Wild Beauty Montenegro (1) - Kotor Bay

           Muntenegru e o tara facuta pentru turism. Aici gasesti plaje cu apa limpede, munti cu lacuri glaciare, rauri cu apa cyan, orase medievale. La asta se adauga multe altele, pe care un turist le asteapta de la o excursie. Totul pe o suprafata  de 13 812 km², cat doua judete ale Romaniei. Era de multa vreme in plan dar abia vara asta am reusit sa o vizitez.
            Am plecat la drum pe 11 august impreuna cu 5 prieteni. Ne-am 'inghesuit' in doua masini, motiv pentru care combustibilul a fost cea mai costisitoare parte, dar am compensat oarecum la cazare. Pana sa ajungem in Muntenegru ne-am oprit o noapte in Serbia, la Zlatibor - o mica statiune de munte, linistita, cu un lac in centru. Aducea putin cu lacul nostru din Parcul Romanescu. A doua zi dimineata ... Spuf ! Spuf? Da, spuf...  aveam pana. Am avut noroc cu un localnic foarte amabil care ne-a imprumutat compresorul lui vechi de 20 de ani ca sa putem ajunge pana la vulcanizarea aflata la 3 case mai jos. 10 euro a insemnat probabil norma sa zilnica, caci dupa ce ne-a facut noua pana, omul si-a inchis pravalia.
              In Muntenegru am intrat destul de tarziu, atat din cauza penei, dar si pentru ca la vama am prins o coada de masini ce se apropia de un kilometru, totusi mergea repede, n-am stat mai mult de o ora. Prima oprire pe pamant muntenegrean am facut-o la Lacul Skadar, pe care din pacate nu am avut timp sa-l vizitam mai in profunzime. Data viitoare cand mai ajung aici o plimbare cu barca ii musai. Costa vreo 50 de euro plimbarea de doua ore si jumatate pentro o barca de 4-8 persoane.
              Am ajuns la vila unde eram cazati cu putin timp inainte de apusul soarelui, dar am dat repede o fuga pana la cea mai apropiata plaja - Plaja Jaz. Ca mai peste tot pe coasta dalmata, era cu pietre, dar asta reprezinta si un avantaj: apa este limpede.
              Golful Kotor a fost tinta noastra pentru ziua urmatoare. Este cel mai sudic fiord al Europei si unul dintre cele mai frumoase. Am parcurs 20 de kilometri de-a lungul sau, printre fostele sate de pescari care acum au trecut la industria mai profitabila a turismului.

              Ne-am oprit in Perast, cea mai carismatica asezare din golf. Timp de aproape patru secole a fost sub stapanirea venetienilor, care si-au lasat puternic amprenta in arhitectura orasului. Asta daca poate fi numita oras o asezare care numare in prezent 349 locuitori. Probabil in orice zi de vara sunt depasiti numeric de turisti. Sa nu va imaginati insa ca Perastul poate fi strabatut de la un cap la altul in 3 minute. Fiind la baza muntelui, se intinde pe lung si e ceva de mers de-a lungul unei faleze superbe.

             In Perast sunt si doua insule, pe fiecare dintre ele fiind construita cate o capela: St. George si Gospa od Škrpjela (Our Lady of the Rock).  Prima este privata si nu se poate vizita. In schimb, la cea de-a doua se ajunge usor cu barcile turistice, contra sumei de 5 euro de persoana dus-intors. Ne-au lasat 30 de minute pe insula, timp in care am vizitat biserica si un mic muzeu de arme si obiecte vechi situat la subsol. E o biserica mica dar are frumusetea bisericilor italiene. Intrarile au fost gratuite.
              Este singura insula artificiala din Adriatica. Legenda spune ca oamenii au creat-o scufundand navele vechi si aruncand cu pietre timp de 200 de ani. Consolidarea fundatiei se face in fiecare an, pe 22 iulie, cand oamenii se strang pe insula si arunca in mare diverse obiecte.

              Cel mai renumit oras al golfului este bineinteles Kotor. Orasul vechi, imprejmuit de ziduri, este incadrat de canale cu apa in fata si de peretele muntos in spate. Sunt multe orase medievale in Europa dar putine au parte de un cadru natural ca cel al Kotorului. De mai peste tot din oras se vad peretii de stanca care il vegheaza. Se poate urca si pe niste scari pana sus, pe munte, dar am lasat-o pe alta data, dura prea mult si mai aveam si alte locuri de vazut.

                Stiam ca exista o sosea care urca in zig-zag muntii din spatele Kotorului si ajunge pana la Mausoleul Lovcen, dar cand am ajuns in oras am avut dubii ca asa ceva poate sa existe. Kotorul este incadrat de pereti abrupti si inalti, pe unde se putea construi asa ceva?  Am urmat GPS-ul care ne-a demonstrat ca drumul intr-adevar exista, desi nici acum nu imi dau seama pe unde vine. E un drum cu asfalt foarte bun, dar cu o singura banda pe sens. Cand vine cineva din sens opus trebuie cautate micile intranduri, care de multe ori nu sunt la tot pasul. Mai rau e cand dai de cate un autocar, caci sunt si de-astea pe micul drum. La asta se adauga peisajul absolut spectaculos care ii face pe toti soferii sa lase drumul si sa intoarca capul fie spre stanga, fie spre dreapta.

               La doar 4 kilometri departare de Kotor, in linie dreapta, sau 20-30 pe sosea, se afla munti de peste 1600 de metri. Pe varful unuia a fost construit Mausoleul Njegoš, un poet de-al lor. Este situat in unul dintre cele patru parcuri nationale, Parcul Lovcen. Am admirat platoul muntos, apoi am coborat spre Podgorica si mai departe spre Kolasin, unde aveam sa dormim doua nopti.