019

Bătălia de la Ostrava

Bătălia de la Ostrava, din 9-10 februarie 2019, s-a incheiat cu victoria trupelor române, conduse de Simona cea Dârză, asupra temutei oaste cehesti. 

Echipa de Fed Cup a Romaniei a nimerit cel mai greu adversar posibil in confruntarea din sferturile de finala ale grupei mondiale. La fel ca in 2016, fetele noastre trebuiau sa infrunte Cehia, campioana in exercitiu si castigatoare a cupei in 6 din ultimii 8 ani. Cehoaicele veneau dupa 10 ani consecutivi in care nu mai pierdusera in sferturi si tot cam de atunci data si ultima lor infrangere pe teren propriu. Am fost aproape de victorie si in 2016, dar infrangerea Simonei in fata Pliskovei si o formula nefericita cu care am abordat meciul decisiv de dublu au facut sa pierdem acea confruntare.

M-am prezentat in ziua de joi la aeroportul din Craiova, de unde urma sa zbor la Bergamo, apoi dupa numai o ora si jumatate sa ma imbarc pe zborul spre Praga. Fiind o escala neasigurata si avand experienta din urma cu doua saptamani cand a trebuit sa anulez excursia la Marrakech pentru ca avionul nu a mai putut ateriza din cauza cetii, mi-am facut o asigurare la Wizz, macar sa ma aleg cu ceva daca ratez conexiunea. Astfel, daca platesti 10 euro si avionul intarzie mai mult de o ora primesti 100 de euro credit Wizz. Dar de data asta totul a decurs bine si am ajuns in Praga la ora stabilita.  Am mai fost la Praga in 2010 si pentru cateva ore in 2014. De data asta stau si mai putin, doar cateva ore de plimbare pe seara, iar dimineata iau trenul spre Ostrava. Pentru ca in Praga cazarile sunt foarte ieftine, am ales sa stau chiar in piata centrala, la Hotel Lippert.

Trenul pana la Ostrava face putin peste 3 ore pentru cei 350 de kilometri si costa aproximativ 10 euro. Mai rapid, mai curat, mai ieftin decat la noi. Nimic surprinzator. Ajung in gara din Ostrava in jurul orei 14 si ma indrept pe jos spre cazare, nu inainte de a schimba doua vorbe cu niste romani care venisera si ei tot pentru tenis. Pentru ca nu sunt pretentios la cazare, am ales sa stau la cea mai ieftina cazare din oras, Ubytovna Pod Mostem. La 15 euro pe noapte nu poti sa te astepti la multe, dar cazarea asta chiar e naspa, n-o recomand. Cel mai mare avantaj e locatia, chiar in centrul orasului.

Am iesit la un tur de recunoastere prin oras. Fost oras minier, cam de marimea Craiovei, Ostrava nu are multe locuri atragatoare pentru turisti. Poate vara arata altfel, dar pe timp de iarna nu prea te imbie sa-l vizitezi. Lucru ce pare valabil si pentru locuitori, pentru ca am vazut putini oameni pe strazi. Piata centrala era seara aproape complet goala.

Vineri dimineata ma indrept catre Ostravar Arena, unde echipa Romaniei urmeaza sa sustina doua antrenamente. Unul de la 10:30 si altul de la 16:30. Este singura zi in care antrenamentele sunt deschise publicului, dar se pare ca numai romanilor. Ostrava este un oras al tramvaielor, circula pe multe strazi, iar intr-unul dintre ele ma urc si eu pentru a ajunge la arena. Cobor in statie in jurul orei 10.

Ma plimb cateva minute in jurul arenei si am surpriza sa constat ca totul este pustiu. Nici tipenie de om. Portile sunt incuiate, niciun paznic, nimic! Dupa un timp dau de un grup de 4 romani care incearca si ei sa gaseasca un loc prin care se poate patrunde. Pana la urma descoperim o intrare mai ascunsa, intrarea VIP. Oamenii de acolo ne spun ca putem intra, numai ca trebuie sa avem putintica rabdare pana termina cehoaicele antrenamentul, nu care cumva sa le aflam tacticile secrete. Pe la 10:40 vine cineva si ne conduce inauntru. Simona tocmai incepuse antrenamentul.

Folosita de obicei pentru meciuri de hochei, arena a fost adaptata astfel incat sa poata gazdui meciuri de tenis. Informatiile despre capacitatea arenei sunt contradictorii, variind intre 6000 si 12000 de locuri, dar mie mi s-a parut mai mica decat cea de la Cluj. Cert este ca la acest antrenament eram doar 5 spectatori in tribune, iar pe parcurs au mai venit 2-3. Cu aceasta ocazie am dat si un mini-interviu pentru ProTV, la propunerea Alexandrei, reporterita lor, care ma stia de pe facebook. Simo s-a antrenat timp de o ora si jumatate cu Irina Begu. Dupa antrenament, i-am facut cadou un album cu principalele momente din cariera ei, cu ocazia implinirii a 10.000 de zile de cand s-a nascut. Sper sa-i fi placut.

In pauza dintre antrenamente m-am dus la Avion Mall, unul dintre cele 3 mall-uri ale orasului. Nu sunt un mare adept al centrelor comerciale, dar pentru ca aici nu aveai multe de vazut si pentru a scapa de frigul de afara, am ajuns sa le vizitez pe toate 3 cat timp am stat in Ostrava.

La antrenamentul de dupa-amiaza, au venit mai multi romani, sa zic vreo 25, dar nu a mai fost la fel de interesant, pentru ca Simo nu s-a mai antrenat. A fost randul Mihaelei Buzarnescu, Monicai Niculescu si Anei Bogdan. Aici m-am intalnit si cu Laura, pe care o stiam de cand am fost anul trecut la Roma, care se imprietenise pe drum cu un italian, mare fan al cehoaicelor. Pe seara ne-am dus toti trei sa mancam si am nimerit chiar la restaurantul in care se afla echipa Cehiei. Evident ca in momentul in care au plecat, italianul nu a scapat ocazia sa se pozeze cu ele.

Sambata m-am intalnit cu Bogdan, pe care il stiam de la editiile care se disputasera in Romania. Fiind din Bucuresti, l-am rugat sa-mi ridice si mie biletul de la federatie. Imi luasem initial bilet de la cehi, dar pana la urma l-am revandut si am luat in sectorul romanesc. Ne-am plimbat putin prin oras pana sa ne indreptam catre arena. Am urcat in turnul primariei, unde am arborat drapelul nostru.


Si veni timpul marii confruntari! Am plecat spre locul bataliei echipat in mod corespunzator, cu scut, sabie si armura.

Arsealul a fost completat odata ce am patruns in arena, cu batoane gonflabile pentru aplaudat si esarfa tricolora furnizata de cei din staful Romaniei.

Sectorul romanesc numara in jur de 500 de persoane, iar alte cateva sute erau imprastiate printre cehi. Locurile din fata erau rezervate pentru Emil Boc si tovarasii sai veniti de la Cluj. Restul aveam bilete mai in spate, unii chiar destul de izolati, in sectorul de sus. Macar cei care au luat locurile din fata si-au facut datoria si au initiat scandarile pe tot parcursul meciurilor, reusind astfel sa dominam fondul sonor al arenei. Printre noi a stat si tatal Simonei, care era foarte amabil si vesel, vorbind si facand poze cu toata lumea care il solicita.

Primul meci s-a disputat intre Mihaela Buzarnescu si Karolina Pliskova. Forma in care se aflau cele doua nu putea fi mai diferita. Mihaela pierduse toate meciurile jucate de cand s-a accidentat in vara si pana acum, iar Karolina castigase 9 din cele 10 meciuri disputate anul acesta. Desi au fost momente in care i-a facut fata, problema invingatoarei nu s-a pus niciodata cu adevarat, Cehia castigand prima disputa in doua seturi. Cehia - Romania 1-0

In cel de-al doilea meci al zilei, Simona o infrunta pe tanara si nelinistita Katerina Siniakova. Primul set a fost mai echilibrat, Simo impunandu-se cu 6-4. In cel de-al doilea, cehoaica nu a mai avut nicio sansa, l-a cedat cu 6-0. Dupa meci Simo a venit sa dea autografe si sa bata palma cu noi. Cehia - Romania 1-1

Asa cum aratau si calculele hartiei, prima zi s-a incheiat la egalitate, urmand ca totul sa se decida duminica. Spre deosebire de meciurile din prima zi, toate cele 3 meciuri de duminica se anuntau echilibrate.

Duminica dimineata m-am intalnit din nou cu Bogdan si ne-am dus sa vizitam o fosta fabrica miniera: Viktovice. Timp de aproape doua ore ne-am plimbat cu un tur ghidat printre monstrii de otel. Desi am avut un audioghid in engleza, totusi era cam plictisitor sa stam dupa ghidul ceh sa explice ceva din care nu intelegeam nimic. Am urcat si in Bolt Tower, un turn amenajat un varful fabricii, in care a fost deschisa o cafenea.


Tot aici am gasit si un Mig vopsit in culorile Romaniei. Fortele aeriene sunt cu noi! :)

Luam tramvaiul si ne indreptam spre Ostravar Arena. Aveam de gand sa imi iau ceva de mancare inainte de meciuri, din interioarul arenei. Reusesc cu greu acest lucru, dupa ce stau zeci de minute la coada. Organizarea cehilor in aceasta privinta lasa de dorit, sunt prea putine puncte de vanzare si se misca prea incet. O alta problema este faptul ca holurile de acces sunt foarte stramte. ISU n-ar fi dart autorizatie acestei sali nici cu portie dubla de mita la primar! Pur si simplu in pauza dintre meciuri se formau ambuteiaje umane si nu mai puteai sa inaintezi. O evacuare de urgenta a salii ar fi fost imposibila.

E timpul pentru meciul vedeta: Simona vs Pliskova. In tenis match-up-ul este foarte important. Adica modul in care se pliaza stilurile de joc ale jucatorilor. A il bate pe B, B il bate pe C, dar C il bate pe A. Pentru ca tenis! Poti sa fii numarul unu, sa invingi majoritatea jucatorilor dar sa pierzi constant la un jucator mai slab clasat. Pentru ca nu-ti convine stilul lui de joc, nu ti se potriveste. Pliskova are o problema cu stilul Simonei, a recunoscut chiar ea. Cu toate astea, a reusit sa obtina doua victorii, una chiar in meciul de Fed Cup din 2016, iar alta anul trecut pe zgura, la Madrid. Pe suprafete lente pare ca Pliskova se descurca mai bine, iar acum se spunea despre suprafata de la Ostrava ca e destul de lenta. Si intr-adevar, meciul a fost strans si intens. Primul set i-a revenit Simonei, dar apoi lucrurile s-au echilibrat. Pliskova a dus meciul in decisiv, unde dupa lupte grele Simo a scapat pana la urma in castigatoare.
Cehia-Romania 1-2

Romania preluase conducerea si mai aveam nevoie de o victorie pentru a castiga confruntarea. Speram sa o poata obtine Mihaela Buzarnescu, mai ales ca incepuse foarte bine meciul, conducea cu 3-0. Dar Siniakova a reusit sa intoarca scorul si sa nu-i mai dea nicio sansa Mihaelei. Cehia-Romania 2-2

Urma ca meciul de dublu sa decida echipa castigatoare. In echipa noastra, Monica Niculescu si Irina Begu, dublul nostru care ne adusese multe victorii importante. In echipa cehilor, Siniakova si  Krejcikova, echipa de dublu aflata pe primul loc in lume. Greu. Putini ne dadeau sanse. Chiar cu mult timp inainte de meciuri se spunea ca trebuie sa castigam inainte de a ajunge la dublu, ca acolo nu prea avem sanse. E posibil ca asta sa-i fi ajuns la urechi si unei oltence, pe numele ei Monica Niculescu. Si s-o fi ambitionat spunandu-si "Ce ma, ne bat pe noi astea?!". Altfel nu se explica meciul exemplar pe care l-a facut in acea seara. A fost o seara in care cea mai buna jucatoare din lume la dublu se afla pe teren si nu era in echipa cehilor. Fara a lua din meritele Irinei, in acea seara Monica a fost incredibila, agatand tot la fileu si dand incredere echipei. Romania a pierdut primul set la tiebreak, dar le-a castigat pe urmatoarele doua, obtinand o victorie uriasa. Suntem in semifinale! Cehia-Romania 2-3

Din pacate, am facut o eroare, am subestimat timpul in care se vor termina meciurile si daca ramaneam pana la final pierdeam avionul. Asa ca am fost nevoit sa plec de la meciul de dublu la 3-2 in decisiv. Sa-mi fie invatatura de minte data viitoare! Am vazut finalul pe telefon, in taxi.

Peste două luni urmeaza o noua bătălie importanta pentru trupele române. Pe 20-21 aprilie, pe malurile Senei, la Rouen.

0 comentarii: