Česká Republika (III) - Kutna Hora

               Niste romani intalniti in Praga spuneau ca in Cehia n-ai altceva de vazut in afara de Praga. Sigur ca n-au incercat niciodata sa vada ce e dincolo de Praga si din nu stiu ce zvonuri obscure au tras concluzia asta clara. Cehia e o tara mica, dar are foarte multe locuri frumoase si diferite de aglomerata Praga. Kutna Hora e unul dintre ele. Un orasel de 20 000 de locuitori, care in urma cu ceva secole isi masura fortele cu Praga, bazandu-se pe argintul din subsoluri. Pe parcurs ceva s-a intamplat, argintul s-a terminat, iar Kutna Hota a ramas o Praga la scara mica dar si-a pastrat onoarea de pe vremuri.

                Am ajuns aici cu trenul, biletele sunt ieftine si se pot cumpara pe net, pentru grupuri se acorda reduceri substantiale: am platit 100 de coroane dus-intors. Am parasit gara pe jos, o gara mica si urata, si ne-am indreptat spre cel mai ciudat obiectiv al orasului: Osuarul din Sedlec, o biserica impodobita cu oase umane.  Centrul orasului e destul de departe si am preferat sa luam autobuzul, unul singur in tot orasul(10Kc) care ne-a ocolit prin toate cartierele pana am ajuns intr-o statie in care soferul a strigat "Centrum". Nu arata deloc a centru, in spate era padure, in fata niste case obisnuite, dar aveam sa vedem ca centrul e totusi destul de aproape. Strazi medievale, inguste, cateva biserici impunatoare, peste tot liniste, doar din loc in loc mici grupuri de turisti. De la biserica St. James am luat-o in sus pe langa Colegiul Iezuit pana am ajuns la bijuteria orasului: Catedrala Sfanta Barbara. Ca si colega St. Vitus din Praga, a asteptat mai mult de cinci secole sa fie terminata.  

                  Ne-am pierdut ceva timp unii de altii dar pana la urma am ajuns toti la Hradek unde ne-am luat bilete la un tur al minei de argint. Ne-am echipat cu halate, casti si lanterne si am pornit impreuna cu ghidul spre subteran. Turul era in ceha, erau doar doi cehi in grup, noua ne-au dat niste foi in engleza cu explicatii. Am plecat prin oras echipati in mineri pana la locul de intrare in mina, am coborat cativa zeci de metri si am luat-o in sir indian prin niste galerii stramte si nu prea inalte, cu apa prelingandu-se peste noi. Problema a fost ca unul dintre cei doi cehi cam depasea volumul maxim admis de intrare in mina, ghidul nu l-a avertizat, si la un moment dat nu mai incapea prin galerie, a ramas impotmolit. Noi eram in spatele lui, ghidul o luase in fata, asa ca am ramas blocati pentru un timp. Dupa un timp a reusit gafaind sa treaca mai departe, dupa ce s-a ales cu ceva julituri si  transpirat din cap pana-n picioare. Am ajuns la un loc mai larg unde erau ghidul si cei din fata, explicat ca asa si-asa, totul e in regula, mergem mai departe. Facem un mic experiment: stingem toti lanternele si ne gasim in bezna totala in interiorul galeriilor claustrofobe. N-ar fi prea placut sa te ratacesti pe intuneric pe aici. De data asta am luat-o mai in fata, dar dupa un timp aflam de la cei din spate ca omul iar a ramas blocat. Ii spunem ghidului, dar nu are loc sa se intoarca, asa ca o luam mai rapid in fata pana iesim din mina, apoi se intoarce dupa el. Intr-un final a reusit sa-l scoata. Nu cred ca va uita prea curand experienta din mina. 

             Mai dam o mica tura prin centru, alerg la Sfanta Barbara sa iau un magnet din singurul magazin de suveniruri pe care l-am vazut in oras, tocmai inchideau. Iau unul de lemn cu 40 Kc si fug inapoi, avem un tren de prins. Mai e timp de cateva minute in Curtea Italiana, fosta rezidenta a regilor Boemiei. Mi-a placut foarte mult aici, parca pasesti cu adevarat in epoca medievala.