vineri, 18 martie 2011

Republica Turca a Ciprului de Nord

         La opt dimineata plecam spre Nicosia. Dupa ce scapam de mall ii cerem GPS-ului sa ne duca la punctul de frontiera Metehan. Dar ne dam seama ca nu stie el de-astea dupa ce ne baga intr-o infundatura langa o baza militara. Il luam cu incetisorul, mai prin centrul orasului si folosindu-ne si de indicatoare ajungem la granita. Aceeasi poveste, grecii dorm in front fara nicio treaba, ne oprim direct la turci. Aici trebuie sa facem alta asigurare la masina pentru ca asigurarea noastra nu acopera nimic in partea de nord. Desi pe net gasisem ca ar costa 10 lire, la granita realitatea e alta, de patru ori mai scumpa si se pare ca de mult timp e in vigoare pretul asta. Asigurarea asta e un fel de RCA asa ca trebuie condus cu grija. Pornim spre Girne, trecem pe sub un pasaj pe care e afisat mesajul "How happy to say I'm a turk!" si o luam pe drumul ce se indreapta fix spre munte. Norii de ieri au disparut complet, e o zi perfecta de urcat sus.

Castelul St. Hilarion

          Pe autostrada spre Girne facem stanga la scurt timp dupa ce incepem traversarea muntelui si urcam spre castelul St. Hilarion. Drumul trece pe langa o baza militara si incercarea noastra de a face poze nu e vazuta cu ochi buni de soldati. Dupa vreo 5 km de la iesirea de pe autostrada ajungem in parcarea de la baza castelului. Intrarea standard e de 7 lire dar pentru studenti e doar 2 asa ca mai recuperam din prejudiciul adus de asigurare. St. Hilarion e unul dintre cele trei castele din Ciprul de Nord construite pe varful muntilor. Celelalte doua sunt Buffavento si Kantara. Au fost construite in urma cu o mie de ani pentru a proteja impotriva raidurilor arabe. Pentru ca Buffavento are vedere directa cu celelalte doua, castelele puteau comunica intre ele prin semnale. St. Hilarion e cel mai mare si mai spectaculos dintre ele, de la el s-a inspirat Walt Disney cand a creat sigla cu castelul. De la intrare si pana in varf sunt multe incaperi, ziduri, cisterne de pastrat apa si chiar o veche biserica. Dar cea mai spectaculoasa dintre toate e privelistea asupra litoralului.

Girne si Bellapais

          Girne, sau Kyrenia in greaca, e unul dintre cele mai importante orase ale Ciprului de Nord, principalele sale obiective turistice sunt fortul si vechiul port. Prima impresie e ca este un oras aglomerat: strazile sunt inguste si parcarile sunt pline. Intr-un final gasim una, dar care are poarta de intrare prost pusa. Ati mai intrat in vreo parcare cu spatele? Nici noi pana acum. Venind de pe straduta e imposibil de luat virajul spre intrarea parcarii care e orientata spre centrul unei intersectii de stradute inguste, asa ca am fost nevoiti sa inaintam pana in intersectie si apoi sa intram cu spatele. E cu plata dar pretul e neglijabil si baietii de acolo ne indruma la cererea noastra spre un loc de mancat bun. Si intr-adevar, carnea e mult mai buna decat cea mancata ieri in Nicosia si primim si bonus un ... ayranMad Emoticons. Suntem in intarziere, avem timp doar de o tura pe digul portului pentru a admira cladirile care-l inconjoara. E un port foarte pitoresc.

         La Bellapais mergem doar pentru zece minute, cat sa vedem de afara ruinele abatiei si sa urcam putin pe stradute. Satul a fost facut celebru de abatia construita in secolul 13, iar mai tarziu de scriitorul Lawrence Durrell, care a stat aici cativa ani si a scris romanul "Lamai amare" a carui actiune are loc aici.

Castelul Buffavento la lumina lunii

          E deja noapte de-a binelea cand plecam din Bellapais. Dupa cateva incercari nereusite in care sfarsim pe drumuri ce se infunda, ajungem pe soseaua principala care merge paralel cu litoralul o anumita bucata, apoi o taie peste munti pentru a se intalni cu autostrada de Famagusta. Cam in punctul in care ajunge la altitudinea maxima se face un drum la dreapta, marcat de un indicator vechi cu castelul Buffavento. Drumul e acoperit cu ceva ce pare o combinatie de pietris si asfalt. E atat de ingust incat are loc doar o singura masina. Pe partea dreapta e peretele de stanca, pe partea stanga e o prapastie de cateva sute de metri si nu e nicio bariera pe marginea drumului. Luminile Nicosiei ofera o priveliste splendida. Avem de mers vreo 8 kilometri pe drumul asta. La poalele potecii ce urca spre castel e o mica parcare unde lasam masinile. Ne dam jos, admiram privelistea, hai sa urcam la castel. Toata lumea: "??!! ... care castel?". Pai vedeti varful muntelui de deasupra noastra? - acolo e castelul. Sunt niste scari la intrarea in parcare, trebuie sa duca acolo. Se pare ca ei se asteptau la un alt fel de castel pentru ca urmeaza un bombardament Free Smileys: "pe bezna asta?" - nu e chiar bezna, e luna plina, "aluneci si cazi in prapastie" - pai sunt scari, nu te catari printre pietroaie, "ne ataca cineva", "faci o ora pana acolo". Asa ca doar Toni se incumeta la ascensiune, ceilalti ne asteapta la masini. Urcam noi cateva trepte si auzim ca ne striga Andrei, vine si el - e mai putin periculos in trei decat in doi. Avem mare noroc ca prindem luna plina, e mai multa lumina decat ne trebuie. Doar aproape de varf cand incep primele anexe ale castelului; acolo trecem prin niste pasaje in care nu se vede nimic si suntem nevoiti sa folosim ecranele telefoanelor, dar e bine ca pasajele sunt scurte. Drumul pana sus ne-a luat cam 30 de minute, cu tot cu pauzele de odihna pentru Toni. Castelul e mult mai mic si mai in paragina decat St. Hilarion dar e distribuit la fel, are unele incaperi mai jos, altele mai sus, nu e dintr-o singura bucata. In varf, la aproape 1km inaltime, privelistea asupra Nicosiei e si mai spectaculoasa, plus ca vedem si in partea cealalta a muntelui: orasul Girne si luminile de-a lungul coastei. Spre vest niste ziduri serpuiesc la lumina reflectoarelor, semn ca acolo se afla castelul vizitat la pranz. Incerc sa fac niste poze dar nu iese mai nimic. Vantul si anuntul prin statie ca cei de jos se plictisesc ne fac sa nu zabovim mult timp in varful muntelui, plus ca avem o intreaga insula de strabatut seara asta. Interesant e faptul ca prin statie prindem din cand in cand semnalul altora, posibil al bazei militare de la steag. Ni-i si inchipuim plecati in cautarea spionilor de pe Buffavento.

         Nicosia se vedea mult mai frumos decat in poza asta:

Ce cautati voi la hotelul nostru?

          Se face 20:30 cand plecam cu masinile. Ajungem la cateva sute de metri de marele steag de pe deal, acum luminat intermitent de mii de beculete. Facem cateva poze si incepem coborarea pana la autostrada, apoi ne indreptam spre granita. Desi e principalul punct de frontiera dintre cele doua parti ale Ciprului se vede treaba ca traficul nu e foarte intens. Acum seara nu e nimeni in afara de noi si nici in timpul zilei nu era foarte multa aglomeratie. Vamesul ne pune plictisit stampila de iesire din asa-zisa lor republica, iar de greci trecem in viteza. Ce viata mai duc si vamesii astia greci!

          Pe autostrada lasam pilotul automat sa-si faca treaba la vreo 107 km/k si intr-un final ajungem aproape de miezul noptii la Louis King Jason Hotel din Paphos. Inauntru ne intampina doi receptioneri de prin Bangladesh, vizibil mirati ca le-am calcat pragul. "Cine sunteti?" - Pai uite astia suntem, avem rezervare le voi. "Nu, noi n-avem nicio rezervare cu numele vostru". Ma duc la masina sa iau foile cu rezervarea ca le-am uitat acolo. Sta omul si se uita la ele cateva minute si ma intreaba daca n-am cumva voucherul...Mad Emoticons pai asta e voucherul! Da el un telefon, vorbeste ce vorbeste acolo si ii zice celuilalt sa ne serveasca cu sucul de bun venit, se pare ca lucrurile evolueaza spre bine. Pana la urma ne conduce la apartamente si a doua zi aveam sa aflam si explicatia: rezervarea noastra nu a fost acceptata pentru ca a fost respins cardul de credit cu care am facut rezervarea, trebuia sa ma informeze booking.com de asta. Se pare ca am fost norocosi pentru ca au avut camere libere. Cand am ajuns acasa le-am dat mail celor de la booking sa-i intreb care-i treaba. I-au sunat pe cei de la hotel si mi-au raspuns ca hotelul nu a respectat procedura corecta de transmitere a faptului ca nu a fost acceptat cardul.

         Mai multe poze:

Castelul St.Hilarion:Abatia Bellapais:

6 comentarii:

Traveling Hawk spunea...

Foarte frumoase locuri, George! M aintrebam mereu cum o fi prin Cipru, vrand sa ajung si eu o data acolo, evident si acum am aflat!

N-am patit niciodata nimic neplacut cu booking.com si doar prin ei am facut rezervarile dar, probabil, si la casele mari....

Unknown spunea...

Iti mai amintesti, asigurarea era cu fransiza? Exista si varianta "casco"?

George2210 spunea...

Salut Apollo si scuze ca raspund asa tarziu. La granita nu exista varianta Casco, dar s-ar putea sa existe pe la agentii particulare.Din cate stiu asigurarea era ca rca-ulla noi. Daca il buseai pe unu, platea asigurarea daunele lui. Cred ca in totalitate, indiferent de valoarea pagubei, dar nu sunt sigur.

Unknown spunea...

Multumesc George. Nici acum nu-i tarziu, ca abia peste o luna plecam :-)

Unknown spunea...

Buna seara,

Stiti cumva daca ai interdictie pe teritoriul Turciei are vreo relevanta pt. Cipru de Nord denumit si Republica Turca a Ciprului de Nord?

Va multumesc!

George2210 spunea...

Nu stiu, dar probabil are. E teritoriu ocupat de turci.