duminică, 2 aprilie 2017

Aussie Odyssey (1) - Drumul spre cealalta parte a lumii

Decizia de a pleca spre Australia a venit natural. Tara de la celalalt capat al lumii este gazda unuia dintre cele 4 turnee de Mare Slem. Cu alte cuvinte, ceva de neratat pentru un mare fan al tenisului, in general, si al Simonei, in special. Prima data am aplicat pentru viza, apoi a urmat vanarea unei oferte bune pentru zbor, iar in paralel am lucrat la slefuirea itinerariului.

Viza de Australia nu se obtine nici foarte usor, dar nici foarte greu. Are doua puncte tari: este gratuita si se obtine online. Partea ceva mai complicata o reprezinta documentele care trebuie incarcate. Din cercetarile mele pe internet, am observat ca aceste documente nu sunt aceleasi pentru toata lumea. Uneori pot sa nu-ti ceara nimic, alteori pot sa-ti ceara mai multe. Dupa ce am completat formularul online, in decurs de o zi - doua am primit un mail in care mi se cereau suplimentar urmatoarele documente: o scrisoare in care descrii itinerariul si ce ai de gand sa faci prin Australia, o adeverinta de la angajator in care e mentionat nivelul salarial si faptul ca ai concediu aprobat in perioada respectiva, extrase pe ultimele trei luni din conturile bancare, date de contact ale angajatorului. Toate astea trebuie sa fie in engleza, sau traduse in engleza de catre un traducator autorizat.

Vanatoarea pentru biletele de avion a fost apriga, de lunga durata, dar a meritat. Am obtinut un pret de 592 de euro pentru zborul intre Romania si Australia. Din aprilie, momentul in care am obtinut viza, am tot cautat oferte bune, dar multa vreme fara rezultat. Oferte mai apareau, dar nu se legau cu perioada in care voiam eu sa calatoresc: aproximativ 7-28 ianuarie 2017. Pana intr-o zi din septembrie, cand jucandu-ma pe paginile de cautari, am dat intamplator peste un pret de 500 de euro pentru Istanbul-Sydney + Melbourne-Istanbul, cu Qatar Airways. Un asemenea pret nu era de ratat, asa ca am cumparat imediat biletele, apoi am facut legaturile intre Bucuresti si Istanbul pentru inca 92 de euro. De obicei ofertele le gasesc anuntate pe diverse pagini de pe facebook specializate in asa ceva, dar acum a fost o exceptie, habar n-aveam ca ar exista oferta asta. Cu mai mult timp inainte, rezervasem bilete de avion interne cu Jetstar, la preturi bune: Melbourne - Ayres Rock si retur la 116 AUD si Sydney-Melbourne la vreo 50 de AUD.

10 ianuarie 2017, 3AM, -20°C, halta Bordei

Un drum lung incepe cu o gara mica. Iar drumul spre vara australa incepe cu cea mai friguroasa noapte a anului. Initial imi luasem bilet la trenul de la 4:30, dar din cauza gerului napraznic si a zapezii cazute in zilele trecute, trenurile au intarzieri mari, iar multe dintre ele au fost anulate. Nici trenul meu nu face exceptie: ajunge la Bucuresti cu doua ore intarziere. Este o intarziere suficient de mica incat sa nu am emotii cu prinderea avionului. Emotiile mari vin insa dinspre Istanbul. Au cazut zapezi mari si traficul aerian este serios perturbat. Dupa cum spuneam, zborul cel mare spre Australia il am cu plecare din Istanbul. Pana acolo trebuie sa ajung cu Aegean Airlines, dupa o escala la Atena. Conexiunea nu imi este asigurata. Daca nu reusesc sa ajung la timp in Istanbul, odiseea australiana se va termina inainte sa inceapa. Am incercat sa fiu prevazator, asa ca mi-am luat marja de 15 ore intre zboruri, dar asta pare insuficient pentru ca in ziua precedenta nu a putut zbura niciun avion intre Atena si Istanbul. Cam astea erau datele problemei la startul calatoriei mele.

Zborul Bucuresti-Atena este zborul cu numarul 100 pentru mine. Pana acum nu am avut parte de multe intarzieri, dar iata ca acest zbor festiv pleaca cu o intarziere de o ora. Am escala 6 ore in Atena, asa ca aceasta intarziere imi ia din timpul de plimbare prin capitala greaca. Toate emotiile sunt insa legate de zborul nr. 101. Ajuns in Atena, am doua variante de a ajunge in oras: cu metroul, pentru 10 euro pe sens, sau cu auobuzul, pentru 6 euro pe sens. Fireste, aleg varianta a doua. Drumul pana in oras dureaza aproximativ o ora, asa ca timpul care imi mai ramane pentru a revedea Atena este de o ora si jumatate. E o perioada geroasa pentru standardele grecilor, dar totusi sunt cu vreo 20 de grade mai mult decat in Romania. In parcul din piata Syntagma, cateva portocale coapte sunt cazute din copaci in zapada. Ma plimb prin centrul orasului, dar nu am timp sa vad prea multe.

Urmeaza marele zbor: voi putea sau nu sa ajung la Istanbul? Ajung in aeroport si vad ca pe panou zborul este afisat ca fiind programat sa decoleze conform programului. Un prim hop trecut, dar nu suficient. Am urmarit pe net zborurile din zilele trecute. La inceput erau afisate ok, apoi incepeau sa le puna intarzieri, iar in final le anulau. Trec de securitate si ma duc spre poarta de imbarcare. Emotiile cresc: zborul este intarziat cu 45 de minute! Astept, altceva nu pot sa fac. Dupa o ora incepe imbarcarea. Urcati in avion, nimic nu e inca sigur. Pilotul ne spune ca nu putem decola din cauza conditiilor meteo din Istanbul, dar ca vom astepta in avion pana cand acestea se mai imbunatatesc. Dupa o ora si ceva de stat in avion vine si vestea cea mare: ne pregatim de decolare!

Am fost de trei ori la Istanbul si este orasul meu preferat. Din pacate, in ultima vreme a fost macinat de atentate teroriste. Pentru prima data ajung intr-un loc pe care il consider periculos si decid sa petrec cele 15 ore de escala in aeroport. Dar inainte de aterizare am parte de o surpriza: survolam orasul si reusesc sa-l vad dintr-o ipostaza noua.

Nu am mers sa fac check-in online la zborul Istanbul-Sydney, cu escala la Doha. Prin urmare nu ma pot duce la zona de transfer, ci trebuie sa ies din aeroport ca sa fac check-in la ghiseu. La sosiri e o coada uriasa, probabil generata si de multitudinea de zboruri care fusesera perturbate. Ma astept sa stau la acea coada vreo 3 ore, dar dupa ceva mai mult de o ora reusesc sa ies din aeroport si ma duc repede la terminalul de plecari, unde gasesc un loc mai retras intr-un colt unde ma pot aseza jos ca sa trag un pui de somn. Din fericire, pentru a intra in terminalul de plecari toate bagajele sunt scanate inainte, fiind inlaturat astfel riscul de atentate. Cu cateva luni inainte a avut loc un atentat la acest aeroport, insa s-a petrecut la terminalul sosiri.

El este Hoppy si e un cangur norocos. Misiunea sa era sa ajunga la Simona pentru a o ajuta sa castige Australian Open. Din pacate, a fost nevoit sa-si epuizeze puterile ajutandu-ma pe mine sa ajung la timp la Istanbul pentru a putea prinde zborul spre Australia.

Inainte de pleca din Istanbul iar decizia de a renunta la jacheta groasa de care nu voi mai avea nevoie in urmatoarele trei saptamani si pe care mi-ar fi greu sa o car dupa mine. Asa ca gasesc un tomberon potrivit si o indes acolo. Sper ca la intoarcerea in Romania sa nu ma transform in stana de piatra precum Baba Dochia.

1 comentarii:

Adrian Dinu spunea...

Interesant povestit. Sunt curios de partile urmatoare :)