Fed Cup - drumul spre grupa mondiala prin ochii unui fan

Weekend-ul trecut, echipa feminina de tenis a Romaniei s-a calificat intre cele mai bune opt echipe din lume. Cu aceasta ocazie m-am gandit sa scriu cateva impresii din deplasarile pe care le-am facut pentru a sustine aceasta frumoasa echipa. Din 2014 incoace, am fost la opt dintre cele noua intalniri pe care Romania le-a disputat. Am avut norocul sa jucam acasa de opt ori si o singura data in deplasare. Am lipsit doar de la disputa din Canada. In rest, am fost de 4 ori la Cluj(cu Cehia, Germania, Canada, Elvetia), de 2 ori la Bucuresti(Serbia, Belgia), o data la Galati(Spania) si o data la Constanta(Marea Britanie).

Romania - Serbia

Bucuresti, aprilie 2014

A fost prima disputa de Fed Cup la care cam participat si una dintre cele mai frumoase. De fapt, au fost printre primele meciuri de tenis pe care le vedeam live si printre primele ocazii in care o vedeam pe Simona. Mai fusesem in toamna precedenta la turneul de la Sofia si o mai intalnisem fata in fata o singura data pe Simo.

Aici m-am intalnit pentru prima data cu alti fani pe care ii stiam de pe net, de pe grupul de facebook "Simona Halep - Top 10 WTA". M-am intalnit si cu Imperator, unul dintre cei mai mari calatori romani. Dar evident ca punctul culminant a fost intalnirea cu Simo. Dupa ce am incercat fara succes sa-l fac pe paznic sa ma lase sa intru mai devreme in complex, la scurt timp dupa ce s-a permis accesul publicului am vazut-o pe Simona facand incalzirea de dinainte de meci in parcul de langa arene si m-am dus catre ea, tinand in mana steagul Romaniei. Acum daca ma gandesc in urma, nu as mai face acelasi lucru fiindca inainte de meci nu vrea sa fie deranjata, dar atunci, nestiind care sunt practicile jucatorilor, nu mi-am dat prea bine seama de asta decat atunci cand am ajuns langa ea, cand, si din cauza emotiilor, n-am putut decat sa-i spun decat un "Succes, Simona!" si apoi m-am retras. Foarte amabil, Teo Cercel, preparatorul ei fizic cu care facea incalzirea, mi-a cerut drapelul pe care il aveam in mana si s-a oferit sa ia autografe de la jucatoare pentru mine. Asa ca i l-am lasat lui si m-am intors pe arena.

Romania a invins Serbia cu 4-1. In primul meci, Sorana Cirstea a invins-o surprinzator pe prietena sa Ana Ivanovic. Apoi a intrat pe teren SuperSimo, in meciul cu Bojana Jovanovski. La 3-1 pentru Simo in primul set, a inceput o ploaie torentiala. Organizatorii nu au avut prelata cu care sa acopere terenurile si astfel ca acestea au fost inundate, nemaifiind posibila reluarea jocului in aceeasi zi. Totusi, la oprirea ploii, m-am intors in complex sperand ca se va relua jocul. Dar in scurt timp, in prezenta a doar 10-20 de spectatori care mai rezistasera, s-a anuntat ca meciurile se vor relua numai a doua zi.

Ziua urmatoare, duminica, era Pastele. Dar ce mod mai placut de a petrece Pastele poate fi decat urmarind-o pe Simona jucand tenis? La fel au gandit si ceilalti oameni ce au venit la arena, care chiar daca nu a fost plina, totusi nici prea multe locuri goale nu mai erau. Simo a invins-o lejer pe Jovanovski, apoi dupa o pauza de doar o ora a trebuit sa o infrunte pe Ana Ivanovic. Dupa doua seturi disputate, oboseala s-a spus cuvantul si sarboaica a reusit sa se impuna. In urmatorul meci, Sorana reuseste si ea sa o invinga pe Bojana, astfel incat echipa Romaniei se califica in grupa mondiala II. A inceput sa se joace si meciul de dublu, dar dupa numai doua ghemuri, jucatoarele adverse s-au prefacut accidentate si s-au retras, ignorand indemnurile spectatorilor din tribune care le strigau ca le mai place si lor cateodata sa se prefaca dar nu chiar asa pe fata.

Dupa victoria finala, jucatoarele, impreuna cu capitanul Alina Tecsor si ceilalti membri din staf au pornit hora bucuriei, flutrand drapelul meu pe care Teo stransese autografe, si pe care l-au arborat la loja lor in timpul meciurilor.

M-am bucurat mult cand am primit un mesaj pe facebook de la Simo, ca sa-mi zica sa ma duc in loja lor sa-mi dea Teo steagul. Chiar daca intalnirea de dimineata fusese de doar cateva secunde, ma recunoscuse.

Dupa disputa cu Serbia am facut si un mic filmulet cu ea:

Romania - Spania

Galati, februarie 2015

La Galati trebuia sa ma duc cu masina, impreuna cu doi prieteni, insa calculele de acasa nu s-au potrivit cu cele din targ. In ziua de dinaintea partidei, s-a abatut viscolul peste partea de sud a Romaniei, iar prietenii mei s-au speriat de prognoza de la TV si de drumurile inchise si au renuntat. Asa ca am pornit reconfigurarea traseului. Sa ma duc singur cu masina, ieseam prea scump. Asa ca am luat trenul vineri seara intre Craiova si Bucuresti, am dormit la un prieten, iar sambata am plecat cu masina impreuna cu trei fane pe care le stiam de pe grupul de facebook. Tocmai atunci aparuse si tricoul halepeno, iute ca Simo, numai bun sa infrunti viscolul cu el :)

In Galati, meciurile se disputau in interiorul unui fost patinoar, o sala veche cu 4000 de locuri. Inainte de meci am reusit vand cuiva unul dintre biletele prietenilor care nu mai venisera, moment in care m-au luat la ochi doi jandarmi. M-au lasat in pace insa cand au vazut ca il dadusem cu pretul oficial si ca eram din Craiova. Probabil nu vii tocmai din Craiova la Galati ca sa faci specula cu bilete.

Spania venea fara Carla Suarez Navarro, insa avea in lot o jucatoare tanara care promitea, Garbine Muguruza pe numele ei. Aici a cam fost perioada in care Muguruza a inceput sa urce in clasament, dar si ca joc. Spaniola a castigat ambele meciuri de simplu. Dupa meciurile de simplu scorul era 2-2, asa ca am trait cu sufletul la gura meciul decisiv de dublu. Monica Niculescu si Irina Begu infruntau cuplul spaniol in care evolua din nou Garbine Muguruza. Meciul a fost dramatic dar din fericire s-a incheiat cu victoria jucatoarelor noastre.

Nu am apucat sa vad prea multe din Galati. Nu am avut timp, dar nici vremea nu era prietenoasa. Am iesit seara cu un grup de fani la un restaurant situat pe malul Dunarii, Summertime.

Canada - Romania

Montreal, aprilie 2015

In Canada n-am fost, era prea departe. Stuttgartul era insa mai aproape asa ca m-am dus acolo. Avea un mare avantaj: o avea printre participante pe cea mai dragalasa jucatoare din lume. Pai da, sa nu credeti ca Simo a ajuns numarul 1 intr-un domeniu tocmai in 2017 :)

Am reusit insa sa vad unele meciuri pe telefon. Aici jucatoarea de top 10 Eugenie Bouchard, aflata in cadere libera, a fost infranta atat de Alex Dulgheru cat si de Andreea Mitu. Astfel, Romania reusea sa atinga cea mai buna performanta din istoria echipei, calificarea in grupa mondiala, intre primele opt natiuni din lume.

Romania - Cehia

Cluj, februarie 2016

In grupa mondiala am picat cu cea mai titrata echipa din ultima vreme, castigatoare a 4 editii in ultimii 5 ani. Si am fost destul de aproape, puteam sa le dam 3-0.

A fost prima intalnire din seria celor jucate la Cluj. Intre Craiova si Cluj orice mijloc de transport in afara de masina personala iese repede din calcul. Cu trenul sau autocarul faci peste 9 ore si nu se potriveste orarul. M-am uitat si la avioane, cu escala in vreun oras europen, dar nu se potrivesc escalele. Cu masina faci cam 6 ore, iar daca o iei pe valea Jiului, drumul intre Craiova si Sebes e destul de liber si bun. Segmentul problematic e intre Sebes si Turda. In lipsa unei autostrazi, cel mai important drum care leaga sudul de inima Transilvaniei este aglomerat si cu denivelari. Dar cu rabdare se rezolva. De data asta am plecat cu trei suporteri ai sportului, din Bailesti, in frunte cu nea Cornel Gaciu, cu care fusesem si in Dubai.

Sala polivalenta din Cluj arata foarte bine si are dimensiunea potrivita, nici prea mica dar nici foarte mare. Se poate bate cu orice sala din Europa. Este pozitionata relativ aproape de centru, astfel incat se poate ajunge pe jos in mai putin de o jumatate de ora.

Simona are un palmeres foarte bun cu cehoaicele, dar tocmai acum s-a gasit Pliskova sa obtina singura sa victorie in fata favoritei noastre. A obtinut-o greu, dupa ce Simo a fost la doar un ghem distanta de victorie. In meciul a doilea, Monica Niculescu a facut spectacol pe teren. A buimacit-o complet pe Kvitova cu scurte si mingi pline de efect. A doua zi, Simo a reusit si ea sa o invinga pe Kvitova, astfel ca Romania a preluat conducerea. Insa Monica nu a mai reusit acelasi joc impotriva Pliskovei, iar o decizie neinspirata de a le pune pe Olaru si Mitu sa joace meciul decisiv ne-au facut sa pierdem aceasta intalnire pe care fusesem destul de aproape sa o castigam.

Romania - Germania

Cluj, aprilie 2016

Inapoi la Cluj, pe o vreme mai frumoasa, dar din pacate cu o noua infrangere pentru echipa Romaniei. Meciurile decisive s-au jucat intre Simo si Kerber si intre Monica Niculescu si Petkovic. Primul a pus fata in fata o Simo inca usor accidentata si o Kerber aflata in anul ei de gratie. Simo pierde meciul clar, spre dezamagirea matusii mele care venise cu mine la meci. In meciul urmator, Monica plecase in meci ca din tun, dar din pacate s-a stins pe final si echipa noastra retrogradeaza in grupa a doua.

Ce imi place la Cluj e ca poti vedea antrenamentele echipei. In timpul saptamanii e greu, fiindca ar trebui sa imi iau concediu si sa vin mai devreme. Dar mai exista posibilitatea sa le urmaresti si dimineata inainte de meciuri. Portile se deschid cu aproximativ doua ore inainte de ora oficiala de start. Iar sa o vezi pe Simo de aproape e de nepretuit.

Romania - Belgia

Bucuresti, februarie 2017

Intalnirea cu Belgia se anunta una echilibrata din cauza ca Simo nu putea sa participe din cauza uni accidentari care o bantuia inca de la Singapore. Insa chiar daca nu a putut fi pe teren, motata s-a transformat in cel mai aprig sustinator al echipei. Iar sa o vezi pe Simo, chiar daca nu joaca, merita cu prisosinta!

Am venit cu trenul pe o vreme rece, am luat metroul si am inceput sa caut sala polivalenta cu mainile inghetandu-mi pe telefon. O gasesc cu greu, o cladire veche dar care din interior inca arata destul de bine. Pe teren, belgiencele nu ne dau prea multe sanse si pierdem fara drept de apel. Seara incerc sa ma incalzesc un pic la protestele antiguvernamentale din Piata Victoriei, insa nu mai erau adunati foarte multi oameni asa cum au fost in saptamanile precedente.

Romania - Marea Britanie

Constanta, aprilie 2017

Constanta, sau Simonapolis :) , este unul dintre orasele mele preferate. Pentru ca are iesire la mare si pentru ca aici veneam cand eram mic. Practic primele amintiri legate de calatorii pe care le am sunt legate de Constanta.

De data asta am venit mai devreme, de joi seara. Voiam sa o vad pe Simo la antrenamente, dar nu prea am avut noroc. In primul rand, vremea era pur si simplu cainoasa. Temperatura maxima ajungea pe la 4 grade, ploua si fulguia, iar din cauza vantului resimteai niste temperaturi mult mai joase. Mie, cu manusile in maini, imi inghetau mainile in buzunare. Sunt aproape sigur ca daca ar fi trebuit sa se dispute meciurile vineri, ar fi fost imposibil. Si nu din cauza ploii, care mai tarziu s-a oprit, ci pentru ca le-ar fi inghetat mainile pe rachete si nu le-ar mai fi putut simti.

Astfel ca antrenamentele s-au mutat in baloane. Am ajuns la club Idu de dimineata, dar am fost informat ca nu este permis accesul spectatorilor la antrenamente. Exceptie faceau suporterii britanici care puteau urmari antrenamentul echipei lor. Suporteri britanici care erau minunati, dar lipseau cu desavarsire. Partea buna e ca am reusit sa o intalnesc putin pe Simo si sa fac o poza cu ea. Partea proasta e ca se grabea la conferinta de presa si iar nu am reusit sa vorbesc mai mult de cateva cuvinte cu ea.

M-am plimbat putin pe faleza din Mamaia, dar dupa 5 minute am fost nevoit sa ma intorc la masina fiindca inghetasem. Cateva ore mai tarziu m-am blindat mai bine si am dat o tura prin Constanta. Centrul vechi e mic, atmosfera estivala lipsea, dar farmecul pe care i-l ofera marea nu i-l poate lua nimeni.

Ziua de sambata a adus vreme mai buna, a iesit soarele si s-a oprit vantul. Arena principala de la clubul Idu poate gazdui in jur de 2000 de spectatori. Multe bilete cred ca au fost invitatii, asa ca probabil nu s-au vandut prea multe bilete publicului larg. Ziua s-a incheiat cu scorul de 1-1 dupa ce Simona a invins-o pe Watson, iar Sorana a fost invinsa de Konta. Dar subiectul zilei a fost scandalul in care a fost implicat Ilie Nastase. Omul n-a fost usa de biserica, le-a adresat cuvinte urate britanicelor, insa scandalul a fost amplificat exagerat. Totul a culminat cu intreruperea meciului cand Konta a acuzat faptul ca a fost amenintata de cineva din tribune. O fi fost vreun individ izolat, dar din locul in care eram eu nu s-a vazut nimic nelalocul lui, ba din contra, spectatorii mi s-a parut ca s-au comportant exemplar. In fine, important e ca a doua zi Simona a invins-o clar pe britanica si Romania a reusit sa castige aceasta intalnire importanta.

Aici am luat cu mine bannerul cu Simo pe care il mai luasem si in 2014 la Singapore.

Romania - Canada

Cluj, februarie 2018

Bianca Andreescu, tanara canadianca cu origini romanesti, avea sa fie principala adversara a achipei Romaniei. Simona, dupa lupta incredibila de la Melbourne, nu era inca refacuta, asa ca le-a lasat pe Irina si pe Sorana sa duca la capat formalitatile.

Am venit de vineri in speranta ca o sa pot vedea antrenamentele echipei si o sa o pot vedea pe Simo de aproape. Dar, surpriza, ajuns la polivalenta primesc vestea ca astazi nu este permis accesul publicului in sala. Dupa ce am tremurat ceva vreme pe afara, multumita Alinei Tecsor care ma recunoaste si ma ajuta sa intru in sala, reusesc sa vad ultima parte a antrenamentului pe care il face Simo, iar la final, draguta ca intotdeauna, vine sa faca poze poze cu fanii si sa dea autografe.

Seara, vin din nou la polivalenta, unde acum e permis accesul spectatorilor, si o mai vad inca o data pe SuperSimo la lucru. De data asta am venit si impreuna cu mama mea, care m-a insotit la Cluj vrand sa revada orasul studentiei sale. In poza de mai jos aparem si noi in primul rand.

Romania - Elvetia

Cluj, aprilie 2018

Pana acum 3 ani nu fusesem niciodata la Cluj. Acum e deja a sasea oara. Spre deosebire de anul trecut la Constanta, acum vremea este foarte calda si numai buna pantru plimbare. Aleg sa ma cazez in centru, intr-un apartament cu balcon la strada principala care iti ofera senzatia vremurilor de demult. Nu mai vin de vineri, stiind povestea cu ziua antrenamentelor inchise. Reusesc sa o vad pe Simo abia sambata dimineata si ii smulg un salut de la distanta in momentul in care ii urez succes in timp ce se retragea de pe teren.

Nu prea am avut momente de stat degeaba weekendul asta, ba din contra. Dupa meciuri sau inainte de ele am iesit cu grupuri de fani pe care ii stiam de la evenimentele anterioare, sau de pe treizecizero, tennisforum sau grupul de facebook. Sunt destul de activ pe acolo si mi se intampla uneori sa vina sa ma salute oameni pe care eu nici nu-i cunosc. Asta e una dintre frumusetile tenisului si ale sportului in general, sa relationezi cu oameni cu care impartasesti aceeasi pasiune. Au venit oameni din toate colturile tarii sa le sustina pe fete. Si nu doar din tara. M-am revazut cu fani veniti din Israel, Italia sau Anglia special pentru acest eveniment.

Pe teren din nou nu s-a pus problema invingatorilor, iar in tribune spectacolul a fost ridicat la rang de arta. Batand recordul de spectatori in sala polivalenta, oamenii prezenti in sala au luat parte la o coregrafie speciala organizata de primaria Clujului. Primarie condusa de Emil Boc, care s-a implicat foarte mult in organizarea Fed Cup si se vede ca ii face placere sa urmareasca tenis si sa le sustina pe fete.

Dupa meci Simo a venit intr-un colt al salii ca sa dea un interviu, iar la final intreaga echipa s-a bucurat pe teren intr-o ploaie de confeti.