Pisa

Am ajuns in Pisa pentru ca avionul de intoarcere din Roma avea orar prost si pentru ca nu strica sa vezi un oras nou chiar daca ai doar cateva ore la dispozitie. Am ajuns in Pisa putin dupa miezul noptii. Trenul regional luat din Roma face 4 ore si costa putin peste 18 euro. Un pret acceptabil, comparabil cu ce pretinde CFRul pe aceeasi distanta. Din motive ce tin de managementul timpului, dar si de pret, am ales sa ne cazam in Pisa si nu in Roma. Hotelul Astor s-a dovedit a fi o alegere foarte buna raportand pretul la calitate: 35 de euro camera dubla si 50 de euro tripla. La asta se mai adauga 1.5 euro de persoana pe noapte taxa de oras, care am observat ca e trecuta separat pe la toate hotelurile.

Am stat doar 7 ore in hotel, timpul scurt obligandu-ne sa pornim in vizitarea orasului. Era de asteptat ca duminica la o ora atat de matinala sa fie liniste pe strazi, dar venind din aglomeratia Romei mi s-a parut un pic ciudat. Dupa niste mici cumparaturi la o alimentara uitata deschisa am ajuns la podul peste raul Arno. Aici am vazut ceva la care nu ma asteptam si care poate ca a depasit in farmec celebrul turn inclinat: raul era ca o oglinda iar cladirile aliniate pe cele doua maluri erau dublate in apa. Bellissimo!

Am continuat sa mergem pe strada care duce spre turn, pitoreasca si pustie. Abia ajunsi in Piazza dei Miracoli au mai aparut cativa oameni, dar chiar si asa am putut sa admiram turnul fara imbulzeala specifica marilor obiective turistice. Inainte credeam ca nu e cine stie ce de turnul asta, doar unghiul neobisnuit facandu-l celebru, dar odata ajuns aici mi-am schimbat putin parerea. E frumos ornat si e amplasat langa alte doua obiective construite in acelsi stil: un dom si o alta capela mai mica construita pe rotund. A fost o perioada in care nu se putea urca sus dar de ceva vreme lucrarile de consolidare s-au incheiat si un tur de 30 de minute e disponibil pentru turisti. Numai ca pretul e cam mare, 15 euro. Se plateste si pentru intrarea in dom, 2 euro. Nu doar banii, ci si timpul ne-au determinat sa le vedem doar exteriorul.

Am facut ceva achizitii de suveniruri de la multele standuri ale indienilor care tocmai venisera la lucru. Preturile sunt mai mici decat la Roma existand si posibilitatea unei mici negocieri. O cana 5 euro, un breloc 1 euro, 3 magneti 5 euro. Am luat-o din nou spre rau pe o strada paralela cu cea pe care venisem si dupa ce am admirat din nou tabloul din apa am intrat pe stradutele din centrul vechi. Veche e toata Pisa, dar are un centru probabil si mai vechi care se remarca prin stradutele inguste. Am luat-o in zig-zag pe stradutele care se intortocheau in jurul unei piete ceva mai animata dar la fel de fermecatoare.

Nu trecusera nici 3 ore de cand am parasit hotelul, ca a si trebuit sa ne indreptam spre aeroport. Am luat-o pe jos, asa cum mai facusem o singura data, la Marrakech. Dar la Pisa chiar n-are rost sa luati ceva cu roti pentru ca aeroportul e practic in oras, la 20 de minute de mers de la gara, iar drumul pana acolo e destul de agreabil.

Unii spun ca Pisa inseamna doar turnul, dar mie mi-a placut tot orasul. Mi-au placut cladirile din rau, ratacirea pe stradutele inguste, aerul de oras mic. Daca adaugam ca muntii se vedeau din oras, marea e la nici 10 km iar Florenta la o ora de mers cu trenul sau masina, Pisa aduce cu un loc care nu are cum sa nu te atraga.