sâmbătă, 17 mai 2014

Truly Asia (7) - Templele Angkor din Cambodgia : Prima Zi

Reusesc sa prind in extremis avionul spre Cambodgia. Am zbor de seara, doua ore intre Kuala Lumpur si Siem Reap. Desi se afla in aceeasi parte a lumii, e o diferenta uriasa din punct de vedere economic intre Malaezia si Cambodgia. In timp ce prima are o infrastructura la care Romania ar putea doar sa viseze, cea de-a doua si-a asfaltat de curand prima sosea a tarii. Siem Reap e o oaza mai bogata care s-a dezvoltat fulminant in ultimii ani datorita maretelor temple Angkor, aflate in apropierea orasului. E practic un mare dormitor pentru cele doua milioane de turisti care vin anual sa vada orasul pierdut din jungla. Templele au fost constrite de civilizatia khmera intre anii 800 si 1400, iar in perioada de varf se estimeaza ca aici locuiau un milion de oameni, fiind cel mai mare oras din lume. 

Nicio lumina nu tradeaza apropierea avionului de sol. Aeroportul e mic, linistit si nu prea bine organizat. Ne-au dat in avion sa completam niste fise, am viza deja cumparata online(25 USD), dar cand dau sa trec de securitate mi se spune ca mai trebuie sa completez un formular. Au avut doar cateva, primii pasageri le-au apucat, restul stau si se uita unii la altii ca n-au ce completa. Mai trec 10-15 minute si apare un functionar cu un nou set de formulare scoase de la cuptor. Insfac unul, completez repede si in sfarsit reusesc sa ies din aeroport. Afara o multime de soferi cu pancarte isi asteapta clientiii. Aici cand faci rezervare la cazare ti se asigura de obicei transportul gratuit de la aeroport, probabil si o masura a lor ca sa nu le fie deturnati oaspetii.  Ma uit o data, ma uit de doua ori si nimic. Numele meu nu apare scris pe nicaieri. Abia cand fac al treilea tur se gandeste si omul meu ca daca nu ridica pancarta nu poate nimeni sa citeasca ce scrie pe ea. Ma urc in tuk-tuk si plecam spre cazare, Ta Som Guesthouse.

Partea asta a orasului e in bezna, se luase curentul, o intamplare deloc rara aici. La receptie e un bec aprins, lumineaza destul de slab si e alimentat de un generator. Mi se explica cum sta treaba cu electricitatea pe aici: doar hotelurile mari au generatoare puternice care sa asigure suficient curent pentru toate camerele cand se intample asemenea pene. Camera mea costa 8 dolari pe noapte, are tot ce-i trebuie, ba chiar si mic dejun si aer conditionat, desi nu rezervasem camera cu AC, dar nu-i problema, oricum n-aveam sa-l folosesc pentru ca in 3 din cele 4 nopti n-am avut curent. Proprietarii ma inarmeaza cu o mica lanterna chioara. Imi luasem si eu una la fel de mica de acasa, fusesem destul de inspirat. Problema orbecaielii fiind rezolvata, mai ramanea doar teama ca n-o sa pot face poze pentru ca n-aveam unde sa incarc telefonul si aparatul foto. Pana atunci sa vedem cum o sa vizitez templele in cele 3 zile pline pe care le am in Cambodgia. Complexul de temple se intinde pe sute de kilometri patrati, cele mai importante sunt situate la vreo 10 km de oras dar pentru a ajunge de la unul la altul sunt de multe ori kilometri buni de mers. Cea mai comuna varianta este inchirierea unui tuk-tuk cu tot cu sofer pentru intreaga zi. Costa intre 12 si 25 de dolari in functie de cate temple se viziteaza si de distanta pana la ele. Alte variante sunt motocicleta, tot cu sofer - e ceva mai ieftina decat un tuk-tuk, fiind buna daca esti singur, bicicleta - daca ai timp mult la dispozitie si conditie fizica, sau taxi - destul de rare, daca nu-ti plac mijloacele de transport locale. Eu am ales tuk-tuk-ul, preturile practicate la pensiune fiind de 12 USD pentru circuitul mic, ce cuprinde templele cele mai importante, grupate in centru, 14 USD pentru circuitul mare, cuprinde temple mai mici care le inconjoara oarecum pe cele din circuitul mic, si mai mult pentru templele departate. Pentru cele 3 zile sofer imi va fi baiatul care a venit sa ma ia de la aeroport.

E cam 9 seara cand ies sa iau pulsul orasului. Pe aici se intuneca cam pe la 7. Pana in centrul orasului am de mers vreo 20 de minute. Peste tot sunt soferi de tuk-tuk si motociclete care nu pierd ocazia sa se ofere sa te transporte. Aleg un restaurant unde mananc ceva, mai dau o tura mica prin centru, apoi intru intr-un supermarket de unde iau apa si ceva de rontait. Moneda folosita peste tot este dolarul american. Rialul cambodgian se foloseste doar pentru a da rest mai mic de un dolar.

A doua zi iau micul dejun, destul de bun si consistent, si ma intalnesc cu soferul meu ca sa plecam spre temple. Astazi urmeaza sa fac circuitul mare, cu templele mai mici, dar si templele mai departate: Banteay Srei si Kbal Spean, ultimul aflat la peste 50 km de Siem Reap. Ne intelegem la 25 de dolari. Cam asa arata tuk-tuk-ul meu:

Primul templu pe care il vizitez e Pre Rup. Este mic in comparatie cu altele, dar fiind primul, imi pare impresionant. Ma cocot pe toate scarile si ma plimb pe toate potecile. Desi e dimineata, soarele incepe sa-si arate coltii si devine din ce in ce mai clar ca pielea mea va avea mult de suferit astazi.



Plec mai departe spre Banteai Srei, un templu destul de mic, dar care s-a pastrat bine, fiind renumit pentru sculpturile sale si pentru culoarea rosiatica. Pana acolo sunt vreo 30 de kilometri si pe drum am ocazia sa admir Cambodgia rurala. Aproape de templu dau si peste o orezarie:

La templu destul de multa lume si un soare arzator ce vrea sa ridice temperatura peste 35 de grade.







Plecam mai departe spre nord inca 20 de kilometri pana la Kbal Spean. Aici nu este un templu, ci sculpturi in albia unui rau care dateaza din aceeasi perioada cu templele. Pentru a ajunge acolo se urca 1,5 kilometri pe un deal. Daca in zona centrala a templelor minele anti-personal au fost curatate, pe aici nu e bine sa te abati de la drumul batatorit pentru ca e posibil sa calci pe vreuna. In Cambodgia au ramas milioane de mine neexplodate din perioada khmerilor rosii. 40000 de oameni au ramas mutilati din cauza lor, foarte multi au fost ucisi, si in fiecare an inca mai cad victime sute de persoane. Drumul pana la sculpturi e interesant, cu roci mari si radacini care ies pe afara. 




Pe drumul de intoarcere dau de Ghita. Spre ghinionul lui, cineva ii facuse de petrecanie.

La templul Ta Som natura si-a facut loc cum a putut printre pietrele templului.


Continui vizita cu templele East Mebon, Neak Pean si la final urc la templul Phnom Bakheng pentru a vedea apusul.











miercuri, 16 aprilie 2014

Praga in 8 ore

Vinerea trecuta m-am intors din Germania in Romania si am avut o escala de 10 ore in Praga. Trebuiau sa fie 11 dar am intarziat o ora in avion cu verificarea documentelor unor pasageri care aveau acelasi loc. Aeroportul e aproape, asa ca timpul petrecut efectiv in oras a fost de aproape 8 ore. Numai bine de revazut atractiile principale din orasul pe care-l vizitasem in urma cu 3 ani si jumatate. Atunci era inceput de octombrie, acum inceput de aprilie, cu vegetatia care tocmai a inverzit si cu copacii infloriti. Am avut noroc si de vreme buna, cu soare si temperatura bunicica.  

Praga este un oras renumit pentru comisioanele mari practicate de multe case de schimb, iar aeroportul nu face exceptie. Cursul e cu 15 % mai mic decat cel oficial iar comisionul de 5%, minim 50 de coroane. Cum aveam nevoie doar de vreo 20 de euro, am preferat sa scot bani de la bancomat. Pentru transportul in oras sunt mai multe variante, iar multe dintre ele necesita doar cumpararea unui bilet obisnuit pentru transportul in interiorul orasului. Eu mi-am luat un bilet pe o zi, 110 coroane, platiti cu cardul pentru ca n-aveau sa-mi dea rest la bancnota de 500 de coroane pe care mi-a scuipat-o bancomatul.  Eu am ales autobuzul 119 care merge pana la capatul liniei A a metroului, apoi am mai mers 3 statii prin subteran pana la Staromestska, cea mai apropiata de centru.

Dupa ce m-am indopat putin la un Burger King, am ajuns in piata Venceslas unde cativa artisti stradali isi tineau reprezentatiile printre tarabele cu produse specifice Pastelui.


Am luato apoi spre sinagoga Jubilee, foarte colorata, apoi spre Municipal House, cu o arhitectura Art Noveau deosebita, unde se tin concerte si de data asta am intrat putin pana in hol si cred ca ar merita vazut si un concert aici.

Am ajuns apoi in piata orasului vechi unde era  si aici targ de Paste si parca e mai frumos decat cele de Craciun pentru ca acum nu mai e frig :) 


Ceasul astronomic isi misca figurinele la fiecare ora fixa.

Podul Carol era plin de oameni si de diversi artisti care se ofereau sa-ti faca un portret sau o caricatura.

Am luat tramvaiul 22 si am urcat sus in spatele castelului, la manastirea Strahov, din spatele careia se poate vedea o priveliste frumoasa a orasului, acum intr-un decor cu multi pomi imfloriti.

Am ajuns apoi la Loreta, un alt loc de rugaciune, cu o arhitectura care mi se pare printre cele mai frumoase dintre cladirile orasului. De data asta am intrat si in interior, 130 coroane, dar nu am putut face poze, pentru asta trebuia sa  mai platesc o alta taxa. Acolo sunt cateva capele, o biserica, dar cel mai interesant este tezaurul. Aici exista un obiect deosebit, mare cu multe 'raze' si cu multe diamante.

Am coborat apoi la castel, intrarea in curtile sale fiind gratuita.


Nici de la castel privelistile nu sunt de lepadat.

Am urcat cu funicularul pe dealul Petrin, unde am vazut micul turn Eiffel al Pragai si ceva lume iesita sa se relaxeze pe iarba verde din parc.

Inainte de a pleca m-am intors in piata centrala. M-am suparat ca apa era foarte scumpa peste tot asa ca mi-am luat o bere si un carnat din piata de Paste. Ca tot e Cehia cea mai mare producatoare de bere pe cap de locuitor din lume.

marți, 31 decembrie 2013

Cea mai dragalasa campioana


luni, 4 noiembrie 2013

La Sofia pentru o mare campioana: Simona Halep

Intr-o tara in care subiectele zilei sunt certurile regizate ale pitipoancelor cu buze umflate sau transferurile intre penitenciare ale unor patroni din fotbal, o fata talentata si ambitioasa se incapataneaza sa ne duca pe cele mai inalte trepte ale celui mai frumos si mai nobil sport, tenisul. Simona Halep a castigat Roland Garrosul si a fost nr.1 mondial la junioare. Trecerea la senioare a fost asa cum se intampla de obicei, cu suisuri si coborasuri. Operatia de micsorare a sanilor pe care a facut-o acum 4 ani a adus-o fara voia ei in atentia presei de scandal. Faptul ca vrea sa faca totul pentru tenis probabil a ramas neobservat. Incepand din mai anul acesta Simona s-a descatusat. A inceput sa insire victoriile, au inceput sa vina trofeele unul dupa altul. Jucatoarele din topul ierarhiei mondiale s-au inclinat pe rand in fata romancei. Cei de la treizecizero.ro au descris jocul Simonei prin expresia "Forced into submission". Prin jocul agresiv le forteaza pe adversare sa greseasca, sa-si dea seama ca sunt inferioare si in cele din urma sa capituleze.

Cele 5 turnee castigate pana la Sofia au propulsat-o pana pe locul 14 in lume. Doar Serena Wiliams a castigat mai multe turnee anul acesta. Dar ceva e si mai impresionant: a castigat pe toate suprafetele, performanta nereusita de nimeni altcineva. La Sofia avea loc ultimul turneu al anului, unde participa jucatoare care au castigat cel putin un turneu de categoria International si care nu sunt in primele 8 in clasamentul WTA. Nicio televiziune romana nu a cumparat drepturile de transmitere ale turneului. Rusinos! Cand te duci in strainatate si spui ca esti roman auzi imediat Hagi sau Nadia Comaneci. Poate peste ceva timp o sa auzi Simona Halep.

Unii inca cred ca performantele pe care le-a realizat anul acesta s-ar putea sa fie doar un foc de paie. Hanescu spunea ca si el a ajuns in top 30 si in sferturi la turneu de mare slem. Daca s-ar uita putin mai atent n-ar fi greu sa vada ca Simona e altfel. In primul rand cele 6 titluri cucerite in ultimele luni nu sunt un foc de paie, ci incendiu in toata regula. Apoi Simona joaca tenis cu o placere rar intalnita. "I want to enjoy this match" spune ea aproape inainte de orice joc, si chiar asta face. Are o extraordinata putere mentala, lupta pentru fiecare minge pana la capat. Stie sa se motiveze si vrea sa castige fiecare punct. Declaratia pe care a dat-o astazi spune totul despre ambitia si despre dragostea ei pentru acest sport:  "Vreau să fac ceva mare de tot în acest sport pe care-l iubesc enorm".

Simona a devenit un model adevarat pentru romani. E cu siguranta sportivul anului in Romania. Are si puncte slabe si e constienta de asta. Spunea ca in pauza competitionala vrea sa-si imbunatateasca serviciul si loviturile din alergare. Simona poate ajunge sus, sus de tot!

Imi place mult tenisul, atat sa-l joc cat si sa-l privesc. Recunosc ca am inceput sa ma uit la meciurile Simonei abia dupa ce a castigat la New Haven, dar de atunci i-am urmarit mai toate meciurile. Turneul de la Sofia era atat de aproape de noi incat am decis repede ca ocazie mai buna cu greu pot sa gasesc. Impreuna cu trei prieteni am plecat sambata dimineata si ne-am intors duminica seara. Cu siguranta a meritat sa ne vedem campioana in actiune si s-o incurajam impreuna cu multi alti romani care au facut deplasarea in capitala Bulgariei. 

Am ajuns devreme pe Armeec Arena, inarmati cu tricolorul. Sala e foarte frumoasa, are peste 12000 de locuri. Pavlyuchenkova schimba cateva mingi ca sa se antreneze pentru semifinala cu Stosur.

Prima semifinala e capul de afis al serii: Simona Halep - Ana Ivanovic. Prima intra in arena Ana, in uralele spectatorilor.

Imediat intra si Simona.

Prima data se trage la sorti pentru teren.

Dupa o incalzire de 10 minute incepe meciul. Ana e favorita bulgarilor, dar in sala sunt multi romani si nici noi nu ne lasam mai prejos. In pauza dintre puncte incurajarile alterneaza: Ajde Ana! Hai Simona! Ajde Ana! Hai Simona!

Din pacate Ana incepe mai bine si castiga primul set 6-2. Pe Simona o supara ceva la picior si cheama doctorul in pauza dintre seturi. Din fericire pare sa nu fie foarte grav. Un bulgar mai infocat afisaza mesajul: "Ana, daca te mariti cu mine o sa spal vasele toata viata!" 

Simona castiga setul al doilea autoritar, cu 6-1 si ne pregatim de setul decisiv. Ana porneste foarte bine si face 3-0 cu doua breakuri. Inevitabil ma gandesc ca e greu sa mai revina dar o vad cat de hotarata pare in pauza si cum se incurajaza singura. 

Din acel moment Ana nu mai castiga nici un game si Simona revine extraordinar de la 0-3 la 6-3 in uralele sutelor de romani. Simona tine sa le multumeasca tuturor, in limba romana!

Lanseaza in tribune mingile cu autograf.

Si e curioasa unde aterizeaza.

 Cea de-a doua semifinala e mai linistita, cele doua jucatoare nu au multi sustinatori. Sam Stosur se impune cu 6-1 1-6 6-3

 Asadar, Simona joaca in finala de a doua zi impotriva australiencei Samantha Stosur, castigatoare la US Open acum doi ani. Cele doua s-au confruntat si in finala ultimului turneu, la Moscova. Atunci Simona s-a impus cu 7-6 6-2 .

Ajungem din timp la arena si asteptam sa se permita accesul. Multe steaguri tricolore flutura in fata arenei. Reporterii bulgari le iau unora interviuri.

Cele doua jucatoare ies la incalzire. Simona are un bandaj la picior, semn ca inca se resimte dupa accidentarea de ieri. De data asta publicul e in proportie covarsitoare de partea Simonei.

Meciul incepe. Stosur porneste in forta. Vrea revansa dupa finala pierduta acum doua saptamani. Serveste foarte puternic. Castiga primul set cu 6-2.

Dar nimeni nu se mai indoieste de forta de revenire a Simonei. Parca si Stosur stie ce are sa vina. Incurajata frenetic din tribune Simona incepe sa zburde pe teren.

In timpul meciului cu Stosur, dupa o minge ratata, Simona a lovit mingea din voleu cu piciorul, o executie care i-ar fi facut invidiosi pe fotbalistii nationalei. Ea a comentat faza cu umor dupa meci: "Fratele meu m-a întrebat ce s-ar fi întîmplat dacă aş fi dat pe langă minge la faza aia. Tot timpul mi-a plăcut fotbalul, l-am şi jucat, dar bine că m-am apucat de tenis. Dacă aş fi luftat m-aş fi enervat mai mult decît din cauza meciului meu".

Incepe sa devina din ce in ce mai clar cine va ridica marele trofeu din spatele arbitrului. Simona castiga setul 2 cu scor simetric, 6-2. In setul decisiv cele doua merg cap la cap pana la 2-2. Urmatoarele 4 game-uri ii revin Simonei care nu-i mai da nicio sansa de revenire Samanthei.

Simona castiga al 6-lea trofeu in acest an. Extraordinara performanta!

Ilie Nastase o felicita pe campioana!

She's the best!


Trofeul e cat ea de mare :)

Felicitari Simona pentru un an extraordinar!

marți, 1 octombrie 2013

On my short-medium list

  • Sankt Petersburg, Moscova si Inelul de Aur
  • Paris
  • Republica Moldova
  • Iordania
  • Iran
  • Peru
  • China
  • Islanda