Seul (1) - prima zi in capitala coreeana

In Seul am ajuns pentru trei zile la sfarsitul lui iunie 2015, profitand de o super oferta  a celor de la Alitalia: 129 de lire sterline pentru Bucuresti-Seul + Seul-Londra. La asta s-a mai adaugat un zbor Londra-Bucuresti cu 40 de lire la Wizzair. Potrivirea cu Londra a fost perfecta, fiindca perioada era fix cea in care avea loc turneul de la Wimbledon, despre care am scris deja.

25 iunie 2015.  Ma imbarc in avionul Alitalia care ma duce tocmai la Seul, via Roma. Escala e scurta, timpul pana in capitala coreeana, desi lung, trece cat de cat repede fiindca zborul se desfasoara pe parcursul noptii. Eu nu prea pot sa dorm in avion, dar totusi starea de semisomnolenta face timpul sa treaca destul de repede. 

Cand aterizez pe aeroportul Incheon e deja trecut de ora 9 dimineata. Schimb cativa bani, nu prea multi fiindca escapada asta trebuie sa fie low cost. Pariatea e undeva la 1250 de won pentru un euro.  De la aeroport pana in oras cea mai buna solutie mi se pare trenul. Sunt doua tipuri de tren, unul care opreste in mai multe statii si altul expres care te duce direct in centru. Desi diferenta de timp e de cateva minute, expresul costa de vreo 3 ori mai mult. Asa ca optez pentru celalalt, care costa echivalentul a vreo 4 euro. Cobor in centru, la Seoul Station. O fi centrul geografic al orasului, dar nu e si centrul  turistic. Primul contact cu Seulul inseamna traversarea unor strazi intortocheate pe o ploaie marunta. Ma indrept pe jos catre palatul Gyeongbokgung unde nu intru acum, ci ma plimb putin in prima curte interioara. 

In Seul sunt vreo 6 palate dintre care 3 mai importante: Gyeongbokgung, Changdeokgung si Deoksugung. Nume complicate, greu de memorat. Gung inseamna palat. Sunt niste constructii interesante, mai ales vazute din afara, fiindca interioarele sunt foarte modeste. Te transpun in acea lume de poveste, de demult. Pentru cei care au vazut vreunul dintre serialele coreene, aici patrunzi in acea lume de film. Garzile sunt costumate ca acolo si din cand in cand au loc defilari ale acestora. Prima dintre ele o vad chiar la poarta primului palat. 

De la poarta palatului porneste un bulevard larg, pietonal pe mijloc, care continua pana la primaria orasului si intrarea palatului Deoksugung. Imi place piata din fata primariei. Aparent nu e ceva deosebit, dar acolo e un mic parculet verde incadrat de cladiri moderne care creeaza un peisaj urban placut. Se poate intra si in primarie. Oamenii au acolo niste ghisee ce par bine ordonate. Tot in aceasta zona gasesc si Wi-Fi gratuit. Am mai gasit si in alte zone, in Seul nu ramai nefeisbucuit daca stai sa cauti putin. 

Peste drum de primarie se gaseste palatul Deoksugung. Nu e prea mare, dar sunt cateva cladiri incadrate intr-un peisaj cu multa verdeata. Intrarea costa doar 1000 de won. De altfel, aproape toate intrarile la obiectivele turistice din Seul sunt ieftine. 

In fata portii de intrare asist la o parada de schimbare a garzii foarte ampla, care dureaza multe minute si foarte interesanta. In special costumele soldatilor sunt deosebite. Prilej numai bun de facut poze si filmulete.

De la palat ma indrept spre metrou pentru a ma duce la hostelul la care sunt cazat. Metroul capitalei sud-coreene este dezvoltat, sunt multe linii care te duc in toate directiile. Pentru cei care stau mult exista un card care iti ofera o mica reducere la calatorii, dar pentru cele trei zile am ajuns la concluzia ca nu merita. Un bilet de o singura calatorie costa 1350 won dintre care 100 de won ii recuperezi daca la sosire returnezi biletul la automate. Pentru distante mai lungi de cateva statii e putin mai scump. Alegi cand cumperi biletul la ce statie vrei sa ajungi. Singura problema am avut-o cand dupa o calatorie nu ma mai lasa sa mai ies cand bagam biletul in turnichete. Nu stiu de ce. Nu era niciun ghiseu unde sa pot intreba, ci doar un buton rosu prin care sunai la o persoana abilitata dar la mine nu raspundea nimeni. Solutia a venit dupa 2-3 minute in care nu stiam ce sa fac si vad pe altcineva care pare sa aiba aceeasi problema. Apoi il vad ca se indreapta spre margine unde era un turnichete care te lasa sa treci in voie :) Statiile de metrou tin si loc de refugiu in caz de atac, iar din loc in loc sunt dotate cu masti pentru filtrat aerul.

  Hostelul se numeste Seoul My Home si e situat in partea de sud a orsului, dincolo de raul ce imparte orasul in doua. E intr-un cartier placut, fara atractii turistice importante, dar cu multe magazine, restaurante. La receptie nu pare sa fie nimeni. E un afis in care zice sa bat la camera de langa, unde nu raspunde nimeni, si un numar de telefon pe care nu pot sa sun fiindca Cosmote-ul meu doar primeste apeluri, invers nu functioneaza. La un moment dat trece cineva pe langa mine, se uita la incaltamintea mea si da dezaprobator din cap. Se pare ca le profanasem etajul intrand incaltat acolo. Intr-un final, dupa vreo 10-15 minute de asteptare in care m-am enervat destul de mult, apare si omul meu de la receptie zambitor. Imi da o pereche de papuci si ma conduce catre camera mea. Mica dar suficienta. Cele trei nopti de cazare in camera cu baie comuna ma costa numai 44700 de won. Seul e un oras pentru toate buzunarele. O poza din camera: 

Nu ma pregatesc de nicio operatie, numai ca in perioada asta in Coreea de Sud bantuie virusul MERS: Middle East Respiratory Syndrome. Cum s-a gasit sa apara aici tocmai cand vin eu, habar n-am. Partea proasta e ca au murit deja cateva zeci de oameni, iar rata de mortalitate odata infectat e descurajanta. Partea buna e ca virusul se transmite destul de greu, transmiterea virusului pana acum s-a petrecut in spitale, nu pe strada, iar predispusi sunt cei in varsta sau cei cu sistem imunitar slabit. Nu m-am speriat eu prea tare, dar a fost un prilej numai bun pentru mama sa-mi faca capul calendar inainte de plecare. Pe strada sunt oameni care poarta masti, dar nu foarte multi, sa zic vreo 10%. Incerc sa o port si eu cand pot, in special in zonele aglomerate. Da bine si in poze :)