vineri, 7 septembrie 2012

Wild Beauty Montenegro (1) - Kotor Bay

           Muntenegru e o tara facuta pentru turism. Aici gasesti plaje cu apa limpede, munti cu lacuri glaciare, rauri cu apa cyan, orase medievale. La asta se adauga multe altele, pe care un turist le asteapta de la o excursie. Totul pe o suprafata  de 13 812 km², cat doua judete ale Romaniei. Era de multa vreme in plan dar abia vara asta am reusit sa o vizitez.
            Am plecat la drum pe 11 august impreuna cu 5 prieteni. Ne-am 'inghesuit' in doua masini, motiv pentru care combustibilul a fost cea mai costisitoare parte, dar am compensat oarecum la cazare. Pana sa ajungem in Muntenegru ne-am oprit o noapte in Serbia, la Zlatibor - o mica statiune de munte, linistita, cu un lac in centru. Aducea putin cu lacul nostru din Parcul Romanescu. A doua zi dimineata ... Spuf ! Spuf? Da, spuf...  aveam pana. Am avut noroc cu un localnic foarte amabil care ne-a imprumutat compresorul lui vechi de 20 de ani ca sa putem ajunge pana la vulcanizarea aflata la 3 case mai jos. 10 euro a insemnat probabil norma sa zilnica, caci dupa ce ne-a facut noua pana, omul si-a inchis pravalia.
              In Muntenegru am intrat destul de tarziu, atat din cauza penei, dar si pentru ca la vama am prins o coada de masini ce se apropia de un kilometru, totusi mergea repede, n-am stat mai mult de o ora. Prima oprire pe pamant muntenegrean am facut-o la Lacul Skadar, pe care din pacate nu am avut timp sa-l vizitam mai in profunzime. Data viitoare cand mai ajung aici o plimbare cu barca ii musai. Costa vreo 50 de euro plimbarea de doua ore si jumatate pentro o barca de 4-8 persoane.
              Am ajuns la vila unde eram cazati cu putin timp inainte de apusul soarelui, dar am dat repede o fuga pana la cea mai apropiata plaja - Plaja Jaz. Ca mai peste tot pe coasta dalmata, era cu pietre, dar asta reprezinta si un avantaj: apa este limpede.
              Golful Kotor a fost tinta noastra pentru ziua urmatoare. Este cel mai sudic fiord al Europei si unul dintre cele mai frumoase. Am parcurs 20 de kilometri de-a lungul sau, printre fostele sate de pescari care acum au trecut la industria mai profitabila a turismului.
              Ne-am oprit in Perast, cea mai carismatica asezare din golf. Timp de aproape patru secole a fost sub stapanirea venetienilor, care si-au lasat puternic amprenta in arhitectura orasului. Asta daca poate fi numita oras o asezare care numare in prezent 349 locuitori. Probabil in orice zi de vara sunt depasiti numeric de turisti. Sa nu va imaginati insa ca Perastul poate fi strabatut de la un cap la altul in 3 minute. Fiind la baza muntelui, se intinde pe lung si e ceva de mers de-a lungul unei faleze superbe.
             In Perast sunt si doua insule, pe fiecare dintre ele fiind construita cate o capela: St. George si Gospa od Škrpjela (Our Lady of the Rock).  Prima este privata si nu se poate vizita. In schimb, la cea de-a doua se ajunge usor cu barcile turistice, contra sumei de 5 euro de persoana dus-intors. Ne-au lasat 30 de minute pe insula, timp in care am vizitat biserica si un mic muzeu de arme si obiecte vechi situat la subsol. E o biserica mica dar are frumusetea bisericilor italiene. Intrarile au fost gratuite.
              Este singura insula artificiala din Adriatica. Legenda spune ca oamenii au creat-o scufundand navele vechi si aruncand cu pietre timp de 200 de ani. Consolidarea fundatiei se face in fiecare an, pe 22 iulie, cand oamenii se strang pe insula si arunca in mare diverse obiecte.

              Cel mai renumit oras al golfului este bineinteles Kotor. Orasul vechi, imprejmuit de ziduri, este incadrat de canale cu apa in fata si de peretele muntos in spate. Sunt multe orase medievale in Europa dar putine au parte de un cadru natural ca cel al Kotorului. De mai peste tot din oras se vad peretii de stanca care il vegheaza. Se poate urca si pe niste scari pana sus, pe munte, dar am lasat-o pe alta data, dura prea mult si mai aveam si alte locuri de vazut.
                Stiam ca exista o sosea care urca in zig-zag muntii din spatele Kotorului si ajunge pana la Mausoleul Lovcen, dar cand am ajuns in oras am avut dubii ca asa ceva poate sa existe. Kotorul este incadrat de pereti abrupti si inalti, pe unde se putea construi asa ceva?  Am urmat GPS-ul care ne-a demonstrat ca drumul intr-adevar exista, desi nici acum nu imi dau seama pe unde vine. E un drum cu asfalt foarte bun, dar cu o singura banda pe sens. Cand vine cineva din sens opus trebuie cautate micile intranduri, care de multe ori nu sunt la tot pasul. Mai rau e cand dai de cate un autocar, caci sunt si de-astea pe micul drum. La asta se adauga peisajul absolut spectaculos care ii face pe toti soferii sa lase drumul si sa intoarca capul fie spre stanga, fie spre dreapta.
               La doar 4 kilometri departare de Kotor, in linie dreapta, sau 20-30 pe sosea, se afla munti de peste 1600 de metri. Pe varful unuia a fost construit Mausoleul Njegoš, un poet de-al lor. Este situat in unul dintre cele patru parcuri nationale, Parcul Lovcen. Am admirat platoul muntos, apoi am coborat spre Podgorica si mai departe spre Kolasin, unde aveam sa dormim doua nopti.

marți, 4 septembrie 2012

Mafia de la Aeroportul Otopeni

Yurika Masuno, o tanara japoneza care trebuia sa ajunga in orasul meu pentru a-i ajuta pe studenti sa inteleaga mai bine limba si cultura japoneza... din pacate n-a mai ajuns. O tanara care plecase departe de casa, cu emotii si sperante, cu scopul de a-i ajuta pe altii, dar si pe sine. La fel ca multi alti tineri, plecase sa citeasca si alte pagini ale acestei minunate carti numita Terra. Plecase sa descopere frumusetile unei culturi diferite de a ei. A fost ucisa de un sistem romanesc murdar si corupt.  

Cel mai mare aeroport al nostru ar trebui sa fie partea cea mai curata a Romaniei, sa incerce sa ascunda neajunsuri care vrem, nu vrem, exista in tara noastra. Pentru ca este primul contact al unui strain cu Romania si prima impresie conteaza! Din pacate e total invers.

E greu sa facem din acest aeroport unul cu adevarat european, sa nu mai avem taximetristi care sa ii fure pe clienti, sa nu mai fie asa-zisi combinatori care sa traga de turisti, sa avem si noi un birou de informare turistica ca in orice alta tara? Absolut deloc! Problema e ca nu se vrea! Pentru ca cei care ar trebui sa faca asta primesc partea lor din jecmanirea turistilor! 

A fost nevoie ca o tanara sa moara ca sa ne dam seama de asta? Nu, toata lumea era constienta ca mai devreme sau mai tarziu se va intampla si asa ceva. Din pacate nu cred ca va fi suficient. Cateva controale de fatada, pentru presa, apoi tot mecanismul se va relua.  Romania, demonstreaza-mi ca ma insel!


Acest articol face parte din campania blogosferei turistice romanesti avand menirea de a trage un semnal de alarma asupra a ceea ce se intampla in Aeroportul International „Henri Coanda” Bucuresti, principala poarta de intrare in tara. Alaturi de acest articol, va invit sa cititi si articolele publicate astazi pe blogurile:

http://www.imperatortravel.ro/2012/09/aeroportul-henri-coanda-schimbati-poarta-de-intrare-cea-hada-a-romaniei.html

http://www.funtur.ro/blog/​2012/09/04/​yutika-masuno-o-victima-a-u​nui-intreg-sistem/

http://​www.placerea-de-a-calatori.​ro/2012/09/​yurika-masuno.html

http://turistu.ro/2012/09/​plecati/

http://​www.1001calatorii.com/​diverse/​yurika-masuno-si-aeroportul​-ucigas

http://drumliber.ro/​portile-turistice-de-intrar​e-in-romania-studiu-de-caz​-aeroportul-otopeni-si-gar​a-bucuresti-nord

http://www.gtd20.ro/​romania-turistica/​the-first-timer-guide-bucha​rest-romania/

http://​travelwithasmile.net/​siguranta-in-calatorie


http://aliceee-traveler.blogspot.ro/2012/09/aeroportul-otopeni-ne-face-de-rusine.html

http://lumeamare.ro/2012/​09/04/​cum-ajungi-in-siguranta-de-​la-aeroportul-henri-coanda​-in-bucuresti/

http://wafu.ro/​eu-despre-lupta-impotriva-l​ui-nu-se-poate

http://www.boo.ro/2012/09/​04/​primii-si-ultimii-pasi-in-r​omania/

http://www.travelgirls.ro/​noutati/​vreau-aeroport-ca-afara.htm​l

http://thecitybreak.ro/​evenimentele-tragice-se-uit​a-solutiile-nu/

http://​www.turismmarket.com/​aeroportul-otopeni-captiv-p​rintre-smenari

http://www.urmatorulpas.com/yurika-masuno/

http://blogdebucuresti.ro/​2012/09/04/​otopeni-poarta-de-intrare-c​atre-romania/

 http://www.viajoa.ro/​altele/​despre-reguli-nescrise-clar​itate-si-aeroportul-otopen​i

http://trans-ferro.com/​2012/09/04/​otp-organizatia-taxiurilor-​pirat-sau-despre-impotenta​-autoritatilor/

http://www.vulpitza.ro/​2012/09/​o-viata-intr-un-aeroport/

http://airlinestravel.ro/​problemele-de-la-aeroportul​-henri-coanda-otopeni.html

sâmbătă, 1 septembrie 2012

Cadre din Muntenegru si Croatia


marți, 28 august 2012

Muntenegru si Croatia - 2 filmulete

                  Pana imi fac timp sa scriu despre recent incheiata excursie, pun doua filmulete facute de mine: primul din Parcul National Durmitor, pe drumul intre Zabljak si Lacul Piva, iar cel de-al doilea din Parcul National Plitvice, o capodopera a naturii.

sâmbătă, 11 august 2012

Zdravo Crna Gora! Zdravo Hrvatska!

      Zdravo va spun si voua! In urmatoarele 9 zile sunt plecat de acasa!  Uraaaaa! Muntenegru si Croatia sunt fericitele gazde!
     Asta este harta obiectivelor de vizitat. Cu galben locurile in care ajung aproape sigur, cu mov cele care vor fi vizitate doar daca avem timp.

Vizualizaţi Crna Gora pe o hartă mai mare

luni, 23 iulie 2012

Manastirea Rila - obiectiv de top al Bulgariei

                 Cred ca este cea mai frumoasa manastire pe care am vazut-o pana acum. Pe drumul intre Craiova si Meteora pe care l-am parcurs in ajunul Pastelui, pe 14 aprilie, nu aveam cum sa nu oprim aici. Am cautat  ceva de vizitat care sa rupa in doua cei 800 de kilometri. A fost de departe cea mai buna alegere pe care o puteam face. Cea mai faimoasa manastire a bulgarilor si poate chiar din Balcani merita o abatere de 30 de kilometri de la mult circulatul drum spre Grecia. Pentru a ajunge aici se urca pe un drum bun, pana la 1147 metri altitudine. Intrarea este gratuita, insa parcarea costa 4 leva, sau 2 euro in caz ca turistul nu dispune de moneda locala.

        Manastirea dateaza din secolul 10. A fost reconstruita de mai multe ori, in secolele 14, 15 si 19, ultima data dupa ce fusese devastata de un incendiu. Incepand din 1983 face parte din patrimoniul UNESCO, in 1999 a fost  inclusa pe bancnota de 1 leva, iar in 2002 a fost vizitata de Papa Ioan Paul al II-lea.











luni, 9 iulie 2012

Comert la marginea Orientului










@ Istanbul, decembrie 2011.

luni, 25 iunie 2012

Hamburg, un oras-port

         Am citit undeva ca Hamburg are mai multe poduri decat Venetia, Amsterdam si Londra impreuna. Asa o fi, desi am unele dubii. Problema e ca nu a fost nici pe departe atat de interesant pe cat se anunta. Poate frigul de afara a influentat intr-o oarecare masura asta. Poate. Mare parte din Hamburg e ocupata de port. Al doilea din Europa dupa niste criterii, primul fiind Rotterdam. In acelasi timp e prezentat ca o atractie turistica. La fata locului s-a dovedit, asa cum probabil era de asteptat, ca aceasta atractie consta in multe containere ruginite si multe macarale.
         De la gara am vizitat prima data primaria. Mi s-a parut si cea mai frumoasa atractie a orasului. Se poate intra si in interior, dar aici nu e nimic deosebit, precum si in curtea interioara, unde se gaseste o frumoasa fantana cu statui.



      Pe un frig patrunzator am luat-o printre canalele orasului, umplute cu apa rosie.

     O statuie ma trimite cu gandul la Insula Pastelui.
          Se spune ca este o cladire remarcabila, asemanatoare cu Opera din Sydney. Parerea mea e ca au cam exagerat cu comparatiile.

           Orasul se mandreste si cu tunelul vechi pe sub Elba, astazi folosit doar pentru pietoni si biciclete. Are peste 400 de metri si face legatura intre portul turistic si o zona a portului industrial. 
      Am nimerit intr-un parc de distractii, la doar o saptamana dupa ce-l vazusem pe cel din Frankfurt.
       Inainte sa o luam spre gara am zis sa dam o tura prin cartierul rosu, aflat in jurul strazii Reeperbahn. Sex-shopuri, dansuri la bara, si strada Herbertstraße pe care femeile nu au voie sa intre. Cu asta se lauda Hamburgul ca detine al doilea red-light district al Europei. De mentionat ca la plecare am luat  metroul o statie pana la gara, unde am nimerit in vagon cu un soi de nebun-betiv-drogat care urla niste cuvinte apoi incepea sa rada in hohote si repeta chestia asta la nesfarsit. Va dati seama ca nimeni din vagon nu se putea abtine macar sa zambeasca la auzul unui asemenea spectacol incredibil. S-a dat jos in gara, odata cu noi, unde si-a sporit celebritatea. 

luni, 26 martie 2012

Rothenburg ob der Tauber

Rothenburg ob der Tauber, un nume incurcat, un oras frumos. Locul era marcat de mult timp pe Google Earth si isi astepta randul. Sambata asta i-a venit. Impreuna cu Mișu, am luat bicicletele si am pedalat cam 10 km pana in Dettingen, cel mai apropiat oras bavarez de noi. In felul asta am platit doar 29 de euro pe biletul de o zi, fata de 40 cat era cel national, dar am si ajuns mai rapid pentru ca nu am mai ocolit prin Frankfurt.

Tauber e numele micului rau care se scurge pe langa oras, iar conform traducerii oferite de Google ar insemna si 'surd'. A trebuit sa schimbam trenul de doua ori, iar in ultima parte a calatoriei auzeam in jurul nostru toate limbile pamantului. Pentru ca este un oras foarte turistic, e amplasat pe Ruta Romantica si e punct de oprire pentru toate circuitele ce trec prin zona. Mi-a parut a fi un Toledo al Germaniei. Tot orasul vechi este inconjurat de ziduri mari de piatra. Pe partea sudica si vestica este o vale abrupta prin care curge raul. Am coborat si noi aici, atrasi de o casuta ciudata, construita la inaltime.

In inima orasului e amplasata cea mai mare si mai frumoasa piata, unde se afla si primaria. Cea mai mare catedrala e tot in zona centrala, din pacate era inchisa si nu am putut sa intram. In schimb am reusit sa ne cataram pe zidurile de la margine pe care se putea merge pe puntile construite de-a lungul lor.








vineri, 23 martie 2012

Pisa

Am ajuns in Pisa pentru ca avionul de intoarcere din Roma avea orar prost si pentru ca nu strica sa vezi un oras nou chiar daca ai doar cateva ore la dispozitie. Am ajuns in Pisa putin dupa miezul noptii. Trenul regional luat din Roma face 4 ore si costa putin peste 18 euro. Un pret acceptabil, comparabil cu ce pretinde CFRul pe aceeasi distanta. Din motive ce tin de managementul timpului, dar si de pret, am ales sa ne cazam in Pisa si nu in Roma. Hotelul Astor s-a dovedit a fi o alegere foarte buna raportand pretul la calitate: 35 de euro camera dubla si 50 de euro tripla. La asta se mai adauga 1.5 euro de persoana pe noapte taxa de oras, care am observat ca e trecuta separat pe la toate hotelurile.
Am stat doar 7 ore in hotel, timpul scurt obligandu-ne sa pornim in vizitarea orasului. Era de asteptat ca duminica la o ora atat de matinala sa fie liniste pe strazi, dar venind din aglomeratia Romei mi s-a parut un pic ciudat. Dupa niste mici cumparaturi la o alimentara uitata deschisa am ajuns la podul peste raul Arno. Aici am vazut ceva la care nu ma asteptam si care poate ca a depasit in farmec celebrul turn inclinat: raul era ca o oglinda iar cladirile aliniate pe cele doua maluri erau dublate in apa. Bellissimo!
Am continuat sa mergem pe strada care duce spre turn, pitoreasca si pustie. Abia ajunsi in Piazza dei Miracoli au mai aparut cativa oameni, dar chiar si asa am putut sa admiram turnul fara imbulzeala specifica marilor obiective turistice. Inainte credeam ca nu e cine stie ce de turnul asta, doar unghiul neobisnuit facandu-l celebru, dar odata ajuns aici mi-am schimbat putin parerea. E frumos ornat si e amplasat langa alte doua obiective construite in acelsi stil: un dom si o alta capela mai mica construita pe rotund. A fost o perioada in care nu se putea urca sus dar de ceva vreme lucrarile de consolidare s-au incheiat si un tur de 30 de minute e disponibil pentru turisti. Numai ca pretul e cam mare, 15 euro. Se plateste si pentru intrarea in dom, 2 euro. Nu doar banii, ci si timpul ne-au determinat sa le vedem doar exteriorul.
Am facut ceva achizitii de suveniruri de la multele standuri ale indienilor care tocmai venisera la lucru. Preturile sunt mai mici decat la Roma existand si posibilitatea unei mici negocieri. O cana 5 euro, un breloc 1 euro, 3 magneti 5 euro. Am luat-o din nou spre rau pe o strada paralela cu cea pe care venisem si dupa ce am admirat din nou tabloul din apa am intrat pe stradutele din centrul vechi. Veche e toata Pisa, dar are un centru probabil si mai vechi care se remarca prin stradutele inguste. Am luat-o in zig-zag pe stradutele care se intortocheau in jurul unei piete ceva mai animata dar la fel de fermecatoare.
Nu trecusera nici 3 ore de cand am parasit hotelul, ca a si trebuit sa ne indreptam spre aeroport. Am luat-o pe jos, asa cum mai facusem o singura data, la Marrakech. Dar la Pisa chiar n-are rost sa luati ceva cu roti pentru ca aeroportul e practic in oras, la 20 de minute de mers de la gara, iar drumul pana acolo e destul de agreabil.
Unii spun ca Pisa inseamna doar turnul, dar mie mi-a placut tot orasul. Mi-au placut cladirile din rau, ratacirea pe stradutele inguste, aerul de oras mic. Daca adaugam ca muntii se vedeau din oras, marea e la nici 10 km iar Florenta la o ora de mers cu trenul sau masina, Pisa aduce cu un loc care nu are cum sa nu te atraga.