sâmbătă, 7 iunie 2014

Roland Garros 2014

Introducere
Dintre toate turneele de tenis, Roland Garros e cel care imi place cel mai mult. Cand eram la scoala era singurul pe care nu-l ratam: Australian Open se desfasura noaptea, iar Wimbledon si US Open picau in vacanta de vara cand plecam la tara si unde nu prindeam decat TVR. Imi aduc aminte de turneul din timpul clasei a 8-a, printre scoala si examenul de capacitate nu ratam meciurile de pe zgura rosie. Din cand in cand se transmiteau niste imagini panoramice cu complexul si cu turnul Eiffel ce se contura in departare, care iti dadeau senzatia ca te teleporteaza in acea atmosfera.  Atunci era greu sa ma gandesc cand si cum voi ajunge sa vad turneul pe viu. Peste ani, cand am inceput sa calatoresc, mi-am propus sa ajung la un turneu, sa-i vad pe jucatori pe viu, dar a trecut destul timp si n-am intreprins nimic. Apoi a aparut Simona. In noiembrie anul trecut am fost la Sofia, primul turneu major la care am asistat. Mi-a placut mult atunci si imediat dupa superba finala castigata de SuperSimo au inceput planurile pentru urmatorul turneu, de data asta unul mare: Roland Garros sau Wimbledon. Parisul ma atragea mai mult decat Londra, biletele erau mai accesibile, asa ca a ramas Roland Garros 2014.

Simona
In urma cu un an: Simona e undeva in jurul locului 60, jocul frumos a fost mereu acolo, dar lipsa increderii, accidentarile, i-au intarziat zborul.
In urma cu 6 luni: Simona reuseste o jumatate de an extraodinara, castiga 6 turnee si ajunge pe locul 11 in lume.
Acum: peste putin timp incepe finala de la Roland Garros, Simona o intalneste pe Sharapova si indiferent de rezultat urca pe locul 3 in clasament.

Simona e ca un personaj de basm. Progreseaza intr-o luna cat altii in 10. O fata minunata care prin munca, seriozitate si cu talentul ei urias uimeste lumea tenisului, isi bate propriile recorduri cu o viteza uluitoare. Un model pentru noi toti. E visul ei sa castige un turneu de Grand Slam, imi doresc din toata inima sa o faca azi, dar daca cumva nu va fi sa fie acum, o va face cu siguranta cat de curand, si nu o data, ci de mai multe ori. Pentru ca Simona is simply the best. Mult succes, Simo!


Roland Garros
Am cumparat din timp bilete pentru 3 zile la inceputul turneului: luni pe terenurile exterioare, marti pe Philippe Chatrier si miercuri pe Suzanne Lenglen. Am fost 6 prieteni la Paris, dar numai eu si Costi eram interesati de tenis, asa ca el a fost singurul care m-a insotit la turneu, marti si miercuri. 
Luni, in prima zi am luat singur metroul spre Porte d'Auteil, statia cea mai apropiata de complex. Ceilalti se duceau la Disney. Vremea nu era tocmai buna, ploua marunt. Metroul e plin, in statie sunt indicatoare pana si pe podea, oameni care te ghideaza, atmosfera turneului deja incepe sa se simta. Meciurile incep la ora 11, intrarea in complex se face incepand cu ora 10, iar odata intrat nu mai poti iesi decat definitiv. Am intrat pe la poarta B, principala intrare, coada e mare, dar merge repede. Mi se verifica sumar rucsacul, imi scaneaza biletul electronic si mi se tipareste cel final. Si sunt in complex. 

Ploua si meciurile sunt intarziate. Ma plimb prin complex de la un cap la altul. Primele sunt terenurile 1-5, urmeaza arena centrala Phhilippe Chatrier, apoi terenurile 6-11, Suzanne Lenglen si ultimele sunt terenurile 12-18. Folosesc timpul pentru a vedea daca e pe undeva afisat programul antrenamentelor. La alte turnee e disponibil publicului, la Australian Open era afisat si pe net, dar se pare ca cei de la RG sunt secretosi in aceasta privinta. Voiam sa ma duc la un antrenament al Simonei. Jucatorii se antreneaza fie pe unul dintre terenurile mai mici din complex, fie pe niste terenuri din apropiere la care nu mai poti ajunge odata intrat in complex pentru ca nu mai poti intra inapoi a doua oara. Nu eram sigur daca o sa pot vedea vreun meci al ei. Sunt 3 arene principale la Roland Garros. Daca iei bilet pentru una dintre ele, nu poti intra pe celelalte doua si nici pe terenurile 2 si 3. Daca nu iei bilete din timp si astepti sa vezi programarea care se face cu o seara inainte risti sa nu mai gasesti deloc bilete. Cu alte cuvinte, la un Grand Slam nu e tocmai usor sa ajungi la meciurile favoritului tau. De asta m-am gandit ca macar la un antrenament as putea sa ma duc. 

Ploaia s-a oprit dupa o ora. M-am dus pe terenul 5 unde am vazut meciurile Barthel - Knapp si Bouchard - Peer. De fapt, la ultimul am stat doar un set si jumatate, pana a inceput din nou ploaia si s-a suspendat.


Ploaie la Roland Garros inseamna ca toata lumea iese afara de pe arene si ca sa inaintezi 100 de metri printre marea de oameni iti ia foarte mult timp. Cea mai mare aglomeratie era la Suzanne Lenglen, ca sa ocolesc arena si sa ajung pe terenurile din spate mi-a luat vreo 20 de minute.
Dupa aproape doua ore de pauza meciurile s-au reluat si m-am dus pe terenul 7 unde am vazut cum Vinci a fost invinsa de necunoscuta Pauline Parmentier. 

Terenul 7 are de anul asta WiFi gratuit, singurul cu asa ceva la RG. E unul dintre cele mai importante dintre arenele mici, m-am dus la tribuna din spatele terenului, unde jocul de tenis se vede cel mai bine. Am ramas sa vad prima parte a meciului lui Fognini, un jucator cu reactii ce fac deliciul publicului.

Magazine in complex si piata muschetarilor.


Gulbis, viitorul semifinalist, avea un meci disputat pe terenul 3 cu Kubot. Serviciile de 220 km/h l-au ajutat sa castige. 


Am incheiat ziua pe terenul 7. Din cauza intarzierii cauzate de ploaie, meciul Sorenei Cirstea s-a amanat pentru a doua zi, dar in schimb Jelena Jankovic a fost mutata aici de pe una dintre arenele principale. Se contura o surpriza, JJ a pierdut primul set, apoi in al doilea set, in jurul orei 21:20, meciul s-a suspendat pentru a doua zi din cauza intunericului.


Ziua urmatoare aveam bilet pe arena principala, Philippe Chatrier. Aici si in ziua urmatoare m-a insotit si Costi si am poze mai de calitate, facute cu camera lui. Marea bucurie a fost cand am vazut programarea meciurilor, pentru ca Simona a fost repartizata aici, in primul meci al zilei. In celelalte meciuri au jucat Ferrer, Ana Ivanovic si Hanescu cu Monfils. Lumea s-a strans mai greu, astfel ca la meciul Simonei tribunele au fost mai mult goale. Noi eram singurii cu steag si care am incurajat-o pe campioana. Ea a jucat foarte bine si scorul a ajuns repede la 6-0 5-0 pentru ca in final al doilea set sa se termine 6-2. 


Dupa meci am asteptat-o la iesire sa-i uram bafta mai departe si am facut o poza cu ea. Dupa cum se vede, poza facuta de Costi n-a fost facuta chiar in momentul cel mai potrivit :D 

Am mers pe terenul 8 unde am prins setul decisiv al Soranei. S-a calificat si ea in turul 2 dupa ce salvase o minge de meci in setul 2.

Ne-am intors inapoi pe Chatrier unde l-am vazut pe Ferrer trecand lejer in turul urmator.

Nici Ana Ivanovic n-a avut mari probleme. 


In ultimul meci l-am sustinut pe Victor Hanescu printre marea de francezi care-l sustineau pe Monfils. Victor a facut un meci destul de bun, dar a cedat pana la urma in 4 seturi. 



A treia zi era ultima in care aveam bilet. Si de data asta programarea a fost favorabila. Pe Lenglen urmau sa joace Serena Williams si Federer, favoritul meu din ATP. Legende ale tenisului, 34 de turnee de Grand Slam au impreuna doar la simplu. Cum primul meci de pe Lenglen in care juca francezul Simon nu ne prea interesa, am mers din nou pe terenul 7 unde am vazut meciul Goerges-Bouchard, in care Genie a pierdut primul set dar a revenit in urmatoarele doua, beneficiind si de mentalul destul de slab al Juliei. Aici ne-am asezat intamplator langa un roman care venise si el din tara special pentru Roland Garros.


Ne-am dus sa o vedem putin si pe Sorana in meciul de dublu alaturi de partenera sa Maria Kirilenko. Au jucat cu zambetul pe buze, la un moment dat se uitau dupa macheta avionului care se plimba cu camera de filmare pe un cablu pe deasupra terenurilor. Au castigat primul set, dar se pare ca le-au pierdut pe urmatoarele doua.

Ne-am mutat pe Lenglen unde am asistat la bomba zilei: Serena Williams eliminata de tanara Garbine Muguruza fara drept de apel: 6-2 6-2. Serena pare la fel de mare si in realitate, dar asta n-a parut sa o intimideze deloc pe Muguruza care a jucat un tenis excelent. 



In meciul urmator l-am vazut pe viu pe marele Federer. Ma bucur ca l-am putut vedea jucand, pe Nadal si Djokovic poate o sa-i pot vedea si altadata, dar el s-ar putea sa se retraga in curand. Federer e foarte iubit, toata lumea il incuraja, i-am strigat si eu de cateva ori un "Hai Roger". Spre final mi-am dat seama ca ceilalti spectatori intelegeau "Hi Roger", cineva a venit si cu completarea: "How are you?" :)) A castigat in 3 seturi, iar dupa meci a dat foarte multe autografe. 



Ne-am urcat in ultimul rand pentru o vedere de ansamblu asupra complexului. Suzanne Lenglen e arena mea preferata la Roland Garros, atmosfera aici e foarte frumoasa, spectatorii sunt mult mai aproape de teren decat pe Chatrier.


Am incheiat ziua uitandu-ne putin la meciul marelui Isner, apoi inapoi pe Lenglen unde Alize Cornet a pierdut surprinzator, desi incurajata de francezi cu "Allez Alize", si am vazut doua ghemuri din meciul Monicai Niculescu, pe o ploaie usoara.

In ziua urmatoare Simona a fost programata pe Court 1. Fiind ziua de inaltare, zi libera in Franta, nu se mai gasea nici un bilet la turneu, nici macar pe vigogo, site-ul unde se pot face schimburi si revanzari de bilete. Dar spre marea mea bucurie am ajuns totusi la meciul ei pentru ca Simo a fost foarte draguta si mi-a oferit un bilet. 





Nici in zilele urmatoare nu mai erau bilete dar in ultima zi am luat un bilet special de seara, valabil doar dupa ora 17:00. Sunt bilete care se pot cumpara doar cu o seara inainte. Cozile sunt destul de mari pentru upgrade la arenele principale si se misca incet. Am reusit sa iau pentru Lenglen. Obisnuit din zilele trecute cu faptul ca nu se respecta neaparat locurile, am luat la categoria 3 si m-am asezat in primul rand. Am ajuns la finalul meciului lui Raonic.

Ultimul meci vazut la Roland Garros a fost Stosur-Sharapova. Rusoaica a pierdut primul set asa cum face de la o vreme, a fost condusa cu 4-3 in setul 2, dar apoi a revenit si nu i-a mai dat nicio sansa australiencei.


Organizare
- Biletele pentru Rolad Garros sunt destul de scumpe, 30 de euro pe zi pentru arenele secundare, 50- 100 pentru cele principale, asta in primele tururi. Se mai adauga 4 euro pentru fiecare rezervare.
- Eu nu am stat niciodata pe locul meu si nu a venit nimeni sa ma dea la o parte. Asa ca pe Lenglen se pot lua bilete la categoria 3 si sa stai la 1, dar pe Chatrier sunt doua niveluri si probabil poti sta la nivelul de jos doar daca ai bilet la categoria 1.
- Pentru weekend si alte eventuale zilele libere e musai sa cumperi biletele imediat ce se pun in vanzare, prin martie. In celelalte zile sunt sanse sa le poti lua de pe viagogo dupa ce se afiseaza programul pentru a doua zi, la pretul oficial.
- Exista bilete pentru seara care se pot lua doar cu o zi inainte, doar online. Pentru terenurile secundare costa 15 euro si se poate intra incepand cu ora 15. Pentru terenurile principale costa 12 euro + diferenta si se poate intra doar dupa ora 17. Cand am fost eu diferenta pentru categoria 3 era de 20 de euro pe Lenglen si 30 de euro pe Chatrier, dar probabil variaza in functie de cat mai e de disputat din meciuri. E recomandat sa te duci din timp, nu la ora 17, pentru ca se misca greu coada.

sâmbătă, 17 mai 2014

Truly Asia (7) - Templele Angkor din Cambodgia : Prima Zi

Reusesc sa prind in extremis avionul spre Cambodgia. Am zbor de seara, doua ore intre Kuala Lumpur si Siem Reap. Desi se afla in aceeasi parte a lumii, e o diferenta uriasa din punct de vedere economic intre Malaezia si Cambodgia. In timp ce prima are o infrastructura la care Romania ar putea doar sa viseze, cea de-a doua si-a asfaltat de curand prima sosea a tarii. Siem Reap e o oaza mai bogata care s-a dezvoltat fulminant in ultimii ani datorita maretelor temple Angkor, aflate in apropierea orasului. E practic un mare dormitor pentru cele doua milioane de turisti care vin anual sa vada orasul pierdut din jungla. Templele au fost constrite de civilizatia khmera intre anii 800 si 1400, iar in perioada de varf se estimeaza ca aici locuiau un milion de oameni, fiind cel mai mare oras din lume. 

Nicio lumina nu tradeaza apropierea avionului de sol. Aeroportul e mic, linistit si nu prea bine organizat. Ne-au dat in avion sa completam niste fise, am viza deja cumparata online(25 USD), dar cand dau sa trec de securitate mi se spune ca mai trebuie sa completez un formular. Au avut doar cateva, primii pasageri le-au apucat, restul stau si se uita unii la altii ca n-au ce completa. Mai trec 10-15 minute si apare un functionar cu un nou set de formulare scoase de la cuptor. Insfac unul, completez repede si in sfarsit reusesc sa ies din aeroport. Afara o multime de soferi cu pancarte isi asteapta clientiii. Aici cand faci rezervare la cazare ti se asigura de obicei transportul gratuit de la aeroport, probabil si o masura a lor ca sa nu le fie deturnati oaspetii.  Ma uit o data, ma uit de doua ori si nimic. Numele meu nu apare scris pe nicaieri. Abia cand fac al treilea tur se gandeste si omul meu ca daca nu ridica pancarta nu poate nimeni sa citeasca ce scrie pe ea. Ma urc in tuk-tuk si plecam spre cazare, Ta Som Guesthouse.

Partea asta a orasului e in bezna, se luase curentul, o intamplare deloc rara aici. La receptie e un bec aprins, lumineaza destul de slab si e alimentat de un generator. Mi se explica cum sta treaba cu electricitatea pe aici: doar hotelurile mari au generatoare puternice care sa asigure suficient curent pentru toate camerele cand se intample asemenea pene. Camera mea costa 8 dolari pe noapte, are tot ce-i trebuie, ba chiar si mic dejun si aer conditionat, desi nu rezervasem camera cu AC, dar nu-i problema, oricum n-aveam sa-l folosesc pentru ca in 3 din cele 4 nopti n-am avut curent. Proprietarii ma inarmeaza cu o mica lanterna chioara. Imi luasem si eu una la fel de mica de acasa, fusesem destul de inspirat. Problema orbecaielii fiind rezolvata, mai ramanea doar teama ca n-o sa pot face poze pentru ca n-aveam unde sa incarc telefonul si aparatul foto. Pana atunci sa vedem cum o sa vizitez templele in cele 3 zile pline pe care le am in Cambodgia. Complexul de temple se intinde pe sute de kilometri patrati, cele mai importante sunt situate la vreo 10 km de oras dar pentru a ajunge de la unul la altul sunt de multe ori kilometri buni de mers. Cea mai comuna varianta este inchirierea unui tuk-tuk cu tot cu sofer pentru intreaga zi. Costa intre 12 si 25 de dolari in functie de cate temple se viziteaza si de distanta pana la ele. Alte variante sunt motocicleta, tot cu sofer - e ceva mai ieftina decat un tuk-tuk, fiind buna daca esti singur, bicicleta - daca ai timp mult la dispozitie si conditie fizica, sau taxi - destul de rare, daca nu-ti plac mijloacele de transport locale. Eu am ales tuk-tuk-ul, preturile practicate la pensiune fiind de 12 USD pentru circuitul mic, ce cuprinde templele cele mai importante, grupate in centru, 14 USD pentru circuitul mare, cuprinde temple mai mici care le inconjoara oarecum pe cele din circuitul mic, si mai mult pentru templele departate. Pentru cele 3 zile sofer imi va fi baiatul care a venit sa ma ia de la aeroport.

E cam 9 seara cand ies sa iau pulsul orasului. Pe aici se intuneca cam pe la 7. Pana in centrul orasului am de mers vreo 20 de minute. Peste tot sunt soferi de tuk-tuk si motociclete care nu pierd ocazia sa se ofere sa te transporte. Aleg un restaurant unde mananc ceva, mai dau o tura mica prin centru, apoi intru intr-un supermarket de unde iau apa si ceva de rontait. Moneda folosita peste tot este dolarul american. Rialul cambodgian se foloseste doar pentru a da rest mai mic de un dolar.

A doua zi iau micul dejun, destul de bun si consistent, si ma intalnesc cu soferul meu ca sa plecam spre temple. Astazi urmeaza sa fac circuitul mare, cu templele mai mici, dar si templele mai departate: Banteay Srei si Kbal Spean, ultimul aflat la peste 50 km de Siem Reap. Ne intelegem la 25 de dolari. Cam asa arata tuk-tuk-ul meu:

Primul templu pe care il vizitez e Pre Rup. Este mic in comparatie cu altele, dar fiind primul, imi pare impresionant. Ma cocot pe toate scarile si ma plimb pe toate potecile. Desi e dimineata, soarele incepe sa-si arate coltii si devine din ce in ce mai clar ca pielea mea va avea mult de suferit astazi.



Plec mai departe spre Banteai Srei, un templu destul de mic, dar care s-a pastrat bine, fiind renumit pentru sculpturile sale si pentru culoarea rosiatica. Pana acolo sunt vreo 30 de kilometri si pe drum am ocazia sa admir Cambodgia rurala. Aproape de templu dau si peste o orezarie:

La templu destul de multa lume si un soare arzator ce vrea sa ridice temperatura peste 35 de grade.







Plecam mai departe spre nord inca 20 de kilometri pana la Kbal Spean. Aici nu este un templu, ci sculpturi in albia unui rau care dateaza din aceeasi perioada cu templele. Pentru a ajunge acolo se urca 1,5 kilometri pe un deal. Daca in zona centrala a templelor minele anti-personal au fost curatate, pe aici nu e bine sa te abati de la drumul batatorit pentru ca e posibil sa calci pe vreuna. In Cambodgia au ramas milioane de mine neexplodate din perioada khmerilor rosii. 40000 de oameni au ramas mutilati din cauza lor, foarte multi au fost ucisi, si in fiecare an inca mai cad victime sute de persoane. Drumul pana la sculpturi e interesant, cu roci mari si radacini care ies pe afara. 




Pe drumul de intoarcere dau de Ghita. Spre ghinionul lui, cineva ii facuse de petrecanie.

La templul Ta Som natura si-a facut loc cum a putut printre pietrele templului.


Continui vizita cu templele East Mebon, Neak Pean si la final urc la templul Phnom Bakheng pentru a vedea apusul.











miercuri, 16 aprilie 2014

Praga in 8 ore

Vinerea trecuta m-am intors din Germania in Romania si am avut o escala de 10 ore in Praga. Trebuiau sa fie 11 dar am intarziat o ora in avion cu verificarea documentelor unor pasageri care aveau acelasi loc. Aeroportul e aproape, asa ca timpul petrecut efectiv in oras a fost de aproape 8 ore. Numai bine de revazut atractiile principale din orasul pe care-l vizitasem in urma cu 3 ani si jumatate. Atunci era inceput de octombrie, acum inceput de aprilie, cu vegetatia care tocmai a inverzit si cu copacii infloriti. Am avut noroc si de vreme buna, cu soare si temperatura bunicica.  

Praga este un oras renumit pentru comisioanele mari practicate de multe case de schimb, iar aeroportul nu face exceptie. Cursul e cu 15 % mai mic decat cel oficial iar comisionul de 5%, minim 50 de coroane. Cum aveam nevoie doar de vreo 20 de euro, am preferat sa scot bani de la bancomat. Pentru transportul in oras sunt mai multe variante, iar multe dintre ele necesita doar cumpararea unui bilet obisnuit pentru transportul in interiorul orasului. Eu mi-am luat un bilet pe o zi, 110 coroane, platiti cu cardul pentru ca n-aveau sa-mi dea rest la bancnota de 500 de coroane pe care mi-a scuipat-o bancomatul.  Eu am ales autobuzul 119 care merge pana la capatul liniei A a metroului, apoi am mai mers 3 statii prin subteran pana la Staromestska, cea mai apropiata de centru.

Dupa ce m-am indopat putin la un Burger King, am ajuns in piata Venceslas unde cativa artisti stradali isi tineau reprezentatiile printre tarabele cu produse specifice Pastelui.


Am luato apoi spre sinagoga Jubilee, foarte colorata, apoi spre Municipal House, cu o arhitectura Art Noveau deosebita, unde se tin concerte si de data asta am intrat putin pana in hol si cred ca ar merita vazut si un concert aici.

Am ajuns apoi in piata orasului vechi unde era  si aici targ de Paste si parca e mai frumos decat cele de Craciun pentru ca acum nu mai e frig :) 


Ceasul astronomic isi misca figurinele la fiecare ora fixa.

Podul Carol era plin de oameni si de diversi artisti care se ofereau sa-ti faca un portret sau o caricatura.

Am luat tramvaiul 22 si am urcat sus in spatele castelului, la manastirea Strahov, din spatele careia se poate vedea o priveliste frumoasa a orasului, acum intr-un decor cu multi pomi imfloriti.

Am ajuns apoi la Loreta, un alt loc de rugaciune, cu o arhitectura care mi se pare printre cele mai frumoase dintre cladirile orasului. De data asta am intrat si in interior, 130 coroane, dar nu am putut face poze, pentru asta trebuia sa  mai platesc o alta taxa. Acolo sunt cateva capele, o biserica, dar cel mai interesant este tezaurul. Aici exista un obiect deosebit, mare cu multe 'raze' si cu multe diamante.

Am coborat apoi la castel, intrarea in curtile sale fiind gratuita.


Nici de la castel privelistile nu sunt de lepadat.

Am urcat cu funicularul pe dealul Petrin, unde am vazut micul turn Eiffel al Pragai si ceva lume iesita sa se relaxeze pe iarba verde din parc.

Inainte de a pleca m-am intors in piata centrala. M-am suparat ca apa era foarte scumpa peste tot asa ca mi-am luat o bere si un carnat din piata de Paste. Ca tot e Cehia cea mai mare producatoare de bere pe cap de locuitor din lume.

marți, 31 decembrie 2013

Cea mai dragalasa campioana