Madrid Open 2016 - Simona tiene magia! (1)

Am ajuns la Madrid sambata dupa pranz. Biletele pentru turneul de tenis mi le luasem din timp, astfel am putut alege si niste pachete pe mai multe zile, care reduceau din pretul total. Mai fusesem in Madrid in timpul primei mele iesiri din tara, in vara lui 2008 si inca 1-2 zile prin 2010. Acum, desi aveam sa stau cel mai mult, aveam poate cel mai putin timp pentru vizitarea orasului. In schimb, era turneul de tenis la care aveam sa-mi petrec cel mai mult timp, de sambata pana joi seara, plus bonus finala de sambata daca Simona avea sa ajunga acolo.

La complexul de tenis ajung pe la ora 4, dupa ce ma cazez la hostelul pe care il rezervasem, undeva pe langa Puerta del Sol, si dupa ce mananc cate ceva. Ma uit pe programul antrenamentelor, dar cum Simo nu apare astazi, imi salvez pe telefon programul meciurilor si incep sa selectez oferta. Pe unul dintre terenurile mici am sansa sa prind finalul meciului dintre Patricia Tig si o jucatoare din Grecia. Nu ma asteptasem sa o vad azi, fiindca nu ma asteptasem sa castige meciul din primul tur al calificarilor cu Gibbs. Dar joaca un tenis frumos si dupa un meci disputat reuseste sa o invinga si pe grecoaica, fiind in culmea fericirii dupa calificarea pe tabloul principal al unui turneu de asemenea anvergura. Sta pe teren minute bune, da autografe la toata lumea, fiind insa nevoita sa iasa atunci cand Monica Puig isi incepe incalzirea. Bucuria Patriciei continua la marginea terenului cand le acorda un amplu interviu celor de la DigiSport.

Pe un teren alaturat, dublul Monica Niculescu – Irina Begu pierde disputa din primul tur in super tiebreak. Plec apoi sa fac cunostinta cu complexul de tenis. Caja Magica e construita in apropierea raului Manzanarez si este inconjurata de canale cu apa, fiind practic o insula artificiala. Sunt doua niveluri: pe partea de sus se face accesul spectatorilor in incinta si tot pe acolo se intra in cele 3 arene principale, care practic sunt incluse intr-o mare “cutie”. La nivelul de jos se face accesul pentru loje si se intra la terenurile secundare. Intre “cutie” si terenurile secundare se afla un Fan Zone, in care spectatorii au acces la zona prin care intra si ies jucatorii si incearca sa-i momeasca sa vina la poze sau autografe, de cele mai multe ori fara succes. La ambele niveluri sunt multe standuri cu mancare, standuri cu produse sportive sau ale sponsorilor turneului.

Ma intorc pe terenurile mici, 6 dintre ele sunt exclusiv pentru antrenamente si inca cam atatea sunt pentru meciuri oficiale plus antrenamente ocazionale. Pe unul dintre terenuri se antreneaza Mergea, Tecau si partenerii lor, asistati de catre Andrei Pavel si Daiana Mergea. Probabil au de gand sa se antreneze des impreuna la Madrid, numai o eventuala finala disputata intre ei putand sa le incurce putin planurile. Pe terenul alaturat intra Gael Monfils. Ati putea crede ca a venit si el sa se antreneze, dar omul are alte planuri. Insotit de trei prieteni si cu o minge de fotbal in brate, se apuca sa incinga un tenis de picior.

Seara, ma duc pe central unde ma izbeste distanta mare fata de teren. Pe parcursul turneului m-am mai obisnuit si nu mi se mai parea asa departe dar in prima zi sunt chiar dezamagit de principala arena si imi zic ca voi veni aici doar pentru meciurile cu adevarat importante, in rest fiind mult mai placut sa urmaresti tenisul pe celelalte arene. Joaca Alize Cornet cu o localnica care pare sa-i puna probleme dar nu rezist la tot meciul. Principalul motiv e frigul. Se lasa seara un frig in Madrid pe care nu-l luasem deloc in calcul. Tricou+hanorac+jacheta si nu e suficient. Plec mai devreme si pentru ca planuiam sa merg la Inviere, impreuna cu cateva persoane pe care le stiam mai demult de pe net si cu care m-am intalnit la turneu. Razvan e un oltean din Corabia, de ceva ani locuieste la Madrid unde face facultatea, dar vara vine in Romania. E foarte patriot, asa cum ii sta bine unui oltean. Il stiu de acum doi ani cand a fost la turneu si mai vorbeam pe facebook. Cu el e si varul sau, Ionut, care e fan Federer. Mergem la Inviere intr-un orasel de la periferia Madridului, iar slujba are loc in aer liber sub un monument ciudat.

Duminica ajung in Cutia Magica cam la o ora dupa ce incepe primul meci. Pentru prima oara il vad pe Rafa Nadal: se antrena inconjurat de un puhoi de lume, asa ca n-am nicio sansa sa-l vad dintr-o pozitie cat de cat confortabila. Asa ca ma duc pe un teren alaturat unde Patricia Tig o infrunta pe Daria Kasatkina, mai tanara dar mult mai bine clasata decat ea. In tribune nu erau foarte multi oameni, dar erau destui romani care o incurajau pe Patricia. Iar ea le-a multumit cu o evolutie foarte buna de te facea sa te intrebi cum de nu este inca in Top 100. Dupa meci era in culmea fericirii, a urmat din nou o lunga serie de poze si autografe. Mi-a ramas in minte replica ei cand era chemata de copiii de pe partea cealalta a terenului. Un “Vin si acolo” care transpus in litere pare complet banal, dar asta din cauza ca literele nu pot reda tonalitatea cu care a fost rostit: un amestec melodios de bucurie si gingasie.

Fug pe terenul de antrenament nr. 11 unde incepand cu ora 15:30 urmeaza sa apara Simona :) E bine ca se antreneaza aici fiindca spectatorii pot sta pe marginea terenului. Pe jumatate dintre terenurile de antrenament, unde sunt tribune, spectatorii sunt cocotati la vreo 4-5 metri deasupra. Simo exerseaza timp de vreo 40 de minute toate tipurile de lovituri, intai cu un sparring iar la final cu Darren. Ca de obicei inainte de meci, pare foarte concentrata iar zambetele apar destul de rar.

Reusesc sa ajung la inceputul setului 2 al meciului Soranei. Jelena Jankovic e surprinzator de calma, iar de partea cealalta a fiuleului se gaseste vintage Sorana care reuseste sa castige meciul in doua seturi.

Plec apoi spre una dintre arenele 2 sau 3(sunt foarte asemanatoare, imi e destul de greu sa fac diferenta intre ele) unde juca Ana Ivanovic impotriva cehoaicei Siniakova. Pe aceste doua arene se vede cel mai bine jocul de tenis la Madrid. Esti aproape de teren iar in plus fata de terenurile descoperite ai posibilitatea sa te asezi in spatele terenului, de unde tenisul se vede cel mai bine. Ana reuseste sa castige in 3 seturi dar nu apuc sa vad finalul fiindca pe arena centrala incepe primul meci al Simonei, impotriva numarului 45 WTA, japoneza Misaki Doi. Care doar doua ghemuri ar fi reusit sa ia in tot meciul daca Simona n-ar fi fost generoasa in ziua de Paste incat sa-i lase trei ghemuri.
Insa partea cea mai buna a turneului avea sa vina in zilele urmatoare.

Am asteptat-o dupa meci la iesirea de la Fan Zone, insa n-a fost cu noroc. A iesit la o ora si ceva dupa meci, insa vorbea la telefon si s-a dus direct la masina. In schimb m-am trezit cu Ana Ivanovic, careia am reusit sa-i smulg o poza.

Ultimul meci al zilei il urmaresc pe arena 2, “Arantxa Sánchez Vicario”, intre Irina Begu si Eugenie Bouchard. Nu il prind de la inceput, dar reusesc sa vad ce e mai important, setul decisiv. Spre deosebire celelalte meciuri in care au evoluat jucatoare din Romania, jucatoarea cea mai sustinuta e canadianca. Motivul e reprezentat de multitudinea de adolescenti de gen masculin carora nivelul de testosteron amplificat la unii de berile din mana le dicta sa o sustina pe Barbie, si nu in cel mai civilizat mod. Insa Irina reuseste sa-i domoleasca, castigand meciul. Desi a avut de fiecare data multi sustinatori, de multe ori chiar vocali, Irina Begu nu a fost in niciun meci jucat la Madrid jucatoarea cea mai sustinuta de pe teren, asta din cauza adversarelor cu care a jucat: “Barbie” Bouchard, localnica Muguruza si apoi Simona.

La iesire vad ca pe central Cibulkova o conduce pe Radwanska cu set si vreo 5-3 in al doilea si ma gandesc ca nu mai tine mult. Cu surprindere aflu a doua zi ca a fost un meci foarte disputat incheiat cu decisiv. Oricum nu cred ca as mai fi putut ramane din cauza frigului teribil care se lasa peste arene seara. Din fericire, a fost ultima zi in care s-a abatut peste Cutia Magica.

Luni urmeaza sa ma intalnesc la arene cu Mery. Ne stim de pe sectiunea de comentarii a lui treizecizero.ro. Ne-am mai intalnit si inainte de vreo doua ori cu prilejul altor evenimente tenisistice. E ziua in care Simona nu are meci si ne gandim ca nu poate fi ocazie mai buna de a o putea intalni. Dezamagirea apare insa cand vad ca nu e trecuta nicaieri pe programul antrenamentelor.

Ajung la intrare aproape de ora 12, cu putin inainte de startul primelor meciuri. Aici e o coada uriasa si un haos total. Nu imi place Ion Tiriac, in special din cauza modului arogant in care vorbeste. Se exprima in parabole, apeleaza la exagerari, se da prea destept. Imaginati-va ce vorbe "de bine" imi treceau prin cap cand, din cauza organizarii defectuase a turneului sau, eram blocat la intrare in timp ce Mery imi trimitea mesajul: "Vino pe terenul 13, a iesit Simona sa se antreneze!". Cum spuneam, pe langa faptul ca erau mii de oameni la o coada ce parea ca nu avanseaza deloc, mai era si un mare haos. Practic noii veniti se se asezau la coada diforma dupa cum ii taia capul: unii se duceau in spate de tot, altii se atasau pe unde apucau si fiindca oamenii roiau in toate directiile, nu prea putea nimeni sa le tina evidenta. Sper ca o sa ma ierte cei veniti inaintea mea ca m-am pus spre varful cozii, dar or stii si ei vorba aceea: in dragoste si in razboi totul e permis.

Dupa vreun sfert de ora reusesc sa intru in complex si alerg spre terenul 13 unde o vad pe Simo antrenandu-se sub supravegherea lui Darren si o intalnesc si pe Mery impreuna cu sotul si baiatul ei. E unul dintre terenurile in care spectatorii se pot aseza chiar pe margine, asa ca suntem foarte aproape de Simo si am ajuns la timp cat sa mai prind cam o jumatate de ora din antrenament. 

Din pacate, chiar daca azi nu are meci, nu vrea sa vina la poze si autografe. Usor dezamagiti, consultam programul si ne orientam spre ce putem urmari mai departe. Pe un teren apropiat se profila o surpriza. Sloane Stephens, in urma cu doi ani concurenta Simonei la titlul de "Best rising star of the year", e condusa si in scurt timp invinsa de catre Patricia Tig. Tanara romanca s-a descatusat la Madrid si prin calificarea in turul 3 la un turneu de asemenea rang, realiza deja cea mai buna performanta a carierei. In culmea fericirii, a petrecut minute bune dupa meci pana a facut poze cu toti cei care i-au solicitat. 

Prefer sa raman pe terenurile mici, pentru o disputa ce se anunta echilibrata intre ucraineanca Elina Svitolina si fosta rusoaica Daria Gavrilova, acum fiind convertita la australieni. "Duracell", asa cum e poreclita energica fosta rusoaica pare cu bateriile mai incarcate si inclina disputa in favoarea sa, chiar daca pe parcurs Svitolina mai dadea ceva semne de revenire, fara a pute fi duse pana la capat.

Intr-un capat al terenurilor exterioare este amplasat un teren de patel, un sport asemanator tenisului dar terenul e pus intr-o mare cutie si pe joaca cu peretii, iar racheta e inlocuita de o paleta speciala. Am surpriza sa il vad jucand padel si distrandu-se de mama focului, spre amuzamentul spectatorilor stransi in jur, pe numarul 1 mondial, Novak Djokovic. Am ocazia astfel sa il vad de la mai putin de un metru pe sarb, iar ce te surprinde la el e aparenta fragilitate: pare destul de slabut, fara o masa musculare care sa impresioneze. Si te intrebi cum e posibil sa-si domine toti adversarii in halul in care o face. 

Mai departe ma duc pe terenurile 2 si 3 unde o vad pe Strycova pierzand in fata lui Keys si pe Ana Ivanovic pierzand cu sora ei geamana, necunoscuta Chirico. Spun sora geamana fiindca era destul de greu sa le deosebesti, pe langa faptul ca semanau mai erau si imbracate la fel. Ziua se incheie pe central, unde Irina Begu produce surpriza si o invinge pe Garbine Muguruza, o jucatoare masiva, foarte buna, dar destul de inconstanta: capabila sa piarda in primul tur la Madrid si cateva saptamani mai tarziu sa castige Roland Garros-ul.

Deci Ana Ivanovic e cea din plan indepartat.

Si vine ziua de marti, a treia zi de Paste si a patra zi de turneu pentru mine. Primul meci pe arena centrala e Simo vs Knapp, dar fiindca azi am ajuns mai devreme de teama sa nu intampin nebunia de ieri, am timp sa mai arunc un ochi pe terenurile de antrenament. Dupa ce il urmaresc putin pe Wawrinka, ma duc pe terenul pe care se antreneaza Del Potro, aflat in revenire dupa ce o accidentare tare urata la incheietura l-a tinut multa vreme departe de tenis. Ma intalnesc din nou cu Mery, ea avand bilete doar astea doua zile. Delpo nu mai pare a avea masa musculara de pe vremuri dar probabil si-o va recapata treptat. Imi imaginez ca e extrem de frustrant sa fii tinut departe de teren din cauza accidentarilor. Iar privit in ansamblu, Del Potro poate fi considerat totusi un caz fericit. El a ajuns pe culmile gloriei, a castigat un Grand Slam, dar sunt atatia jucatori care sunt impiedicati sa-si continuie cariera cand sunt abia in ascensiune... 

Mery face rost de un autograf de la argentinian pe revista 30-0. 

Gata cu antrenamentele ca incepe Simo! Pe terenul central e putina lume, e primul meci al zilei. Asez literele cu Simona pe primul rand al nivelului de sus, care in scurt timp le atrag pe doua poloneze, una dintre ele fiind un mare fan al Simonei. Are tricou cu ea, poze cu ea. Nu-i place jocul Radwanskai, ce joaca Simo e mult mai pe gustul ei.

Pe teren Simonica continua marsul triumfal inceput in primul tur si o invinge si pe italianca fara vreo urma de indoiala: 6-1 6-1. 

Dupa meci, impreuna cu Mery si cu polonezele, ma duc la Fan Zone sperand sa o putem vedea pe Simo cand iese. Nici de data asta nu avem noroc, dupa mai bine de doua ore de asteptare renuntam cand vedem ca masinile nu mai opresc acolo sa ia sau sa aduca jucatorii, ci se duc pe alta parte unde nu avem acces :(

In functie de ce meciuri se mai jucau si de momentul zilei, zona asta de asteptare a jucatorilor se mai elibera sau se aglomera, uneori putei ajunge fara probleme in primul rand alteori trebuia sa te pui rabdator in spatele multimii si sa astepti ocazia de a avansa. La un moment dat, cand era un varf de aglomeratie, a vine un pusti extrem de ambitios. Desi suntem inghesuiti ca sardinele, pustiul nu se lasa si o tine una si buna: impinge minute in sir incercand sa-s faca loc in primul rand intr-un spatiu inexistent. Avand in vedere ca pana la urma a reusit putem spune ca insistenta sa da roade. Sper ca macar el sa fi reusit sa intalneasca pe cine isi dorea. 

Incep sa-mi pierd speranta ca o mai pot vedea pe Simo si nu m-as fi gandit la asta inainte sa vin aici, fiindca e turneul la care aveam sa stau cele mai multe zile de pana acum. E greu sa tii atat de mult la cineva si sa nu-l poti intalni.

Continuarea povestii o gasiti aici: Madrid Open 2016 - Simona tiene magia (2)