marți, 25 noiembrie 2014

Singapore, WTA Finals & Champion of Hearts

In urma cu un an ne urcam in masina si plecam spre Sofia, la micul turneu al campioanelor. Simona Halep castigase 5 trofee in acel an si urcase pana pe locul 14 in lume. Ea a facut un turneu superb si a castigat trofeul dupa reveniri spectaculoase in semifinala si finala. Devenise clar de atunci ca daca vrem sa o vedem si anul viitor nu o vom mai gasi la Sofia, ci la adevaratul turneu al campioanelor unde participa cele mai bune 8 jucatoare din lume, mutat de anul acesta tocmai la Singapore. La inceputul lui februarie am profitat de oferta la Qatar Airways si am cumparat biletele cu plecare pe 18 octombrie, imbinand Singapore cu Thailanda. Simona s-a calificat fara emotii, dupa rezultate foarte bune in cele mai mari turnee, culminand cu titlul de la Doha si finala de la Roland Garros. 


Aterizam in Singapore pe 19 octombrie, ora 3 dupa-amiaza, la 16 ore de la decolarea din Bucuresti. Zborul a inclus si cele mai puternice turbulente pe care le-am experimentat pana acum. Procedurile vamale decurg rapid si primim stampila pe pasaport la pachet cu zambetul vamesilor. Luam metroul pana in zona Geylang si dupa ceva rataciri reusim sa depistam hotelul, Emerald Sapphire, cu un raport pret-calitate foarte bun. De aici putem ajunge pe jos la stadion, de fapt la complexul sportiv ce cuprinde mai multe tipuri de arene, dispuse in jurul marelui stadion de fotbal. Seara o petrecem luand pulsul zonei din jurul arenei de tenis si din jurul Marina Bay unde asistam la ora 8 la spectacolul de lasere.

Luni mergem la gradina zoologica, foarte renumita, multi spunand ca este printre cele mai bune din lume. E interesanta, nu zic nu, dar nu mi s-a parut ca e peste cea din Praga. Ca pret, da, e de 3 ori mai scumpa. E una dintre gradinile ce au ursi panda, numai ca nu pot fi vazuti cu programul obisnuit. Gradina zoologica are 4 tipuri diferite de bilete, cele mai renumite fiind biletul standard de vizitare pe timpul zilei si cel de night safari. Panda intra pe la varianta a 3-a, cu raurile. La zoo se ajunge cu MRT + autobuz. Sunt doua doua statii de metrou diferite care sunt legate de autobuz cu gradina zoologica: Choa Chu Kang si Ang Mo Kio.

De la zoo am plecat spre tenis, ca se apropia deja ora deschiderii. Pe la 5:30 avea si Simona antrenament. Ne ducem noi la poarta de intrare si dam peste doi romani care se certau cu paznicele, ca nu-i lasau sa intre. Motivul pare a fi ca dupa ora 5 publicul nu mai are acces. Pentru a urmari jucatoarele programate dupa aceasta ora trebuia ca publicul sa intre mai devreme de 5 si sa stea acolo. Logica nu o dibuim, dar romanii nostri sunt insistenti. Intre timp se mai aduna lume la coada, inclusiv un localnic simpatic, mai in varsta si venit pe bicicleta, fan al Simonei, care pune gaz pe foc si atata lumea cu scopul de a obtine permiterea accesului. Intram in cele din urma, dupa ce un oficial de rang mai inalt vine si ne explica ca de data asta ne face o concesie. Simona se antrena acompaniata din tribune de rudele si prietenii veniti din Constanta sa o sustina. Dar dupa vreo 10 minute antrenamentul se termina, am intarziat si noi din cauza angajatilor ce nu ne lasau sa intram, a avut si ea antrenament scurt pentru ca peste 2-3 ore urma sa intre pe teren la meci.


Turneul debuteaza cu o scurta festivitate de deschidere la care invitata principala este Na Li, proaspat retrasa din activitate si numita ambasador al turneului. Dupa cateva artificii si schimburi de mingi in rochie de seara e timpul pentru primul meci al zilei: S. Williams vs Ana Ivanovic. Intrarea in arena a jucatoarelor e spectaculoasa, intuneric peste tot cu exceptia unui cerc in jurul jucatoarei, flacari la marginile tunelului de intrare si focuri de artificii. Serena isi respecta statutul de favorita si o invinge pe Ana cu 6-4 6-4.

In scurt timp urmeaza meciul mult asteptat, Simona vs Genie Bouchard, cele mai tinere jucatoare, calificate in premiera la turneul campioanelor. Meciul decurge de la un capat la altul in favoarea Simonei care o invinge pe canadianca cu 6-2 6-3 . In tribuna multi romani, nu chiar ca la Sofia, dar suficient de multi incat Simona sa fie jucatoarea cea mai incurajata dinte cele prezente si drapelul Romaniei sa fie cel mai fluturat. 


A doua zi dimineata, S̶p̶u̶f̶! Cioc-Cioc! Mari se infiinteaza la usa camerei noastre si ne intreaba de ce nu mai suntem gata, pentru ca, shok-shok, e 10 si jumatate! Imposibil, zic eu, gandindu-ma ca am pus telefonul sa sune la 9 si ceva. Descopar insa ca atunci cand l-am bagat la incarcat n-am verificat daca butonul care porneste priza e ON si telefonul meu a ramas fara baterie. Bine macar ca am reusit sa dorm, in prima noapte nu prea am dormit bine, mi se intampla asta uneori la inceputul excursiilor.

Ziua debuteaza cu vizita la Gradina Botanica. Gradinile astea sunt foarte mari, de la un capat la altul sunt 3 km si merita din plin vizitate. La intrare ne intampina preferatii mei, bambusii.


Continuam mai departe pe diverse alei printre flori si plante exotice, intram in padurea ecuatoriala, iar pe la mijlocul parcului e partea cea mai interesanta, gradina de orhidee. Aici nu mai e gratuit, dar costa doar 5 dolari. Gasim flori in diferite culori, mici fantani arteziene, dar si plante din zone mai reci, inchise intr-o sera care ne mai racoreste si pe noi dupa caldura umeda de afara. 


Dupa aproape 3 ore in care nu am apucat sa vad toata gradina botanica, ma despart de ceilalti si o iau catre complexul sportiv: incepe antrenamentul Simonei. Sper ca de data asta sa reusesc sa fac o poza cu ea si sa-i dau micul cadou pe care i l-am pregatit. Ajung la terenurile de antrenament cu ceva timp inainte de ora 5 pentru a nu mai intampina problemele din ziua precedenta. Agat pe perete micul banner adus din tara. La designul sau m-a ajutat un fan francez de pe tennisforum.com , cel care a realizat un filmulet foarte frumos pentru ziua ei in urma cu o luna.

 Ma intalnesc cu doi dintre romanii de ieri ce locuiesc in Singapore. Antrenamentul Simonei dureaza o ora si partea buna e ca e programata pe terenul 1, unde tribunele sunt foarte aproape de teren. In momentul in care se termina antrenamentul toata lumea se aseaza de-a lungul culoarului spre iesire pentru poze si autografe. Simona e rabdatoare si le face pe plac tuturor. Reusesc sa fac selfiul mult dorit.

Ma intalnesc cu Costi si Dragos pentru meciurile din seara asta: Wozniacki-Screampova si Radwanska-Kvitova. Primul meci e un thriller. Avem 3 ore si jumatate de joc frumos si suspans, condimentate cu fondul sonor asigurat de urletele rusoaicei si de protestele polo-danezei in legatura cu instalatia de iluminat a arenei care i se pare ca atenteaza la ochii ei atunci cand serveste. Spre bucuria noastra,  dar si a unei trupe de polonezi care scandeaza din toti plamanii "Caro, Caro, Caro ... Go! Go! Go!" , dusmanul public nr.1 paraseste terenul cu capul plecat. Cel de-al doilea meci nu incepe cu mult inainte de miezul noptii, dar se termina mai rapid, in doua seturi ce dureaza cam o ora si jumatate. Polonezii canta aceeasi melodie, dar cu alte versuri. "Ani, Ani, Ani ... Go! Go! Go!" Se produce o alta mica surpriza si Radwanska reuseste sa o invinga pe cehoaica. La ora 1 noaptea parasim si noi arena impreuna cu ceilalti spectatori care au mai ramas. Fiind atat de tarziu, cina e inlocuita cu cipsuri si biscuiti.



Miercuri, 22 octombrie 2014, ultima zi in Singapore, ziua mea de nastere.  Plec de la hotel in alta directie decat ceilalti, ei se duc pe insula Sentosa, eu prin China Town. E o ploaie usoara si persistenta. Ma plimb pe stradutele decorate cu specific chinezesc, dau peste un templu indian si cateva chinezesti, iau cateva mici suveniruri de la tarabe, apoi cand ploaia se inteteste nimeresc intr-un complex cu tarabe cu mancare de toate felurile, dar parca cele care ma fac sa-mi lase gura apa sunt mai putine decat cele care imi intorc stomacul pe dos. Reusesc sa gasesc si un exchange, ceva rar in Singapore pentru ca in afara de cele de la capatul cartierului chinezesc eu n-am mai dat cu ochii de niciunul. 

M-as fi incumetat si prin Little India, descris de Mari drept un loc in care mai bine nu se ducea seara trecuta, cu multa mizerie, dar sunt sigur ca eu as si descoperit si partea interesanta a acestui loc, numai ca n-am timp. La ora 4 Simona joaca marele meci cu Serena Williams si nu pot rata nici antrenamentul de dinainte, care e mult mai scurt decat in ziua precedenta, cu mai putine autografe si concentrare pentru meciul ce urmeaza. In metrou, vazandu-ma cu steagul, ma abordeaza doi rusnaci get-beget, fani ai Sharapovei. Inca se gandeau daca sa vina si ei la meci, dar mai tarziu ii vad ca se aseaza la coada de bilete.  Cu putin timp inainte sa inceapa jocul ma suna Dragos, o sa vina si el cu Costi la meci, e sarbatoare nationala (or fi decratat-o pentru ca au prezis victoria Simonei sau pentru ca e ziua mea de nastere :D) si parcul de distractii de pe Sentosa e inchis. Mai dureaza pana isi iau bilete asa ca debutul meciului ma gaseste  singur, dar in scurt timp vin si ei dar si fanii care locuiesc in Filipine pe care i-am intalnit si luni. 1-0, 2-0, 3-0, 4-0, 5-0, 6-0 Meciul e ireal. Simona joaca perfect, Serena se chinuie. Dupa o ora de joc meciul se incheie, 6-0 6-2, cea mai dura infrangere a americancei din ultimii 16 ani. Frumos mod de a-mi sarbatori ziua de nastere :)  

In al noualea cer, plec spre Marina Bay unde trebuie sa ne intalnim cu un fost coleg de liceu al lui Dragos care locuieste in Singapore. 

Dupa ce-i asteptam destul de mult la metrou pe Mari si Tudor, ramasi la Sentosa cat am fost noi la meci, ne indreptam spre Gardens by the Bay, nu inainte de a admira inca o data zgarie norii din jurul golfului si de a vedea de la mare distanta Merlionul, statuia leului care scuipa apa, simbolul orasului. De aproape nu am avut timp sa-l vad, poate altadata. Pentru a ajunge la gradini trebuie sa trecem prin Marina Bay, care gazduieste un mall la etajele de jos. Se vede si scena unde au fost prezentate jucatoarele si s-a facut extragerea pentru turneu. Se lasa intunericul cand ajungem la gradini, numai bine pentru a le vedea in toata splendoare lor. Probabil sunt interesante si ziua, dar noaptea trebuie vazute neaparat. Super copacii, niste structuri artificiale frumos ornate, sunt luminati in diverse culori. La crearea unei atmosfere SF contribuie si Marina Bay, Singapore Flyer, cladirile din departare dar si vegetatia luxurianta. Exista o punte suspendata care leaga cativa super copaci, dar coada pentru a urca era foarte mare si voiam sa ma intorc la sesiunea de seara a meciurilor.


Ana Ivanovic o invinge lejer pe Bouchard. Stau si la meciul urmator de dublu si plec dupa ce vad primele schimburi din meciul demonstrativ al legendelor unde participa si Martina Navratilova. Arunc o ultima privare asupra arenei, cu parere de rau ca episodul Singapore 2014 de incheie pentru mine. O iau pe jos catre hotel pe drumul deja cunoscut, cu 'celebrul' siret-sarpe de pe scarile ce duc la stadion. Ziua urmatoare ne trezim de dimineata pentru a prinde zborul spre Phuket de la ora 8. Luam taxi pentru ca Mari are marea inspiratie sa intrebe de la ce ora incepe sa circule metroul si baga de seama ca nu ne incadram. Platim mai putin decat ne asteptam, 20 de dolari, si aflam la final ca soferul nostru indian e fostul detinator al recordului de cel mai inalt om din Singapore. Nu prea mi-am dat seama daca era mai inalt sau nu decat mine. In aeroport ne intalnim cu un roman venit din Londra cu care ne intalniseram la meciuri si care e in acelasi avion cu noi. Pe culoarul aeroportului aud o familie vorbind despre meciul Simonei cu Serena si nu ma pot abtine sa nu le arunc o replica: "Simona Halep is the best!"

marți, 7 octombrie 2014

Truly Asia (11) - Inapoi in Malaezia: Melaka si KL

Ajung din nou in Malaezia unde mai am la dispozitie o zi si jumatate, apoi aventura asiatica se va termina cu doua zile petrecute in Hong Kong. Din aeroportul LCCT pleaca cateva autobuze direct spre Melaka, dar sunt rare si orarul lor nu prea ma avantajeaza. Decid sa iau un autobuz spre KL Sentral, sa vizitez templul chinezesc  Thean Hou si din nou turnurile Petronas, de data aceasta pe timp de zi, apoi sa ma duc in Melaka, unde am cazarea rezervata.

Templul Thean Hou e spectaculos. E urias, are mai multe niveluri, e foarte ornat si e plin de culori vii. Merita vizitat de oricine ajunge in Kuala Lumpur. Pozitionarea sa nu e tocmai centrala, se poate totusi ajunge cat de cat in zona cu transportul public, apoi pe jos 1-2 km ce presupun si o semnificativa diferenta de nivel, templul fiind situat pe un deal. Pe drumul asta m-am intalnit pe trotuar cu o soparla uriasa, probabil un varan.

Turnurile gemene merita o vizita atat ziua cat si noaptea. Cum in urma cu cateva zile ajunsesem la poalele lor dupa lasarea intunericului, am vrut ca de data asta sa le vad pe timp de zi. Indiferent unde e soarele, sunt la fel de uriase si pana la urma reprezinta simbolul orasului. In apropiere este un parc frumos aranjat, desi nu foarte mare.

Ma duc la autogara Tasik Selatan, de unde pleaca autocarele spre sudul tarii. Se poate ajunge aici simplu cu metroul LRT. E o autogara mare, moderna, civilizata. Iau biletul de la un ghiseu pentru urmatorul autobuz care pleaca spre Melaka.  Cand am ajuns in autogara cineva de acolo m-a intrebat unde merg si m-a indrumat spre un ghiseu, si obisnuit cu procedura din tarile musulmane, am crezut ca e angajatul vreunei companii anume care incearca sa ma deturneze, dar m-am inselat. Nu conteaza compania, ghiseul nu e al unei companii anume, ci primesti bilet pentru autocarul care pleaca cel mai repede. Biletul costa 9RM, iar autocarul face aproximativ doua ore. Poarta de imbarcare e marcata clar, ca in aeroporturi (nu ca la Aeroportul Baneasa), autocarul modern, drumul decurge lin. 

Autogara din Melaka este la marginea orasului, sunt cam 4-5 km de mers pana in centru. Imi iau bilet pentru ziua urmatoare, direct spre aeroport, dar cum sunt destul de rare, cel mai potrivit pleaca pe la 10 dimineata, iar avionul meu spre Hong Kong pleaca pe la ora 17, deci nu o sa fie o utilizare eficienta a timpului, dar n-am de ales. Caut peronul la care trebuie sa vina autobuzul ce merge in centrul orasului, intr-un final il gasesc, e destula lume care il asteapta, deci premise bune. Si ma pun pe asteptat. Si astept...si astept...si astept o ora si ceva. Si intr-un final vine. Si lumea se urca in el. Toti localnici, exceptandu-ma pe mine si doua frantuzoaice. Apoi mai urca un slovac care agatase pe drum un chinez. Locuitor intr-un oras mic zice el, noi banuim ca oras mic inseamna vreo 5 milioane, cam cat tara slovacului. Si asa urcati in autobuz asteptam...si asteptam... Dupa o jumatate de ora incep si cei doi sa se plictiseasca asteptand si nu prea le vine a crede ca noi mai asteptasem mai bine de o ora in plus. Ajung in centrul orasului pe la 10 seara din cauza autobuzului dupa care am stat doua ore ca sa ma duca 4 kilometri. Daca stiam, o luam pe jos, asa cum o sa fac la intoarcere.

Cazare am rezervat la Baia's Place, o pensiune indiana, pozitionare perfecta, in centru, 35 RM camera single, relativ curat. Proprietarul nu prea vorbeste engleza, dar incercam sa ne intelegem. Trebuie sa platesc, dar n-am schimbat, asa ca ramane sa-i dau mai tarziu dupa ce ma duc prin oras. Nu prea inteleg de ce insista sa-mi dea un spray de goange cu care sa dau prin camera. Il refuz totusi, sperand sa n-am nevoie. El nu pare prea convins asa ca imi mimeaza cu tubul in mana niste urmariri imaginare ale insectelor. Originala primire. Desi e 10 si jumatate seara, ies sa ma plimb prin oras. Daca nu acum atunci cand? Ca maine la 10 dimineata trebuie sa fiu in autogara.

Melaka este orasul istoric si cultural al Malaeziei. Aici au debarcat prima data portughezii si au intemeiat colonia Malacca. E un oras cu o istorie de 500 de ani intr-o tara atat de tanara.

Ideea era sa ma duc si sa mananc ceva, dar  ma descurajez cand vad stradutele pustii si totul inchis. Melaka e un oras medieval in stil asiatic, cu stradute inguste si case vechi, am impresia ca majoritatea sunt chinezesti, cu biserici catolice, cu influente olandeze si portugheze. E o atmosfera placuta, dar nu-mi vine sa cred ca totul e atat de pustiu.

In centru, langa rau, niste barci plecau in mici croaziere pe raul care strabate orasul. Dau 15RM pe bilet si ma urc intr-o barca in care mai sunt cativa localnici si un european. Plimbarea dureaza cateva zeci de minunte, vreo 2 kilometri dus si apoi intors. Casutele de pe malul apoi sunt interesante, cu ziduri colorate. Reusesc sa rezolv problema mancarii cu ajutorul prietenului McDonalds, care s-a gandit sa poposeasca si in acest oras. 

Se face destul de tarziu cand ajung inapoi la cazare. Ii platesc omului banii apoi dau sa ma culc. In scurt timp izbucnesc tipete din camera vecina. Soc si groaza: printre sunetele scoase de femeie predomina un cuvant: mouse. In scurt timp vine proprietarul, dar dihania pare sa nu se lase cu una, cu doua, caci dupa cateva minute cheama intariri. Probabil enervati ca nu reusesc sa-l prinda, pun in aplicare planul B, cu agresivitate sporita, moment in care cucoana se aude tipand: don't kill him, don't kill him! Zarva se potoleste dupa 15-20 de minute, cel mai probabil cu intrusul capturat si sacrificat imediat ce usa se inchide si cucoana nu mai poate fi oripilata de crima. Eu ma culc fara sa ma uit sub pat si cu speranta ca nu voi fi incercuit pe la spate nici de insecte, nici de rozatoare.

Dupa doar 6 ore ma trezeste soneria telefonului. La 10 am autobuz si pana atunci trebuie sa mai vizitez orasul. Dimineata devreme, strazile sunt putin mai animate decat seara trecuta, unde totul era amortit (cu exceptia unei cladiri pe care scria Hard Rock Cafe si in care parea ca se intampla opusul). Ma duc pe Harmony Street sa vad la o distanta mica una de alta templu chinezesc, templu hindus si moschee. Strada asta e un fel de simbol al comuniunii dintre diferitele natii ce compun federatia malaeza.


Ma duc si la ruinele cetatii portugheze A Famosa, una dintre cele mai vechi constructii europene nin sud-estul Asiei. In 1511 flota portugheza a debarcat aici si a infrant fortele sultanatului Mallacai, apoi pentru a-si consolida pozitia, au construit fortareata pe un deal. De-a lungul timpului fortareata a cazut in mana altor stapani: in 1641 au venit olandezii,iar in secolul 19 britanicii. Cel mai bine s-a pastrat poarta de la intrare si  biserica St. Paul, pe varful dealului.


Mai vad de afara palatul sultanului, refacut. in apropiere e un parc foarte frumos in care chinezii iesisera cu casetofonul si pe ritmurile lui isi faceau gimnastica de dimineata.



Ma intorc in punctul central al orasului, Dutch Square, unde se gaseste o frumoasa biserica olandeza colorata in roz, de altfel simbolul orasului. Aici un batranel care statea pe o banca ma intreaba curios de unde sunt si cum de am ales Melaka ca destinatie a calatoriei mele.

Cand timpul nu mai are rabdare cu mine, o iau frumos catre gara. De data asta nu ma mai bazez pe autobuz si nici nu imi consum bugetul pe taxi, o iau pe jos catre gara folosind GSP-ul telefonului cu harta Google Maps. Totul merge bine pana in momentul in care, urmand drumul cel mai scurt, ajung pe niste alei care se cam infunda sau se invart in cerc. Localnicii se uita la mine ca vitelul la poarta noua, bag seama ca nu prea se ratacesc des turisti straini prin zona asta. Intr-un final gasesc calea cea buna si ajung la timp la autocarul ce ma duce la aeroport. Aici am de asteptat ceva timp pana la zborul spre Hong Kong, dar trece repede. Ramas fara ringgiti, schimb 5$ si infulec ceva la fast food.







sâmbătă, 20 septembrie 2014

Truly Asia (10) - Siem Reap si zona rurala a Cambodgiei

Pe primul loc pe TripAdvisor la lucruri de facut in Siem Reap erau niste tururi cu ATV-ul ale celor de la Quad Adventure Cambodia. Cum nu ma mai plimbasem niciodata cu o asemenea monstruozitate si datorita faptului ca asa puteam descoperi putin din zona rurala, am rezervat turul "Easy Ride", zic ei de vreo 21 km. A venit cineva sa ma ia de la guesthouse cu un tuk-tuk, am platit 33 USD, apoi am primit niste instructiuni de folosire a draciei, dand si o tura scurta impreuna cu instructorul. Dupa ce s-au convins ca nu intru in pom la prima curba a venit si ghidul care avea sa mearga in fata noastra cu motocicleta. Totusi, ne-au zis sa pastram o distanta de 20 de metri intre noi :D In tur a mai mers o femeie din Singapore. Ne-au dat niste masti sa le punem pe fata, casti si apoi am plecat pe strazile neasfaltate de la periferia orasului, trecand pe langa case saracacioase de lemn ridicate pe piloni si pe langa copii care ne faceau cu mana de pe margine. Pamantul rosu, vegetatia tropicala, oamenii si casele pe langa treceam au facut ca aceasta plimbare de o ora si ceva sa fie una deosebita. Ne-am oprit la un templu hindus viu colorat, unde ne-au inconjurat niste copii, apoi pe langa niste culturi de orez de pe camp, dar si in alte locuri de pe drum unde vruiam sa facem poze. Sau unde vruia ATV-ul meu, pentru ca uneori se ineca si se oprea si doar ghidul stia sa-l reporneasca.

La intoarcerea in oras, tricoul meu alb se facuse aproape rosu de la praf. Trebuia sa ne duca inapoi la cazare, dar eu am cerut sa ma lase la Old Market, in centrul orasului. Am mai cumparat un tricou cu 2$, m-am plimbat pe stradute pe la niste temple, iar dupa lasarea serii am cautat un restaurant si am avut noroc sa nimeresc la unul foarte bun si ieftin. Cand te plimbi prin Siem Reap, mai ales seara, auzi la fiecare pas in engleza cantata a celor pe langa care treci: "Hello sir, do you want  tuk-tuk / moto / water / cold drinks / thai massage / tuk-tuk / moto / souvenir / t-shirt / pine-apple / tuk-tuk with free Wi-Fi / food / weed / fish massage, no piranha / tot ce-ti trazneste prin cap / tuk-tuk / moto? "

Plimbarea cu ATV-ul:







Pe drumul intre Siem Reap si Kbal Spean:









Siem Reap: