Česká Republika (I) - Praga

            Toata lumea iubeste Praga. Toata lumea lauda Praga. Asa ca la inceputul acestei luni m-am dus sa vad cu ochii mei de ce. Oras strabatut de Valtava, oras al podurilor, al lui Kafka, Mucha si multi altii, situat pe jumatate pe coline, gazda celui mai mare castel medieval si capitala unei natiuni care aparent bea numai bere. De data asta am fost in numar de sapte, am plecat sambata dimineata, ne-am intors vineri seara, dar in Cehia am stat doar cinci zile pentru ca doua le-am pierdut pe drum, in autocar sau tren. Preturile la avion sunt mari, zborurile din doua bucati cu low-costurile nu se imbina,  oferta de la Eurolines era de departe cea mai buna. 

           Am ajuns in orasul de aur la 5 dimineata. Dupa doua ore in care am facut rost de coroane, am schimbat metrouri si apoi am mers cateva sute de metri, am ajuns la hotel, Pension Jana/Domov Mladeze, rezervat pe booking.com la un pret avantajos, chiar si pentru Praga. Dar bineinteles ca nu putem sa ne cazam de dimineata, asa ca ne lasam bagajele acolo si pornim la prima plimbare in oras. Primul popas este biserica Sfanta Ludmila, de la Namesti Miru, care nu prea apare prin ghidurile turistice dar e foarte frumoasa. In Praga sunt foarte multe biserici impunatoare, frumos decorate atat in interior cat si in exterior. Nu chiar ca cele din Roma, dar se apropie cat-de-cat, oricum peste cele din Spania, iar la majoritatea intratea e gratuita. Am continuat cu statia de metrou: am vrut sa vad cum arata una dintre cele mai lungi scari rulante din Europa, asa ca am coborat la statia Namesti Miru si apoi am urcat imediat: 87 de metri lungime, 5 minute a durat plimbarea sus-jos-sus. Am luat-o usor spre Piata Veche, trecand pe la Muzeul National, Piata Wenceslas si apoi stradutele inguste ale centrului vechi, pline de turisti si magazine de suveniruri.

         Am ratat ora exacta la ceasul astronomic cu 30 de secunde pentru ca m-am ratacit putin pe stradute, dar am revenit ziua urmatoare. Un puhoi de oameni se strange, toti cu gurile cascate la ceas si preferabil cu mainile pe buzunare. Ca sa vada ce? Niste apostoli mici care se rotesc in interiorul turnului si doi draci afara care se inclina trasi de o ata. Obositi si nedormiti, intram la metrou si ne luam camerele in primire, tragem un mic somn si revenim in oras pe seara pentru o alta mica plimbare. 

        Ziua urmatoare e rezervata castelului, cel mai mare castel medieval din lume. Consta de fapt in multe cladiri, biserici, capele, stradute, curti interioare, turnuri care sunt imprejmuite de ziduri si santuri adanci. Se poate ajunge aproape de castel cu tramvaiul 22, dar mai bine am luat metroul pana in Stare Mesto si am luat-o pe jos pe podul Carol, am urcat pe strada Nerudova, o strada foarte frumoasa pe care se afla si ambasada Romaniei cu un bust al lui Mihai Viteazul. Cu pozele am lasat-o mai moale, mi-am dat seama ca bateriile sunt pe terminate, iar rezervele le-am uitat in camera de hotel. La castel am prins schimbarea garzii, dureaza 20 de minute la pranz, se plimba soldatii mult pana sa se schimbe, altii canta de sus la trompete. Mi-am luat biletul cu turul lung, ceilalti pentru turul scurt. Asta scurt costa 250 de coroane si nu prea merita, daca vrei sa vizitezi ia-l pe cel cu 350 (175 pt. studenti) pentru ca are in plus cel mai interesant muzeu, Povestea Castelului Praga. Daca totusi nu te atrag muzeele si nu vrei sa stai 5 ore prin ele, poti intra gratis in incinta castelului, precum si in partea sudica a catedralei St. Vitus. Ulita de Aur este inchisa pentru lucrari de renovare. Gradinile regale merita o plimbare, eu am luat-o rapid si prin tunelul de caramizi din santul castelului si am urcat pe interesantele alei cu balustrade de lemn si plante agatatoare.

      Manastirile Loreta si Strahov sunt aproape de castel, intro zona frumoasa, cu cladiri valoroase. La Strahov se intra gratuit, iar coborarea in Mala Strana iti ofera o panorama frumoasa asupra orasului. S-a lasat seara cand am coborat prin Piata Malteza, Zidul John Lennon, Insula Kampa, iar spre disperarea tovarasilor de calatorie, rupti de oboseala, am luat tramvaiul din apropierea Casei Dansatoare, de pe celalalt mal al Valtavei.