vineri, 9 martie 2012

Istanbul(III) - Palatul Topkapi

Se pare ca Palatul Topkapi e obiectivul turistic nr. 1 al Istanbulului. Eu a trebuit sa vin a doua oara aici ca sa-l vizitez. Prima data nu mi-au mai ramas bani de bilet. De data asta am avut si mai putini bani, dar planificati bine de acasa. Si mult la suta dintre ei au fost cele 20 de lire care imi asigurau intrarea la vechea resedinta a sultanilor otomani. Evident ca trebuie sa vin si a treia oara ca sa intru in harem, caci inca 15 lire ioc!
Patru secole a fost palatul asta casa sultanilor. Aici isi planificau atacul asupra tarilor romanesti si tot aici isi lingeau ranile dupa ce Stefan cel Mare le dadea un sut in fund. Aveau cadinele grija sa le ia din suparare. Era ca un mic orasel format in jurul a patru curti interioare.

Prima curte este si cea mai mare. Accesul se face fie pe Poarta Imperiala, din spatele Sfintei Sofia, fie venind dinspre parcul Gülhane, pe langa Muzeul de Arheologie. Accesul in aceasta curte-parculet se face gratuit, aici fiind amplasate si chioscurile de bilete. Asa era si pe vremuri, negustorii si oamenii simpli puteau circula in voie pe aici.

Cea de-a doua curte e protejata de ziduri groase si de poarta din poza de mai sus. De aici se conducea imperiul. Doar sultanul si mama sa puteau intra calare pe aceasta poarta, toti ceilalti fiind obligati sa intre pe jos. Tot pe jos intra acum si hoardele de turisti care pot admira dupa cativa metri o macheta a palatului si trunchiul unui copac batran, ramas de pe vremea sultanilor. In celalalt capat al curtii sunt mai multe incaperi: bucataria palatului, camera in care se tineau consiliile palatului precum si o interesanta camera in care sunt expuse arme din vremea otomanilor. Iatagane, buzdugane, sabii, armuri si toate celelalte ustensile necesare razboiului. Pentru romani cea mai importanta este sabia lui Stefan cel Mare. Nu se stie cum a cazut in mainile lor. Inauntru fotografiatul este interzis dar m-am ascuns cum am putut mai bine si i-am tras o poza, un pic cam neclara. Dupa ce ca ne-au loat-o nici poze nu ne lasa sa-i facem. Tot din a doua curte, pe langa Turnul Justitiei, se face intrarea in Harem.





A treia curte reprezinta domeniul sultanului. Aici se ascundea perioade indelungate de timp, aparand in public destul de rar. Foarte putini puteau sa patrunda aici. Sultanul era aparat de eunuci. In mijlocul curtii sunt construite Camera de Audiente, unde sultanul ii primea pe ambasadorii straini, si Biblioteca lui Ahmet al III-lea. Dar cea mai impresionanta parte e usor de ghicit dupa coada la care se sta ca sa intri inauntru: Trezoreria Imperiala. O incredibila colectie de obiecte facute din aur, diamente, rubine, smaralde si toate celelalte materiale pretioase. Sunt 3 sau patru incaperi cu asa ceva. Al 5-lea cel mai mare diamant din lume se afla aici, precum si Pumnalul Topkapi, vedeta filmului Topkapi . Pe partea opusa a curtii sunt niste incaperi sacre pentru musulmani ce adapostesc obiecte sfinte ale Islamului. Daca putini reuseau sa patrunda in aceasta parte a palatului si mai putini puteau sa vada aceste bijuterii si obiecte sfinte si asta doar la ocazii speciale. E de la sine inteles ca n-am putut sa fac poze.

Ultima curte ofera o panorama foarte frumoasa asupra Bosforului precum cateva pavilioane interesante. Cel mai mult mi-a placut Baghdad Kiosk, decorat cu placi de Iznik. In apropiere a fost construit Revan Kiosk care celebra redobandirea Erevanului din mainile persilor.
Excursia in Istanbul s-a incheiat cu vizitarea mormantului lui Sultanahmet, gratuit, situat intre Sfanta Sofia si Moscheea Albastra, si cu o plimbare de la Karakoy pana la Ortakoy si inapoi. Trenul de intoarcere era aproape gol, am stat singur in compartimentul de 6, iar la intrarea in Romania in tot vagonul mai eram 4 persoane. Mai sunt multe locuri de vazut si revazut in Istanbul asa ca voi reveni cu siguranta peste ceva timp!

1 comentarii:

Traveling Hawk spunea...

Si eu planuiesc o revedere foarte scurta, de o escala, cu Istanbulul, luna viitoare. Am fost o singura data, 2 zile si mi-a placut tot ce am vazut.

In 2006, cand am fost eu, se putea inca fotografia in sala armelor. Acum, s-au inspirat probabil dupa altii si nu mai lasa.