Turist in Budapeşt (I)

             Am ales Budapesta ca destinatie externa pentru vacanta de vara pentru ca implica costuri mici iar capitala vecinilor vestici are multe de oferit. Din cauza hotararii tarzii a tovarasilor de calatorie (2 x Mihai), nu se mai punea problema alegerii avionului ca mijloc de transport - pretul biletelor ajunsese foarte ridicat. Asa ca si vara asta, ca si vara trecuta in Turcia, am ales trenul ca mijloc de transport - 50 de lei pe tronsonul Craiova-Arad si 150 de lei pe tronsonul Arad-Budapesta, desi distanta e de doua ori mai mica. Dar asa e pe legaturile internationale unde nici cardul de student nu mai ajuta.

              Cand mergi cu trenul de noapte si nu te-ai indurat sa dai un ban in plus sa stai la cuseta, ai un avantaj daca esti mai mic de statura fiindca poti sa te intinzi pe scaun (sau pe mai multe scaune daca ceilalti calatori au locuri intr-un compartiment diferit de al tau)  si sa incerci un pui de somn sau, de ce nu, o gaina de somn - cazul lui Miţă. La mine insa, nu a fost cazul. Asa ca toata noaptea am ascultat glasul rotilor de tren, cu o jumatate de ora mai mult decat era normal, ceva obisnuit pentru trenurile de Timisoara. A urmat schimbarea trenului cu un personal de Arad, conditiile din tren, la fel ca in acceleratul de Timisoara. Rasaritul soarelui ne-a intampinat cu o ceata ciudata pentru o zi calduroasa de vara, dar care s-a risipit dupa ce am ajuns in Arad si ne-am aliniat pe peron in asteptarea trenului final. Vagonul maghiar in care am calatorit patru ore era vizibil mai confortabil si mai silentios decat cele  romanesti. Se pierde aproape o ora in cele doua orase de granita, dar apoi trenul merge cu viteza si ajunge la timpul stabilit.

              Se vede din gara ca Budapesta e un oras turistic, multimea de straini si biroul de informatii turistice iti sugereaza acest lucru. Luam o harta, intrebam de bilete pentru transportul in comun si apoi pornim prin arsita pe bulevard in cautarea unei case de schimb. E mai convenabil sa schimbi euro decat sa scoti din bancomat, dar daca ai mai mult de schimbat e bine sa cauti mai multe case si sa vezi care are cursul cel mai bun. Comisioanele sunt zero cam peste tot dar cursul difera. Gasim casa, iar acum ca avem bani care functioneaza, ne bagam intr-o gura de metrou de unde luam un abonament pe sapte zile. Budapesta e un oras mai ieftin in comparatie cu tarile mai vestice, dar transportul in comun e mai scump decat in Madrid sau Roma. Cu metroul ajungem la Dunare, pe care o admiram timp de o ora si jumatate pentru ca check-in la hostel putem face dupa ora 14. City Pest Hostel e locul in care am dormit urmatoarele patru nopti. Cladire renovata, camera mare si curata, mobilier, frigider si baie in camera dar impartita cu inca o camera. Pretul: 100 de euro.  O suta de euro pentru patru nopti si trei persoane. 

                 O mica odihna ne-a revigorat si seara am plecat sa facem cunostinta cu orasul. Asa cum intr-un trib trebuie sa discuti prima data cu persoana cea mai in varsta si cea mai inteleapta, tot asa in Budapesta trebuie sa discuti intai cu Dunarea. Am pornit pe malul fluviului albastru la bordul tramvaiului 2 care ne-a condus spre insula Margareta, un parc de 2.5 km lungime in care lumea vine pentru relaxare. Aici se joaca fotbal, tenis, se merge cu bicleta sau se alearga pe o pista speciala, moale. Cred ca in Budapesta am vazut cei mai multi oameni alergand sau mergand cu bicicleta. I-am imitat cateva sute de metri, dar biciclete n-am mai apucat sa inchiriem. Dupa lasarea intunericului am pornit spre Citadela ca sa admiram de sus luminile orasului. Se afla in varful dealului Gellert, iar ca sa ajungem acolo aveam de urcat. Nicio problema, nu s-a inventat inca locul care sa ma oboseasca, dar se pare ca am uitat ceva acasa: lanterna. Ca sa ajungem sus trebuie sa urcam prin padure prin bezna. Lumina slaba a aparatelor de fotografiat si cativa turisti care ne urmeaza de dau curaj si ajungem repede sus dupa ce ne intersectam cu un arici. Desi aproape de miezul noptii, e destula lume sus admirand cladirile, podurile si vapoarele. Se vede frumos Budapesta noaptea, dar sunt doua chestii care ar putea fi imbunatatite: podul de langa insula Margareta nu e iluminat, iar parlamentul e luminat doar partial, mai multa lumina zic eu ca nu i-ar strica.           

                 Nu era tocmai inceputul diminetii cand am plecat sa vizitam Parlamentul dar telefonul  meu nu are difuzorul atat de puternic incat sa-l scoale pe Miţă, iar vuvuzelele erau prea scumpe ca sa ma inarmez cu una. Ne-am asezat la o coada care se misca incet ca sa ne primim biletele gratuite, caci pentru cetatenii europeni vizitarea Parlamentului este gratis si se face cu ghid. Coada se oprea la 50 de metri de cladire iar un paznic avea grija sa intre doar cate o singura persoana prin Poarta X, atunci cand o alta iesea. Regula asta si numarul portii ne-a aprins imaginatia, mai ales cand vedeam ca unii care intra nu mai ies :) Pana la urma a venit si randul nostru si am fost programati pentru turul de peste o ora, timp in care am dat o mica fuga prin centru. Parlamentul Ungariei este una dintre cele mai mari cladiri legislative din lume si printre cele mai frumoase. In interior se afla, asa cum va asteptati, candelabre mari, covoare scumpe, marmura de calitate. Aici sunt pastrate simbolurile coroanei magheare, cu care a fost incoronat primul rege in jurul anului 1000.

               Au urmat doua premiere: prima data cand am intrat intr-o sinagoga si prima oara cand am intrat la opera. Sinagoga Dohany este cea mai mare din  Europa, a doua din lume dupa cea de la New York. Inainte de al doilea razboi mondial in Ungaria traiau cam un milion de evrei si in Budapesta erau vreo 20 de sinagogi. In timpul razboiului o mare parte au fost ucisi iar cei care au scapat au plecat din tara, astfel ca acum comunitatea evreiasca din Ungaria numara cam 10 % din cat era acum 70 de ani. Multe sinagogi au fost distruse sau au ramas in paragina. Si Marea Sinagoga a avut de suferit, dar a fost restaurata in anii 90 cu bani din donatii private. Si aici am avut ghid in engleza, dupa ce am cumparat bilete de la fetele de la ghiseu care vorbeau romaneste. In spatele sinagogii este parcul memorial, cu un arbore cu frunze de metal pe care sunt scrise numele evreilor ucisi, iar in apropiere este si muzeul evreiesc.

             Pe strada Andrassy, trecuta in patrimoniul UNESCO, se remarca cladirea Operei. Imparatul Frantz Joseph a finantat constructia ei, dar cu conditia sa nu o depaseasca in marime pe cea din Viena.  La orele 3 si 4 dupa-amiaza se organizeaza tururi in diverse limbi, iar ghidul nostru a fost o fata care vorbea bine engleza si oferea explicatii insotite de gesturi foarte expresive. 

                   A urmat o scurta vizita in Piata Eroilor si in City Park. Seara aveam rezervata croaziera pe Dunare la Legenda. Aici timpul nu a tinut cu noi: s-a pus ploaia si am facut croaziera cu vaporul total acoperit iar picaturile de ploaie de pe geamuri nu te lasau sa vezi foarte bine. Vaporasul era mai mult gol, iar la bord romanii cred ca erau majoritari. Croaziera a costat mai mult decat la alte companii, dar explicatiile in romana pe care le asculti la audioghid poate merita diferenta.

	Emil Rulez - Hello Tourist!
	Found at bee mp3 search engine