Toledo - in cel mai pur stil medieval!

           Si plecaram din Ouarzazate si ajunseram in Marrakech, si dormiram o noapte si de dimineata luaram taxiul spre aeroport si zburaram la Madrid, si aici ploua si nu apucaram sa vedem decat muzeul Prado, dar fu bine ca fuseram studenti europeni si-l vazuram pe gratis, si ne scularam a doua zi de dimineata si plecaram spre Toledo...

         

         Unele informatii de pe net sunt eronate sau invechite, caci autobuzele spre Toledo nu pleaca din autogara Mendez Alvaro, ci de la Plaza Eliptica. Am ales autobuzul pentru ca e mai ieftin decat trenul, am platit 4.71 euro un drum. Daca vii cu metroul nu e nevoie sa iesi din subteran, biletele se iau de la un nivel, autobuzul pleaca de la vreo doua mai sus, dar tot din subteran si daca te uiti bine in jur n-ai cum sa ratezi nici ghiseul de bilete, nici autobuzul. Drumul nu e prea aglomerat asa ca in 50 de minute ajungem in Toledo.  

             Toledo e un oras legendar, un oras al cavalerilor medievali, contemporani cu Don Quijote, sau stramosi de-ai sai. De-a lungul timpului orasul a fost atacat si cucerit de mai multe popoare care si-au lasat amprenta asupra sa. Astazi e invadat de turisti din toate colturile lumii care ii cotrobaie toate stradutele, dar orasul isi cere drepturile cand vine vorba de cladiri, nimeni nu poate patrunde fara sa verse ceva euro la intrare.  

          Ne plimbam pe stradutele inguste si inclinate pana se lasa intunericul, dam o tura prin catedrala(7 euro), incercam sa vedem o sinagoga, dar nu e gratis, asa ca renuntam. Misu si Mita se urca in turnul unei biserici de unde se vede orasul de sus, eu o iau in sus si in jos prin labirint. Nu sunt multi turisti in perioada asta, multe stradute sunt aproape pustii. Vremea e destul de frumoasa, dar ceva nori amenintatori apar la orizont. Ne ocolesc, s-or fi dus tot la Madrid, ca a plouat aproape mereu cat am stat acolo. O luam pe faleza si admiram Alcazarul si raul Tajo, e mai micut decat l-am vazut in Lisabona, aici e inca pui. Cumparam si ceva suveniruri, sunt ieftine, dam si de o vanzatoare din Romania. Peste tot sunt sabii si pistoale, mi-as lua si eu, dar nu ma lasa la aeroport cu ele. Poate altadata. Vine si seara, timpul sa plecam, nu doar din Toledo, ci din Spania. Ne intoarcem acasa. Totusi, mai avem timp de o plimbare de doua ore prin Madrid, dar bineinteles ca aici ploua, asa ca luam metroul spre aeroport unde tragem un pui de somn pe gresia cam tare, dar nu foarte rece. Dimineata decolam, dar nu ajungem prea repede acasa, caci lesina cineva la trei randuri mai in spate si facem o escala la Alghero.