duminică, 29 noiembrie 2009

Roma low cost

          Am revenit dupa aproape 500 de zile la Roma, de data asta pentru ceva mai mult timp si intr-un grup mai numeros. Pentru unii dintre ei parea mai degraba o plimbare prin Timisoara (cum sa te duci cu avionul cu 60 de lei dus-intors... ori e teapa ori mergem laolalta cu gainile). Pe uriasul aeroport Fiumicino zeci de soferi de microbuz sareau pe noi mai ceva ca taximetristii de la Otopeni, era super-oferta: 10 euro de persoana pana la hotel. Nu e mult tinand cont ca aeroportul e la 30 de kilometri de oras, iar trenul direct pana la Termini costa 11 euro(si n-arata bine deloc!). Partea buna e ca mai exista un tren, care opreste in mai multe statii dar pretul e la jumatate. Sau 2.9 euro daca se face un mic artificiu: cumpararea biletului pe doua bucati: Fiumicino Aeroporto-Parco Leonardo(1 euro) + Parco Leonardo-Roma Ostiense(1.9 euro). Ultima statie are legatura cu linia B a metroului roman(Piramide). 
            Dupa ce ne-am instalat la hotel Metro (38 e dubla, 51 tripla), am dat o tura prin zona Colosseum, iar dimineata zilei urmatoare ne-a gasit in Vatican. Fiind duminica, era slujba si lume multa, dar nu se sta mult timp la coada. Pe langa basilica, de data asta am vazut si mormintele papilor si am urcat in cupola. Daca la morminte e gratuit si putin de mers, pentru cupola se platesc 5 euri si se urca 551 de trepte pe scari stramte, rotunde si inclinate, interzise persoanelor claustrofobe sau cu probleme cardiace. Dar privelistea de sus merita, se vede toata Roma si toata tara Papei, cu frumoasele sale gradini. 
              Alaturi de Vatican in topul meu ramane Fontana di Trevi, pe care insa am gasit-o la fel de aglomerata. Probabil pe la 4 dimineata se merita sa-i faci o vizita. Am vazut si multe dintre impunatoarele biserici, cel mai mult mi-a placut San Paolo, e uriasa, iar intrarea laterala are o aura exotica.
            Roma e orasul istoriei, cu foarte multe locuri frumoase, dar sunt si unele lucruri care pot fi imbunatatite: trenurile spre aeroport si metrourile liniei B aduc cu personalele noastre, peste tot sunt graffiti-uri (mazgalituri de prost gust), cersetorii si vanzatorii ambulanti nu sunt greu de gasit, iar traficul este asurzitor: le plac cam mult motocicletele, iar la traversarea strazilor e nevoie de ceva vigilenta chiar daca semaforul arata verde.  

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Promit ca...

...voi petrece toata noaptea intr-un club thailandez

...voi bea o sticla de vodka intr-o zi fara noapte in Murmansk

...Vezuviul va fumega din nou, de la o textila pe care se poate distinge un caine de culoare rosie

...transsiberianul le va spinteca emblema in doua


...daca Dinamo retrogradeaza!

vineri, 27 noiembrie 2009

Promit ca...

...voi dona echipamentul echipei unui copil cambodgian

...fularul albastru va fi legat de podul Golden Gate

...un mic panou cu detalii despre echipa va rasari pe marginea unui drum saharian

...voi imparti materiale promotionale alb-albastre in Siria, Liban si Iran

...voi urmari un meci al unei echipe alb-albastre din Vietnam

...voi colora un durian malaezian in culorile echipei si il voi suta in Stramtoarea Melaka 



...daca Universitatea Craiova va mai castiga macar o data campionatul!

joi, 26 noiembrie 2009

Promit ca...

...le voi arbora stema in portul din Vladivostok

...voi reurmari ultimul act pe o plaja pustie din Filipine

...doi cetateni birmanezi vor scanda pentru ei

...steagul echipei va flutura pe varful Kilimanjaro

...voi negocia cumpararea unui obiect din soukul Marrakechului dand la schimb materiale cu insemnele echipei

...il voi felicita pe antrenor intr-un oras din afara Romaniei

...ma voi duce pe 10 stadioane europene pe care au jucat 

 

 

...daca Unirea Urziceni castiga Liga Campionilor!

miercuri, 18 noiembrie 2009

Romania in Italia


Se pare ca banii doamnei Udrea se duc si pe lucruri folositoare.

Cred ca nu are rost sa pun si reclamele in romana sau afisele cu Geoana.

miercuri, 11 noiembrie 2009

Miniatürk

                 Miniatürk nu e in Sultanahmet, unde se afla principalele obiective turistice, ci la vreo 10 km distanta(in Istanbul se  traduce prin 'cartierul vecin'), la capatul Cornului de Aur. Autobuzul gasit pe internet acasa s-a dovedit a fi inexistent sau, mai probabil, de negasit. Asa ca am apelat la planul B: cautarea altui autobuz care duce acolo. 47C este busul magic - pleaca din autogara Eminönü, partea nordica , merge de-a lungul Cornului pe niste stradute stramte si opreste chiar la intrarea parcului.
                  6 hectare si 105 cladiri  la scara 1/25 fac din Miniatürk cel mai mare parc din lume de acest gen. 45 sunt din Istanbul, 45 din restul Turciei si 15 sunt din teritoriile otomane, aflate azi in afara tarii. Fiecare dintre ele are ghid audio in diferite limbi, care porneste odata ce ai trecut codul de bare al biletului prin fata masinariei. Printre constructiile reprezentate se numara: podul peste Bosfor, Aeroportul Atatürk, Stadionul Atatürk, Dome of the Rock. E si un turn de la granita cu Romania, nu i-am retinut numele. Pe langa miniaturile din aer liber, mai sunt unele acoperite, cu scene de razboi sau de viata traditionala otomana, acompaniate de sunete sugestive, precum si o mica expozitie de cristale cu atractiile orasului.
                  





sâmbătă, 17 octombrie 2009

Sultanahmet



                      Sultanahmet este centrul turistic al Istanbulului, locul in care se afla Sfanta Sofia, Moscheea Albastra, Basilica Cistern, Hipodromul, Muzeul de Arheologie si, cocotat putin mai sus, Palatul Topkapi. Asta inseamna ca aici principala si aproape singura ocupatie este turismul. Peste tot sunt hoteluri, vanzatori de orice, case de schimb, puncte de informare turistica. Punctul central al zonei este parcul dintre Sfanta Sofia si Moscheea Albastra, pe a carui iarba se asaza  turci, romani, coreeni si restul natiilor pentru odihna, meditatie, pierderea timpului sau savurarea nou achizitionatei bucati de lubenita in schimbul unei lire. Aa... si pentru wireless gratuit. Numele provine de la Ahmet I care a fost tocmai sultan otoman, prin vremea de dupa Mihai Viteazu. Dupa el a fost numita si marea moschee, mult mai cunoscuta ca Moscheea Albastra.

         Sfanta Sofia
   Batrana biserica a fost transformata de-a lungul timpului in moschee, iar astazi este muzeu pentru a-i satisface atat pe turistii insetati dupa fotografii blitz in locuri celebre, cat si pe turcii care-si rotunjesc bugetul cu 20 de lire la fiecare 15 secunde. Caci cine ar veni in Istanbul fara sa intre in cel mai celebru monument? Nimeni. Dar parca de afara e mai impresionanta decat din interior, si mai prost intretinuta decat Moscheea Albastra, care e gratis. Pentru ca e mai veche si cu o istorie zbuciumata, dar si pentru ca turcii nu sunt crestini.
   Istoria spune ca a fost construita cu aproape 1500 de ani in urma, la ordinul imparatului Iustinian, pe locul pe care mai fusesera alte doua biserici, distruse de intemperiile vremii. Timp de o mie de ani a fost cea mai mare catedrala din lume, iar la cucerirea Constantinopolului de catre oromani, in 1453, se spune ca l-a impresionat pe sultan si a ordonat sa fie transformata in moschee.  O fi contribuit si faptul ca aveau de muncit serios ca sa o darame.   

        Moscheea Albastra
    Construita fata-n fata cu Sfanta Sofia, a avut scopul de a o depasi in marime si frumusete. Daca a reusit sau nu, ramane sa hotarasca fiecare. Evident, scopul sultanului era sa se puna bine cu Allah. Sapte ani a durat constructia, iar anul urmator i-a servit acestuia ca mormant. Pe dinafara seamana cu Sfanta Sofia, numai ca e albastra si are sase minarete. In interior e bine intretinuta si decorata in tiparul moscheilor turcesti. Cei cu mirosul mai fin zic ca pute a picioare, nu stiu daca mai mult ca in alte moschei.

       Basilica Cistern
    O incapere subterana uriasa, de-o varsta cu Sfanta Sofia, ce servea ca sursa de apa a Constantinopolului. Racoarea si umezeala contrasteaza cu arsita de afara. E sustinuta de zeci de coloane luminate de reflectoare rosiatice, iar la baza lor inoata pestii. Apa cade si din tavan, atentand la siguranta camerelor foto si la echilibrul turistilor. Cu ceva vreme in urma a fost folosita si ca decor pentru un film de-al lui James Bond.

      Muzeul de Arheologie
    Iar au marit turcii taxele! Au vazut ca tot mai multi turisti ii viziteaza si s-au gandit sa profite cat pot. Taxa de 5 lire de pe internet s-a dovedit a fi dubla la poarta muzeului. Dar aici chiar nu e mare, muzeul fiind unul dintre cele mai bine dotate din lume. E impartit in 3 cladiri, dar una dintre ele de 3 ori mai mare decat celelalte doua. Printre piesele de rezistenta e sarcofagul lui Alexandru cel Mare.        

vineri, 2 octombrie 2009

Bosphorus Scenic Tour & Çamlıca Hill

             
                                   Pentru cei ce ajung in Istanbul croaziera pe Bosfor e aproape obligatorie. Bosforul nu e o simpla stramtoare, e sufletul Istanbulului. Datorita ei exista aceasta metropola si datorita ei s-a dezvoltat. Eu o consider cea mai importanta atractie turistica a orasului. Vapoarele pleaca de la Eminönü, imediat in dreapta podului Galata, si timp de o ora si jumatate strabat intreaga stramtoare pana la intrarea in Marea Neagra. Din cand in cand vaporul opreste cand pe dreapta, cand pe stanga pentru un scurt schimb de pasageri. Dar majoritatea merg pana la capat de linie, la Anadolu Kavağı - un mic port pescaresc pe partea asiatica (e locul unde am pus pentru prima data piciorul in Asia), cu o cetate cocotata pe deal, de unde privelistea asupra Bosforului si Marii Negre e foarte frumoasa. 
             Peste cateva ore am luat vaporul de intoarcere si de data asta am coborat la Beşiktaş pentru a lua autobuzul 129T care ne-a dus din nou in Asia, de data asta traversand podul peste Bosfor. Am coborat la statia numita Çamlıca si am inceput urcusul pentru a ajunge in varf, la 250 m deasupra Bosforului, printre parcuri si antene. Aici multa lume la iarba verde, dar majoritatea turci, nu e o zona tocmai populara printre turistii straini, ca de altfel mai toata partea asiatica a Istanbulului. 

miercuri, 9 septembrie 2009

Grand Bazaar & Spice Bazaar

               Istanbulul este celebru pentru bazarele sale. Aici gasesti tot ce ai visat si tot ce nu ai visat la preturi mai mici sau mai mari, in functie de cat de bun negociator esti. Nu de putine ori ti se cere un pret de cel putin 5 ori mai mare decat cel normal, asa ca sa faci cumparaturi in Istanbul nu e tocmai simplu. Dar Marele Bazar e o atractie turistica in sine, nu te duci acolo doar sa faci cumparaturi. E mai ieftin sa cumperi de pe stradutele adiacente. Duminica Malele Bazar e inchis, iar in restul zilelor se inchide la 18:30. Ce ramane dupa ora asta pe strazi e greu de imaginat: gunoaie ... munti de gunoaie. Dar pana dimineata dispar, le strang in saci de 3 metri si le cara cu camioanele.

            Bazarul Egiptean sau Spice Bazaar este mai mic, aproape de Eminonu, si e plin de mirodenii, munti de rahat si 100 de sortimente de ceai.  

           Bazarul reprezinta poate cea mai orientala parte a Istanbulului, un oras foarte turistic si occidentalizat. Comparat cu Marrakech, nu prea au nimic in comun, sunt total diferite.




marți, 8 septembrie 2009

Dolmabahçe Sarayi

             Dolmabahçe Sarayi, uneori comparat cu Palatul Versailles, este una dintre atractiile de top ale Istanbulului. Asezat chiar pe malul Bosforului, palatul (sarayi inseamna palat in turca) are 285 de incaperi, iar intr-una dintre ele se gaseste cel mai mare candelabru din Europa. Din 1864, cand a fost construit, a devenit resedinta sultanilor turci, dar si a mult slavitului Atatürk (incaperea in care si-a dat duhul e la mare cinste) - primul presedinte al lor si fondatorul Turciei moderne. E un fel de zeu in Turcia, cele mai mari constructii ale Turciei se numesc Atatürk, are statui si monumente in toata tara, iar Youtubul nu functioneaza in Turcia pentru ca cineva a indraznit sa puna materiale jignitoare la adresa tatucului turcilor. Daca e cineva interesat poate citi istoria sa si a Turciei moderne, povestita hazliu, aici. Dar sa revenim la Dolmabahçe. Am ajuns pe la 10 la portile palatului si ne-am asezat la o coada mare si serpuita ca sa luam bilete. In fiecare zi au un numar limitat de bilete; cand ne-am instalat la coada mai erau vreo 1400. Dupa o ora si jumatate, cand am ajuns in sfarsit la ghiseu, mai erau 700 - desi cred ca nu erau mai mult de 2-300 de persoane inaintea noastra la inceput. Unde s-au evaporat restul - nu stiu, dar important e ca aveam bilet: 20 de lire pentru palat+harem, fotografiatul interzis. Pentru studenti costa doar o lira dar legitimatia mea romaneasca nu prea e buna la nimic - trebuia internationala.
             Odata intrati in palat am admirat putin gradinile si apoi ne-am asezat la o alta coada, mai mica, ne-am incaltat in pungi, si timp de 50 de minute am vizitat incaperile ghidati de un turc vorbitor de o engleza cam stricata.
                    50 de minute pentru Dolmabahçe inseamna o continua miscare si cateva priviri aruncate in fiecare camera, dar tinand cont de numarul mare de turisti, ii inteleg.
             Ultima incapere vizitata: marea surpriza cu candelabrul de 4.5 tone, dupa care am inconjurat palatul printre brazi si bambusi, am luat o pauza de çai - se pronunta ca la noi, sunt ceva cuvinte turcesti identice cu cele romanesti - si am intrat in Harem, dupa ce ne-am tunat din nou cu pungi. Timp de vizitare: 20 de minute, ca doar e mai mic. Haremul este partea palatului in care se afla locuintele sultanului si ale apropiatilor acestuia. Bineinteles, cu multe sotii si concubine.