Cursa de 100 de kilometri

      Cursa de 100 de kilometri cu bicicleta fusese programata initial in urma cu doua saptamani, dar atunci vremea nu a tinut cu noi si chiar daca "Cursa de 100 de kilometri prin vant si ploaie" nu suna chiar foarte rau, ne-am gandit ca ar putea avea urmari nedorite pe parcursul zilelor urmatoare. Dar sambata asta, data stelara 10 septembrie 2011, vorba lui Imperator, se anunta a fi una dintre cele mai prielnice zile pe o raza de cateva saptamani.

      Plecam cam tarziu, pe la 9 si un pic. Ruta stabilita de acasa este Rodgau - Rodermark - Messel - Darmstadt - Eberstadt - Frankenstein Castle - Darmstadt - Erzhausen - Schloss Wolfsgarten - Frankfurt Airport - Dreieich - Dietzenbach - Rodgau. Dar ca de obicei, socoteala de pe Google Earth nu se potriveste cu pistele de biciclisti. Se spune ca pe aici poti ajunge intre oricare doua localitati cu bicicleta. Tot ce se poate, pentru ca nu se mentioneaza ca se poate ajunge pe ruta cea mai scurta. Este cazul legaturii intre Urberach si Messel. Cam prin dreptul garii din Urberach dam de un indicator pe care scrie Darmstadt, 24km. E mult, in linie dreapta ar fi doar 15, dar ne gandim ca asta e, n-au facut pista de biciclete pe ruta cea mai scurta. Mergem 300 de metri si dam de un alt indicator: Darmstadt 24km ... in directia din care venim. Ne intoarcem inapoi, poate am ratat noi vreo intersectie... dar nimic! indicatoarele te trimit de la unul la altul. Decidem sa o luam pe drumul care ar fi teoretic cel mai scurt, care trece prin Messel. Mergem bine vreo 2 km pana drumul intra intr-o padure si se ingusteaza atat de mult incat daca am merge pe marginea lui masinile ce vin din spate cu 90km/h nu ar putea sa ne depasasca fara sa intre pe contrasens. Asa ca ne intoarcem inapoi la indicator. Dupa ce mai facem inca de doua ori traseul indicator1-indicator2 si retur si dupa ce intrebam ceva lume care nu prea are habar incotro ar trebui s-o apucam spre Darmstat, hotaram sa-l lasam in pacea lui pe indicator2 si sa-l ascultam pe indicator1. Se dovedeste o alegere buna pentru ca mai departe mai vedem ceva indicatoare de Darmstad care arata ca directia e buna, dar asta pana la un punct pentru ca mai departe nu mai apar, sunt indicate doar localitati apropiate. Ne uitam pe harta cam care ar fi cele spre care ar trebui s-o apucam. Avem intarziere dar mergem spre directia buna. Asta pana intram pe hipodrom. Adica noi vedem un semn pe care scrie un cuvant german cu R si doua sageti, una in stanga si alta in dreapta, dar ne gandim ca inseamna ca ambele directii sunt bune. De fapt inseamna ca ne invartim in cerc si cand ne intalnim cu doua fete calare ne dam seama ca suntem pe un mic hipodrom. Misu porneste GPS-ul, e bine, soseaua de Darmstadt e la 200 metri de noi... adica in directia in care drumul se infunda si continua cu maracini si garduri. Nu merge pe acolo, ne intoarcem spre mijlocul pistei de cai cand in sfarsit gasim un drum care sa ne scoata de acolo. Urmeaza 12 kilometri usori pe marginea soselei pana in Darmstadt, cu o singura mica bucata mai grea in care doua indicatoare joaca iar ping-pong cu noi.

      Ajungem in Darmstadt la ora 1, cu aproape doua ore mai tarziu decat estimasem. E un oras studentesc, cu cladiri interesante, o combinatie de stiluri. Se remarca palatul din centru, pe sub cate trecem cu bicicleta, pietele animate si strazile usor in panta. Din pacate intarzierea ne face sa nu stam prea mult aici.

      Pornim spre Castelul Frankenstein. Pe harta, 8 km, in maxim o ora suntem acolo. In realitate, 10 km + 3 km de impins bicicleta la deal pe poteci de padure care urca la castel, in doua ore si jumatate suntem sus cu limba scoasa. Se pare ca nu e nicio legatura clara intre castel si romanul cu acelasi nume scris de Mary Shelley. Cu secole in urma a fost proprietatea unor lorzi locali dar de vreo 200 de ani a fost lasat in ruina. Intrarea e gratuita, castelul nu impresioneaza foarte mult dar privelistea din turnurile sale e splendida. E cocotat pe un deal mai inalt cu aproape 300 m decat pamanturile din jur, asa ca intr-o zi senina senina cum am prins noi se vede pana hat departe la zeci de kilometri. Undeva spre nord, aproape de linia orizontului, se vad niste puncte negre coborand. Sunt avioane, acolo trebuie sa fie aeroportul. Ne luam bicicletele si pornim spre el.

      Pe cat de grea a fost urcarea, pe atat de usoara e coborarea! Ne dam drumul la vale cu bicicletele avand grija sa apasam din cand in cand frana pentru ca viteza devine periculoasa. Ajungem in Darmstadt de 5 ori mai repede decat pe sensul opus. Pana la aeroport reusim sa gasim un drum care sa nu se abata prea mult de la traseul ideal. E deja 7:30 seara cand ajungem la capatul pistelor de aterizare. Nu mai avem timp sa ne intoarcem in Rodgau tot cu bicicleta asa ca dupa ce stam 45 de minute sa admiram avioane plecam spre intrarea aeroportului sa luam trenul. Si nu e usor sa gasesti statia trenului in aeroportul din Frankfurt.

      Ca om fi facut 100 de kilometri, ca or fi fost 90, ca or fi fost 105, nu stiu. Dar si razboiul de 100 de ani a durat 116.