duminică, 5 noiembrie 2017

Aussie Odyssey (7) - Phillip Island, canguri si ursuleti koala

Dupa ce am petrecut doua zile in inima desertului Australian, ma intorc in Melbourne, de unde inchiriez o masina pentru ultimele patru zile pe care le mai am de petrecut Down Under. In primele doua zile ma duc pe Phillp Island si in alte zone la est de Melbourne, iar ultimele doua zile le rezerv pentru Great Ocean Road.

Ies din Melbourne incercand sa evit autostrada care pare sa necesite o taxa suplimentara. Lucrul asta nu-mi iese din prima, motiv pentru care la o saptamana dupa ce ma voi intoarce acasa imi vor fi retrasi 14 dolari in plus de pe card. Chiar si pe autostrada, limita de viteza este de 100 km/h. Nu te-ai astepta la asta de la o tara atat de mare. Prin urmare, sa parcurgi distanta intre orasele australiene dureaza ceva, mai ales ca toata lumea pare sa respecte aceasta limita. Prima oprire o fac la calea ferata cu ecartament ingust pe care circula legendarul tren cu aburi Puffing Billy. Am vazut acum multi ani un documentar despre acest tren si am tinut sa-l vad si in realitate, chiar daca n-am avut timp sa ma urc la bord. O calatorie dus-intors dureaza in jur de 5 ore, cu tot cu pauza pe care o face in parcul de la capatul liniei.

Mai departe, ma duc prin niste locuri pe care mi le marcasem de acasa pe harta. Cum ar fi drumul inconjurat de copaci inalti, din poza de mai jos. Imi marcasem eu mai multe locuri, dar n-am timp de toate, timpul zboara mai repede decat la socoteala de acasa.

Ajung pe Phillp Island cu vreo 2-3 ore inainte de apus. E o insula relativ mica, 15-20 de kilometri de la un capat la altul. E situata chiar langa continent, prin urmare e legata de acesta printr-un pod. Desi exista cateva orasele, ba chiar si un circuit de Moto GP, insula este un adevarat paradis natural. Cea mai renumita atractie este parada pinguinilor, care are loc in partea vestica a insulei, partea mai salbatica. Eu ma multumesc cu pinguinii pe care i-am vazut in Melbourne. Mai vad si aici cativa, odihnindu-se in culcusurile lor de pe faleza din vestul extrem al insulei. Aici sunt niste poteci din lemn pe care te poti plimba si poti admira atat peisajele, cat si diversele specii de pasari din jur.




Raman si eu aici ca sa vad apusul. Aceasta zona este un parc natural si vad un afis pe care scrie ca turistii trebuie sa-l evacueze inainte de apus. Incerc sa raman cat de mult se poate. Din sutele de turisti care erau cand am ajuns, au mai ramas doar cativa. Reusesc sa vad un superb apus de soare in mare. Dupa apus, vine un ranger care ma invita sa evacuez zona, pe mine si pe cei 3-4 turisti care mai ramasesera. Ma urc in masina si plec. Dar pe drumul de intoarcere am una dintre cele mai placute surprize din aceasta excursie: soseaua e plina de canguri! Pentru prima oara de cand sunt aici vad canguri in libertate! Topaie prin fata masinii si reusesc sa-mi astearna un zambet mare pe fata! 


Ajung destul de tarziu la hostelul la care sunt cazat, singurul de pe insula, dar conditiile sunt foarte bune. Dimineata urmatoare ma duc sa ma plimb prin alte zone de pe malul marii. Merg eu linistit pe podul de lemn din poza de mai jos, cand la un moment dat, la cativa metri in fata mea, cu o vitezacare ma lasa masca, un cangur in taie calea. Dupa ce ma dezmeticesc ma uit cu atentie in jur si in decurs de o jumatate de ora reusesc sa mai disting alte zeci de surate de-ale sale.




Inainte de a pleca de pe insula ma duc la Koala Conservation Centre. Pe vremuri erau multi ursuleti in zona dar acum au mai ramas doar in aceasta rezervatie. Trebuie stiut ca ursii Koala dorm 20 de ore pe zi. Prin urmare, este foarte posibil sa-i gasesti dormind. Acesti ursuleti nu au nevoie de ceva confortabil ca sa cada in visare. Cum gasesc o imbinare de crengi, se aseaza acolo, sprijina fruntea de creanga si aia e! Se mai trazesc cand vine timpul sa manance. Cu asta se ocupa in celelalte 4 ore din zi. Mananca numai frunze de eucalipt.


In drum spre Melbourne, fac un mic ocol pana la Healesville Sanctuary. Aici gasesti toate animalele din fauna australiana, iar de unele dintre ele te poti apropia destul de mult. Pentru o taxa suplimentara te poti fotografia alaturi de ursuletii Koala. Din pacate tarcul candurilor se inchisese cand am ajuns eu si a trebuit sa-i observ doar de la distanta. 

1 comentarii:

Maria spunea...

Un blog interesant ;i frumos