luni, 26 octombrie 2015

Thailanda (1) - Phuket, prima zi in tara zambetelor

Dupa trei zile si jumatate petrecute  in Singapore, in dimineata zilei de joi, 23 octombrie 2014, ne imbarcam in avionul Tiger Air cu destinatia Phuket. Planul este ca pe 23 sa vizitam cat putem din Phuket, pe 24 sa plecam in Phi Phi, iar de pe 25 pana pe 27 sa stam in Ao Nang. Apoi urmeaza sa zburam spre nordul tarii, in Chiang Mai.

Phuket e cea mai populara insula a Thailandei, e  suficient de mare pentru a oferi servicii pe placul tuturor tipurilor de turisti. Insa nu aici se gasesc plajele cu nisip alb din ilustratele thailandeze. In schimb, in apropiere sunt multe alte insule mai mici catre care se pot face excursii de o zi, asa ca Phuket e in general folosit ca baza principala de unde se poate pleca spre ele. Noi ramanem aici o singura noapte, ne cazam la Nirvana Inn pentru vreo 220 de bahti de persoana, iar prin intermediul celor de la SrcTravel facem o excursie de 6 ore cu microbuzul pe la cateva obiective de pe insula.

Pentru Thailanda romanii au nevoie de viza, insa partea buna e ca se ia direct de pe aeroport in schimbul a 1000 de bahti. Si a unei poze. Poze pe care noi ni le facusem din Craiova. Costi a fost foarte amabil si se oferise sa le ridice el  de la fotograf si pe ale mele si pe ale lui Dragos, cand erau gata. Si le-a ridicat. Numai ca odata ajunsi pe aeroportul din Phuket realizeaza ca e in imposibilitatea de a ni le da, fiindca le bagase in bagajul de cala, iar noi ca sa ajungem la bagajul de cala trebuie sa luam viza. :) Pentru ca intotdeauna trebuie sa existe un plan B, fiecare l-a pus in aplicare cum a putut: eu am scos de la naftalina o poza de prin generala pe care o aveam in portofel, iar Costi si Dragos au scos de la naftalina vreo 14 dolari fiecare, cat costa sa faci o poza pe aeroport :D

Microbuzul de la SrcTravel ne astepta la iesirea din aeroport. Pentru 1800 de bahti avea sa ne asigure transportul de la aeroport, care e la vreo 40 de kilometri de Patong, principalul oras, si apoi trebuia sa ne duca in turul de 6 ore pe insula. Stiam dinainte ca soferul doar ne duce unde trebuie, nu e si ghid, dar acum urmeaza sa aflam ca el doar zambeste si nu pricepe nimic din ce-i zicem. Si nu-i zicem chestii precum teoria relativitatii, ci unde sa ne duca. Ii zicem sa ne duca intai la cazare si apoi sa plecam in tur. Dupa zambete, datul din cap si "Yes"-uri credeam ca a priceput, dar se vede treaba ca nu e asa cand dupa cativa kilometri o coteste spre un Outlet, care era prima oprire din turul standard. Problema e rezolvata dupa ce ni-l da la telefon pe seful lui, care apoi ii traduce planul nostru.

Ne cazam, reusim sa-l facem pe sofer sa priceapa ca mergem sa infulecam ceva si ne intoarcem peste o ora, iar apoi vom pleca in turul stabilit. Gasim un restaurant mai modern care se lauda cu note mari pe Tripadvisor si primim niste mancare bunicica. Doar Mari e cam nemultumita fiinca precizase sa nu fie picant si tocmai mancarea ei era cea mai picanta.

Prima oprire: Kata View Point , un deal cu priveliste asupra plajelor.

La scurt timp incepe ploaia. O ploaie tropicala, adica torentiala. Partea buna e ca astfel de ploi nu tin la nesfarsit, asa ca pana ajungem noi la templul Chalong, aceasta se mai domoleste. De fapt e un complex de temple, mari si frumos decorate. Din cand in cand se aduceau niste ofrande lui Buddha, care sunau ca un ropot de mitraliera.


O alta oprire a fost la Big Buddha, o statuie uriasa,  ati ghicit: a lui Buddha. Care si el era in varful unui deal, pentru a putea fi vazut de la distanta.


Ultima oprire e la plaja Kata, pentru a face prima baie in mare. Nisipul e auriu, plaja e mare, apa e foarte calda. O prima balaceala reusita.


Ne intoarcem in camera unde pe usa scrie mare ceva de genul: "Patarea cearceafurilor cu sange constituie o ofensa grava si se pedepseste cu o taxa de 2000 de bahti!". Haha, la voi s-o intampla destul de des daca v-ati gandit voi sa scrieti. La cateva minute dupa, ma uit pe patul meu si shock-shock!!! Portofelul meu e din piele de camila, luat in urma cu ceva ani din Marrakech. Dar bag eu seama ca in mod natural pielea camilei n-are o culoare foarte atragatoare, fiindca marocanii  tin sa le mai coloreaze cu ceva vopseluri. De asemenea, aceste vopseluri nu sunt foarte rezistente la ploi tropicale, precum cea pe care tocmai o infruntasem. Toate astea, combinate cu asezarea portofelului pe pat, au dat nastere la niste pete rosii de toata frumusetea pe cearceaful meu. Asa ca spre amuzamentul celorlalti am luat cearceaful la chiuveta din baie si am inceput sa frec la el. Dupa lupte titanice de cateva zeci de minute, grosul s-a dus, dar tot a mai ramas ceva acolo.

Seara o petrecem facand o tura prin oras.  E multa animatie, mai ales pe o anumita strada unde muzica resuna tare, fetele danseaza mai mult sau mai putin imbracate. Din loc in loc sunt saloane de masaj cu avangarda de femei care vor sa te convinga sa le treci pragul, dar si diversi alti sacaitori care te invita la ping-pong sau incearca sa iti vanda tot ce nu-ti trece prin cap. Pentru masa de seara alegem un restaurant dintr-o zona mai linistita. Mari, dupa ce are grija sa inchida o usa de sticla de langa noi ca sa nu fie curent, isi comanda mancarea aleasa si mentioneaza insistent sa nu fie picanta. Noi luam ceva mai mult sau mai putin la nimereala. Solutia asta nu s-a dovedit prea eficace pentru mine, pentru ca au fost destul de putine mese care mi-au placut pe care le-am servit in Thailanda. Bucataria asiatica nu prea e de mine, cel putin mare parte din ea. Ne vine mancarea. A noastra nu e picanta, in schimb a lui Mari zici ca a fost preparata de Master Hot Pepper Chef. Prima zi in Thailanda pare sa nu-i priasca si dupa cum avea sa-si dea seama mai tarziu, ce incepe prost se termina si mai prost.

La un moment dat auzim o bubuitura langa noi si cateva cioburi aterizeaza pe masa. Unul dintre chelneri intrase in coliziune frontala cu usa inchisa de Mari. Fiind obisnuit cu ea deschisa si fiind din sticla, n-a observat ca cineva o inchisese.  

2 comentarii:

Dragosh Vatau spunea...

Foarte amuzanta povestioara. Asteptam si continuarea.

mirela16 spunea...

Superb articolul! Felicitari!!!