Beautiful China (1) - Hong Kong si un pic de Shenzhen

In 2013 imi incheiam prima calatorie din Asia cu vizitarea Hong Kong-ului. Am stat atunci doar doua zile, la fel cat stam si de data asta. Mi s-a parut ca nu prea stiu de unde sa apuc acest oras, ca nu am apucat sa-l inteleg. Dupa inca doua zile petrecute la 3 ani si jumatate distanta, pot sa confirm ca Hong Kong e un oras incurcat si iti trebuie mai mult timp si ceva rabdare pentru a-l deslusi.

Avem cazare la Pearl Premium Guesthouse, situat in zona Tsim Sha Tsui. Luam autobuzul A21 de la aeroport pentru 33 HKD de persoana. Nu avem card de transport, insa se poate plati direct la sofer bagand banii intr-o cutiuta de langa sofer care ii "inghite". Cutia nu da rest, asa ca trebuie sa bagi o suma cat de cat exacta. Ne grupam cate 3 si bagam cate o bancnota de 100, caci la acsele de schimb nu prea iti dau marunt. Acelasi sistem il vom intalni si in orasele din China. Apropo, cursul de schimb din aeroport e prost, cu vreo 10% sub cel oficial. Eu am preferat sa scot de la bancomat. 

Ajungem la cazare unde prietenii mei(suntem 11), mai putin obisnuiti cu conditiile locale, au un mic soc. Cazarea noastra e intr-un bloc standard al acestei zone de oras. Din exterior si din curtea interioara nu arata tocmai bine, insa asta conteaza mai putin. Camerele insa sunt curate si destul de moderne, dar mici. Ceva normal intr-un oras in care spatiul e o problema generala. Pentru aceasta categorie de pret, 32 de euro camera dubla, aceasta cazare pot spune ca a fost peste asteptari(ale mele :)). 

Din prima zi ne mai raman doar 2-3 ore, suficient cat sa mergem in port. Asistam la Symphony of Lights si ne plimbam putin prin zona de pe malul apei. Din pacate, Avenue of Stars e complet distrusa, probabil pentru renovare.

Ziua urmatoare mergem la Big Buddha, pe insula Lantau. Luam telecabina, care vine in doua variante: normala sau cu podea de sticla. Exista evident si o diferenta de pret. Dar inainte de asta facem cunostinta cu mancarea asiatica la un mall de langa telecabina. Este destul de clar ca mancarea asiatica nu e pentru mine si asta va fi o problema pe tot parcursul acestei calatorii. Pot spune ca, in mare parte, mancarea asiatica e oribila!

Drumul cu telecabina dureaza vreo 20 de minute. Mai exista varianta mai ieftina cu autobuzul, pe care am incercat-o data trecuta, sau varianta de a urca pe jos - sunt trepte pe sub telecabina, dar probabil iti consuma o zi intreaga si multa energie. In departare se vedea aeroportul, iar undeva in lateral se construia un pod peste mare caruia nu i se vedea sfarsitul, iar untr-un loc devenea tunel si intra pe sub mare pentru a putea trece vapoarele. Am descoperit mai apoi ca aceasta contructie gigantica va avea vreo 50 de kilometri si va uni HK de Macao. 

Sus, in deal, telecabina ne lasa in satul Ngong Ping. Nu e un sat obisnuit, ci mai degraba unul artificial, cu restaurante si magazine pentru turisti. Urcam la statuia gigantica a lui Buddha. E gol pe interior, iar unii dintre noi aleg sa viziteze micul muzeu din interiorul sau.

Mergem in apropiere la un templu mare si frumos. Care e inconjurat de vegetatie si are o atmosfera zen. Pe drum era si o oala uriasa unde trebuie ca se prepara ceva potiune magica.

Urmatoarea oprire este la gradina Nan Lian, construita in stil traditional chinezesc. In spatele ei se afla o manastire din lemn care merita si ea vizitata.

De la gradina plecam spre insula Hong Kong, unde intalnim cei mai frumosi zgarie-nori. Au construit chiar si o roata uriasa, dupa modelul celei din Londra. Deja aceasta roata a inceput sa fie o prezenta obisnuita in marile metropole.

Cel mai bun mod de a trece in insula Hong Kong propriu-zisa este cu Star Ferry. Costa doar 2 HKD si iti ofera privelisti frumoase ale portului si ale cladirilor din jur.

Ne plimbam de-a lungul falezei, o plimbare placuta intre apa si zgarie-nori inconjurati de verdeata.

Punctul terminus il reprezinta floarea Bauhinia, un simbol al orasului, daruita de catre Marea Buritanie in 1997, odata cu cedarea Hong Kong-ului catre China. Cam pe aici se taie si energia majoritatii, moment din care incearca sa faca presiuni pentru scurtarea traseului si pentru gasirea unui restaurant. Insa pana acolo, mai avem cate ceva de vazut.

Luam metroul pana in centrul orasului, ne plimbam putin pe acolo, apoi luam tramvaiul etajat, pe care il poti gasi doar aici si intr-un oras din Anglia.

Usor-usor ajungem la tramvaiul-funicular care ne urca sus, la Victoria Peak. Biletul dus-intors costa doar 45 HKD. De aici avem cea mai frumoasa priveliste asupra orasului. Care insa e ceva mai putin apreciata de catre cei care au ramas fara energie. Incepe usor sa picure, dar din fericire nu se transforma in ceva serios. 

Ziua urmatoare, la apelul de dimineata se mai prezinta doar 4 ostasi. Restul de 7 sunt cazuti la datorie si incearca sa se refaca lenevind in pat pana spre pranz. Noi, cei 4, ne ducem la plaja Shek O. Drumul pana acolo presupune sa luam metroul pana la o statie de pe insula HK si apoi un autobuz. Astazi vremea nu este prea prietenoasa, ploua. Dar drumul pana acolo e frumos, autobuzul supraetajat merge prin zone impadurite, urcand serpentine, iar din cand in cand loveste cu putere crengile de pe marginea drumului pe care se pare ca nu vrea nimeni sa le taie, ci se rup in mod natural, izbite de autobuze. Plaja e draguta, dar evident ca in afara de niste salvamari, nu e nimeni. Ne plimbam prin satuc cam o jumatate de ora pana pleaca inapoi primul autobuz. E un sat dragut, cu locuinte traditionale si alei foarte inguste, doar pentru pietoni. E de revenit aici la o vizita viitoare, eventual pe o vreme mai buna.

Si vine timpul sa plecam spre Shenzhen. Luam metroul pana la frontiera, apoi trecem pe jos in China continentala. Formalitatile vamale decurg rapid. Ceva mai greu e insa sa ridicam din gara biletele de tren pe care le rezervasem inainte de pe net. In primul rand pana de dumirim care e ghiseul cel bun, apoi urmeaza statul la o coada mare, iar apoi partea cea mai dificila: sa ne intelegem cu functionara de la ghiseu. Noroc ca stie cateva boabe de engleza, insa sunt boabe. Intr-un final ne da biletele, numai ca pe cele care nu au plecare din Shenzhen nu apucam sa le luam din prima fiindca trebuie platiti cate 5 yuani in plus si noi nu avem inca yuani schimbati. Asa ca mergem sa schimbam si Oana se mai pune inca o data la coada. Multe batai de cap atat pentru noi cat si pentru functionarele chineze, care insa incearca pe cat posibil sa inteleaga ce vrem. Aceste batai de cap vor avea repercursiuni si ziua urmatoare, cand Oana si Nicu vor trece prin experienta de a raspunde la untrebarea: "Ce faci cand esti in China si ai uitat unde ai pus biletele de tren?" .

Romanians are coming! :) 

In Shenzhen nu apucam sa vedem prea multe, dar pare un oras dragut. Ne cazam la Hedong Hotel, unde pentru 30 de euro camera avem parte de o cazare buna. Trecem putin prin partea cu zgarie-nori , care imi place, e curata, moderna si inconjurata de vegetatie. Ajungem intr-o zona animata cu multe magazine si vanzatori de diverse chestii.

Ziua o incheiem la Window of the World, un parc tematic in care chinezii au construit miniaturi ale principalelor atractii turistice din lume. Unele mai reusite, altele mai putin. Biletul de intrare e scump, 180 de yuani(1 yuan = 0.6 lei), dar daca intri seara este 80 de yuani. Tot seara are loc si un spectacol la intrare, cu dansatori si filmulete reprezentand diferite culturi de pe planeta. Si scara monumentelor difera. Majoritatea sunt la scara mai mica, dar de exemplu turnul Eiffel e la scara 1:3, prin urmare are cam 100 de metri inaltime si te poti urca in el.

Cand ne intoarcem la hotel luam metroul, dar de la statie mai trebuie sa mergem vreo 5-10 minute si surpriza: ploua torential! Dupa aproape de jumatate de ora de asteptat sa se opreasca ploaia ne dam seama ca nu prea are de gand sa o faca curand, asa ca pornim pe jos prin ploaie. Daca e cald afara e chiar placut sa mergi/alergi prin ploaie, dar nu e tocmai bine cand n-ai haine de schimb. Noroc ca avem uscator de par la hotel pe care il transform in uscator de adidasi si blugi.