Sarbatori fericite!

Sa va dati ceasul inapoi!

           In jurul Anului Nou trebuie sa va dati ceasul inapoi pentru ca se schimba ora. Pe 31 decembrie 2008, la 23:59:59 GMT, adica la noi 1:59:59, anul urmator, toate ceasurile din lume vor fi date inapoi. Cu... o secunda. Anul are 365 zile si in jur de 6 ore. Cele 6 ore se aduna din 4 in 4 ani cand avem ani bisecti, dar miscarea de revolutie a Pamantului nu dureaza exact atat. Asa ca mai-marii astronomiei s-au asezat la taifas si au hotarat sa amane noul an. Cu o secunda. Sa nu uitati sa va dati ceasul in urma!

Air Crash Investigations

           Pentru pasionatii de avioane si nu numai: coliziunea in aer a doua avioane.

       Air Crash Investigations e o serie de documentare cu reconstituiri ale unor accidente aviatice si incercarea elucidarii cauzei lor. Se difuzeaza pe National Geographic, sau se difuzau, in ultima vreme nu m-am mai uitat ca am vazut toate episoadele, sunt in jur de 40. Astept un nou sezon.  Majoritatea episoadelor se gasesc integral si pe Youtube. Lista episoadelor aici.

         Nu va speriati, avionul ramane cel mai sigur mijloc de transport. Daca mergeti in fiecare saptamana cu avionul va prabusiti cam o data la 100 000 de ani.(si poate ratati marele premiu la loto ca pe ala il castigati o data la 270 000 de ani)

Marinari de apa dulce

                    Daca pana acum 20 de ani putina lume calatorea in strainatate, si atunci tot prin tari comuniste infratite, dupa revolutie numarul romanilor ce viziteaza alte meleaguri a crescut in fiecare an, fiind totusi foarte mic in comparatie cu tarile dezvoltate. Marea majoritate a lor se duc in Europa, destul de putini pe alte continente. Europa are cele mai multe obiective, poate cele mai frumoase orase, cea mai incarcata istorie. Dar: atmosfera e cam aceeasi peste tot, nu e foarte diferita de cea din Romania. 

                Adevarata calatorie incepe dupa granitele batranului continent. Aici totul e diferit: cultura, oamenii, clima, vegetatia. Multora nu le place. Pentru ca nu mai e aceeasi perfectiune din Europa: oamenii poate sunt saraci, poate e mai multa mizerie, e altceva decat cu ce esti obisnuit. Unii nu se simt bine cand nu vad in jurul lor atmosfera cu care sunt invatati. Pentru ei e doar Europa si eventual New York, Dubai sau un all inclusive in Tunisia sau Maldive. Plus ca mai sunt cate unii, in special femei, care calatoresc ca sa faca shopping si stau majoritatea timpului in malluri, de parca la noi n-ar putea sa faca aceleasi cumparaturi, da deh, cica e luata din Milano sau Paris....

                    Nu stiu ce revista a realizat un articol cu tipologiile de turisti, destul de popular pe net. Valabil in mica masura, pentru ca in general in toate tarile exista tot soiul de turisti:

      "1. All inclusivii: americanii, nemtii si austriecii. Merg in vacanta cu nevestele si copiii, vor piscine multe si bere gratis. Nu ii intereseaza ce se intampla dincolo de zidurile resortului. Pentru ei s-a inventat conceptul de "all inclusive" si pentru ei se vor construi multe mii de astfel de resorturi, chiar daca, dincolo de gardurile lor aurite, familii intregi de localnici saliveaza privind la resturile pe care le arunca turistii. Viata e nedreapta.

2. Tourerii: japonezii si chinezii. Ei vor sa vada cat mai mult si cat mai repede. Pentru ei, calatoria e un "task" si trebuie sa bifeze cat mai multe capitole rezolvate. Ei sunt regii tururilor in care pleci bou si din care te intorci vaca, pentru ca este imposibil sa intri in profunzimea unui loc in cele doua pina la 20 de ore pe care le petreci acolo. Ai timp doar sa duci aparatul la ochi si sa reproduci vederile pe care le-ai vazut in pliante. Ai fost acolo.

3. Cuceritorii: englezii. Astia sunt un soi foarte special de turisti. Sangele colonialist le curge inca in vene, iar chemarea lor spre calatorie ii duce in locuri pe care le pot dezvirgina. Sunt calatori mai degraba decat turisti. Daca veti cauta destinatii, trasee si tururi complet demente, in spatele lor veti gasi tour operatori englezi. Englezii nu dau doi bani pe popoarele pe care le viziteaza, dar sunt deschizatori de drumuri pe multe destinatii unde altfel nu te-ai putea aventura. Intr-o postura similara, dar la o scara mai mica si mai confortabila, se situeaza francezii si (desi nu sunt in lista) italienii.

4. Ratacitorii: in orice fund de lume de pe planeta asta veti gasi un australian. Baietii astia, nascuti si crescuti acolo unde se termina harta, au o obsesie a calatoriei. Parca vor sa vada de unde se trage specia lor. Si ii veti gasi, de regula, in locuri cat se poate de indepartate de tara natala. Calatoresc enorm si cheltuiesc putin. Nu le trebuie hotel, pat, tv si termopane. Doar niste bere rece si ceva puicute nostime. Am intalnit multi australieni - te miri pe unde - care erau in "vacanta" de 6 luni si mai aveau inca 6 inainte. Cu rucsacul in spate si cu lumea in fata.

5. Parvenitii. Aici includem rusii (prezenti in top 10 ale tarilor cu cel mai mare numar de turisti internationali) si natiunile din estul Europei. Turisti care nu merg sa viziteze, ci dau navala ca lacustele. Fara respect pentru civilizatia in care sunt aruncati de cursele charter, pentru natura de care cica au venit sa se bucure sau macar pentru hotelul unde sunt cazati. Frustrati pina peste poate de viata pe care o duc in celelalte 50 de saptamani ale anului, vacanta este pentru ei un moment de refulare. Cauta All Inclusive care, pentru ei, e un fel de atingere a Nirvanei. Se uita dupa cele mai mici preturi, apoi au pretentii de regi. Mananca si beau mai mult decat pot, urla la ospatari si fac pipi pe colac. Intr-un fel, e un pret pe care industria turismului de masa il plateste meritat".

Ghidurile complete Aquila '93

                 "Ghidurile complete Aquila '93" sunt probabil, asa cum le zice si numele, cele mai complete ghiduri turistice romanesti. Nu sunt doar simple ghiduri, sunt adevarate enciclopedii. Merita sa le luati chiar daca nu veti ajunge niciodata acolo. Sunt cateva zeci de ghiduri, fiecare dedicat unei tari anume. Cuprind istoria, cultura, principalele locuri de vizitat si multe detalii despre fiecare in parte. Au in medie 400 de pagini, cu poze, harti, adrese si costa aproximativ 60 de lei. Merita!

Comoara de pe malurile Bosforului

          Istanbul e un oras unic. Oras e putin spus, e o uriasa metropola. E unic in primul rand pentru ca e asezat pe doua continente: Europa si Asia, cele doua parti fiind despartite de stramtoarea Bosfor. Istanbulul e poarta spre Orient inca din urma cu mii de ani. Multa vreme a purtat numele de Constantinopol si a fost capitala unor uriase imperii: Bizantin si Otoman. Acum nu mai e capitala, dar e cel mai mare oras din Turcia, mai mare decat orice oras din Europa, si unul dintre cele mai mari din lume. Cu o populatie de peste 11 milioane de locuitori, este al treilea din lume, conform Wikipedia, la doar un milion distanta de liderul Tokyo, iar daca luam in considerare si aria metropolitana, populatia sa depaseste 18 milioane.

           Istanbulul are o istorie mareata, Parisul sau Londra, de exemplu, palind in fata lui. E un oras incarcat de istorie, un oras in care culturile se ciocnesc si in care vechiul se imbina cu modernul. E supranumit si "Orasul celor 100 de moschei", cea mai cunoscuta fiind Moscheea Albastra, construita langa Hagia Sofia, cu scopul de a o depasi in maretie si frumusete. Daca a reusit sau nu, nimeni nu poate spune clar, dar Hagia Sofia ramane in opinia multora, cel mai important obiectiv turistic. A fost construita de imparatul Iustinian in 537. Cand turcii au cucerit Constantinopolul in 1453, au fost impresionati de maretia bisericii si au transformat-o in moschee, iar din secolul trecut este muzeu. A intrat si in finala de 21 din care s-au ales cele 7 noi minuni ale lumii.

              Orasul are nenumarate atractii, de la multitudinea de moschei, la palatul Topkapi, Turnul Galata, Podurile peste Bosfor si Cornul de Aur, Marele Bazar precum si stadioanele de fotbal.

             Istanbul e aproape, distanta de la Craiova pana aici e comparabila cu cea pana in nordul Moldovei. Cel mai ieftin de ajuns la Istanbul e cu trenul sau cu masina personala, daca sunt mai multe persoane. Dar nu cu benzina luata din Turcia, pentru ca e pe locul 2 in topul celei mai scumpe din lume, dupa Sierra Leone. Balkan Flexi Pass 5 zile intr-o luna costa 49 euro. Pentru Istanbul se folosesc 3 zile, deci mai raman 2 zile in care puteti calatori cu trenul in Romania sau alte tari balcanice. Sper ca la vara sa ajung la Istanbul.

Jardin Majorelle

               Gradina Majorelle se afla in orasul nou al Marrakechului, dar la o distanta relativ mica fata de medina. A foat creata de francezul Jacques Majorelle in 1924, fiind deschisa publicului in 1947. Din 1980 a fost proprietatea lui Yves Saint-Laurent, care tocmai isi daduse duhu' cu o luna inainte sa ajungem noi si a fost inmormantat acolo. Intrarea costa 30 de dirhami, plus inca 15 daca vreti sa vizitati muzeul de arta islamica din interiorul gradinii. Gradina contine o multime de specii de cactusi, bambusi, palmieri, precum si cateva specii de pasari.

City break: Berlin

               Profitand de oferta celor de la Germanwings, dau si eu o tura de 2 zile prin Berlin in martie. Aseara erau biletele 20 euro dus-intors, da pana sa le iau eu s-au facut 30. Plus taxa de plata cu cardul de 6 euro. Deci in total 36 euro Bucuresti - Berlin dus-intors.

Oceanário de Lisboa. Sempre diferente!

             Un calut de mare perfect camuflat:

Marrakech, ah Marrakech!

Marrakech inseamna "orasul rosu", si intr-adevar, mai toate cladirile sunt caramizii, la fel ca zidurile ce inconjoara orasul vechi. Este orasul nr.1 al Marocului din punct de vedere turistic.

Negocierea e ridicata in Maroc la rang de arta, iar in Marrakech cu atat mai mult, fiind cel mai vizitat oras. Aici vanzatorii, taximetristii etc, sunt ceva mai smecheri decat cei din restul tarii. De obicei pretul real e cam 30-50% din cat se cere initial, dar uneori umfla preturile la nesimtire, de 10, 20 de ori mai mult decat pretul real. Noi am luat niste camile din piele de ... camila cu 7 dirhami. In alta parte ne cereau 200! Aproape orice se negociaza si nicaieri nu sunt afisate preturile. Asa ca in mod normal trebuie sa vezi in mai multe locuri cam cat costa cu adevarat obiectul pe care vrei sa-l cumperi. Teoretic, caci practic e ceva mai greu. Dupa ce ai intrat in magazinul cuiva (prin magazin a se intelege ceva asemanator cu un stand de prin targurile noastre), probezi, intrebi cat costa, mai greu scapi fara sa cumperi. Aglomeratia asta de tarabe se numeste souk. Ele pornesc din piata Djemaa el Fna si intra ca niste radacini prin toata medina, rarindu-se cu cat te departezi de piata. Pe masura ce te departezi de celebra piata, scad si preturile. Cei care sunt postati aproape de buricul targului nu vor sa lase prea mult din pret. In souk-urile astea gasesti tot felul de produse, mai toate fiind produse locale, fabricate aici. Abunda produsele din piele de camila: pantofi, portofele, genti, iar pielea asta de camila are un miros specific... cei cu nasul fin ar putea spune chiar ca pute!



Marrakech-ul e impartit in doua mari cartiere: orasul vechi, cu medina, souk-uri, Djemaa el Fnaa; si orasul nou, Guéliz, cu cladiri noi, construite de la inceputul stapanirii franceze si pana in prezent. Aici se gasesc cladiri moderne, hoteluri de 5 stele si magazine occidentale. E un loc bun de evadat din nebunia medinei. Si cea mai buna metoda de a va relaxa sunt gradinile Majorelle, cu tot felul de specii de plante, in special cactusi. Intrarea costa 30 de dirhami, ceva mai mult decat in restul muzeelor si palatelor din oras. In interior se afla si un muzeu de arta islamica, parca, pentru care trebuie sa platesti separat, dar noi nu am mai intrat. Tot in partea asta a orasului se gaseste gara si Teatrul Regal. Tot aici traiesc si cateva zeci de mii de francezi, majoritatea iesiti la pensie, probabil plictisiti de monotonia din tara lor, sau indragostiti de cultura araba.

Punctul central al Marrakechului e cu siguranta piata Djemaa el Fna, poate cea mai cunoscuta piata a Africii. Inca de secole aici se adunau comerciantii din nordul Africii pentru a-si vinde marfurile. Adevarata nebunie incepe pe la 6 seara. Si ce nebunie! Desi toata piata e un furnicar, din loc in loc vezi niste gramezi circulare in care se ingramadesc multi oameni. Daca reusesti sa vezi ce e in centrul multimii, si eu fiind inalt reusesc mai mereu, vei descoperi cele mai ciudate activitati: boxeri care isi trag pumni, imblanzitori de serpi, femei care iti fac la minut tatuaje cu henna, "savanti", "dentisti" care se lauda cu dintii scosi, povestitori ce spun cine stie ce grozavenii, mai ceva ca Sheherezada in 1001 nopti. Dar cum in Maroc nimic nu e gratis, si aici trebuie sa dai cativa dirhami daca asisti la spectacol, si cu siguranta va trebui sa dai daca faci poze. Intr-o alta parte a pietei se coc pe plite si gratare tot felul de mancaruri, si bineinteles ca si aici au oameni special pusi sa te cheme sa incerci bunatatile locale. In piata, fie zi sau noapte, gasesti o multime de tarabe cu portocale in care ti se vinde suc natural, 3 dirhami paharul, pret fix, o raritate pe aici.

In Marrakech taxiurile sunt galbene, ca la noi, dar masinile sunt aceleasi ca in Casablanca: petit taxiuri - Fiaturi mici si grand taxiuri - Mercedesuri mari si vechi in care se inghesuie oameni pana la refuz. Aproape niciodata nu ti se va pune ceasul, tie ca turist, asa ca pretul trebuie negociat de la inceput. Apropo de taxiuri si masini, in Maroc sunt o gramada de Loganuri, chiar am mers cu taxiul intr-un Logan.

A doua zi am fost in Palatul Badii, adica fostul palat, ca acum mai sunt doar niste ruine in care si-au facut culcus berzele. Se pare ca un rege a fost invidios pe predecesorul sau care il construise, asa ca a fost pus sa fie distrus. Am vrut sa mergem si la Palatul Bahia, dar tocmai se inchisese. Aici le inchid intre ora 12 si 16, poate si datorita faptului ca sunt 40 de grade si oricum ar veni mai putini turisti.Moscheea Koutoubia

Marrakech-ul e un oras special. Dar trebuie sa stati mai mult decat am stat noi. Muntii Atlas sunt la 30 km de oras, si cand atmosfera e curata, se pot vedea chiar din oras, dominati de cel mai inalt varf: Jabal Toubkal - 4165 m. Din Marrakech se poate inchiria o masina si va puteti duce in Ouarzazate sau chiar pe valea raului Draa si la marginea Saharei, unde peisajele sunt spectaculoase.

Avionul nostru pleca la ora 8 seara. Un taxi iti ia 100 de dirhami sa te duca la aeroport, care e destul de aproape de oras. Iar intre centrul orasului si aeroport se afla Gradinile Menara, pe care doream se le vedem, asa ca am luat-o pe jos: 3 km pana la Menara, alti 2-3 pana la aeroport, o caldura de 40 de grade la umbra, ceea ce noi nu prea aveam, si cateva sticle de apa au fost ingredientele. Nu cred ca se duc prea multi turisti la aeroport pe jos, tinand cont ca pe drum a oprit o masina a politiei, oferindu-se sa ne ajute daca avem vreo problema. Gradinile Menara nu sunt cine stie ce. Un bazin cu apa, o mica casa specifica, si niste arbusti. Aici poti sa vii daca vrei sa te urci pe camila.

Un filmulet care sa va faca o idee despre nebunia din Djemaa el Fna:                 

 Ma voi intoarce intr-o zi in Marrakech. Inshallah!

Later Edit: M-am intors, doi ani mai tarziu.

Si a fost, si s-a dus...

             Sa ai timp, sa ai bani, sa ai cea mai mica oferta care a existat vreodata, si sa n-ai cu cine... pacat. Unii spun ca merg si se razgandesc subit, altii spun ca merg doar daca  mai vin inca x persoane, si tot asa. Ieri pentru 230 euro puteai sa ajungi din Londra pana in Malaysia, ieri cu 300 euro puteai sa ajungi din Romania pana in Malaysia. Ieri puteai sa ajungi in Asia de Sud-Est la cel mai mic pret care a existat vreodata. Iar Asia de Sud-Est e una dintre cele mai frumoase, mai sigure si mai ieftine zone ale lumii. Ieri puteai cu 600 euro sa stai 3 saptamani in cele mai frumoase locatii ale Asiei de S-E. Puteai. Pacat.

               Poti sa stai cu 600 de euro  3 saptamani intr-o tara din Europa? Niciodata. E mai frumoasa Asia de Sud-Est decat orice tara din Europa? De o mie de ori. Ca voi ajunge mai tarziu aici, asta aproape sigur, dar poate mai tarziu nu va mai fi la fel.

   

Edit 12-11-09 : se poate sta 3 saptamani intr-o tara din Europa cu 600 de euro.

Viata in Nigeria

                         Vreti prin Africa nitel? Va rezolva florin_el! Cel putin daca Africa inseamna Nigeria. Putina lume se duce de bunavoie acolo. Cel mai elocvent e anuntul de pe Wikitravel:  "WARNING: Nigeria is NOT a safe place for tourists to travel under ANY circumstances. In 2008, many kidnappings of foreign oil workers have occurred and murder, kidnapping and piracy against foreigners are a real danger."  Nigeria e cea mai populata tara din Africa, cu peste 130 milioane de locuitori, si e reprezentativa pentru partea asta de lume: o tara din lumea a 3-a, saraca,  nesigura, corupta si cu o rata de crestere a populatiei foarte ridicata. Fiind fiecare pe cont propriu, nu prea le-a pasat de ce e in jur, asa ca si-au distrus padurile, iar fauna mare a cam fost mancata. O tara in care baietii smecheri fac banii destul de usor. Cu pumnul, cutitul, dar mai ales cu pusca. O tara in care nu exista reguli de circulatie, cu exceptia uneia: autovehiculul cel mai mare are prioritate; dar tinand cont ca pe marginea soselelor sunt masini rasturnate, carbonizate, sau descompuse in doua sau mai multe parti, se pare ca nici regula asta nu e prea respectata. Din postarile lui florin_el se pare ca nici daca iei avionul nu esti mult mai in siguranta.

                           Nigeria nu e o tara in care sa te duci ca turist, fiind periculoasa si neavand cine stie ce obiective, dar asta nu inseamna ca nu e interesanta, macar de la distanta. Florin_el e un roman pe care jobul l-a aruncat prin Nigeria. Si a tinut sa ne povesteasca si noua cum e pe acolo, niste povestiri foarte interesante. Puteti citi aici. 

Bambusul

             Ati vazut vreodata o padure de bambus?  Sunt peste 1000 de specii de bambus in lume, dar padurile de bambus sunt acum destul de restranse. Bambusul este planta care creste cel mai rapid de pe pamant. Unele specii cresc cu 35 cm pe zi, dar au fost si cazuri in care au crescut cu peste 1 metru in 24 de ore, adica aproape 5 cm pe ora! Sunt specii de bambus care pot atinge usor 40 m inaltime, asa ca bambusul e si cea mai inalta buruiana din lume (ma rog, plata ierboasa). Odata ajuns la maturitate, bambusul se raspandeste rapid si e greu sa mai scapi de el. Ce m-a apucat sa scriu despre bambus? Pai, imi place cum arata padurile de bambus, iti creeaza o senzatie de mister, si in plus mi s-a parut fascinanta rata asta de crestere a lor.

 

          Bambusul seamana putin cu o trestie de-a noastra. Are multe noduri pe tulpina si e gol pe dinauntru. Cu toate astea, e foarte rezistent. Din bambus se fabrica diverse obiecte: mobila, vase, case, etc. In medicina chineza e folosit ca medicament. In China bambusul este simbolul longevitatii, iar in India, al prieteniei; unele culturi asiatice considera chiar ca specia umana se trage din aceasta planta. Cand spui bambus, spui Panda, pentru ca ursii Panda nu pot trai fara bambus, acesta constituind 99 % din dieta lor. Padurile de bambus au cea mai mare raspandire in China, unde traiesc de altfel si ursii Panda. Au ramas mai putin de 1000 de Panda Uriasi care traiesc in libertate, datorita restrangerii habitatului lor.

3 in 1

        Din pacate 3 vesti proaste:

• Craiova a pierdut cu 4-1 in Cupa;
• Am o gramada de probleme de facut la programare;
• Excursia din Asia probabil se amana din lipsa de cvorum.

        Astazi sper sa am parte si de una buna: sa batem pe Rapid si se ne mentinem pe locul 3. Pana acum 10 ani din 25 de meciuri acasa castigasem 24 si facusem un egal. Acum avem 35 de meciuri jucate, 27 victorii, 6 egaluri si doua infrangeri. Palmaresul e cu noi. Dar trebuie sa jucam mai bine decat in ultimele meciuri.

Urmatoarea destinatie: Asia de S-E ?

Un bilet de avion dus-intors din Romania pana in Malaysia costa in jur de 1000 euro. O agentie de turism iti ofera pachete de 2 saptamani incepand de la 2500 euro. Scump. Trebuie sa calatoresti inteligent! Ce ziceti de 3 saptamani pe ruta Londra - Kuala Lumpur - Melaka -Genting Highlands - Angkor (Cambodgia) - Singapore - Perhentian Islands - Cameron Highlands totul cu... 7-800 euro. Transport cu avionul, nu cu vreo caruta, iar cazare in hoteluri bune, nu in gara. :) Nu cred ca veti mai gasi vreodata un asemenea pret. Pentru mai multe detalii puteti descarca o prezentare de aici.
Daca vrea cineva sa mearga, sa ma contacteze.

Un super documentar BBC despre Angkor:

Plantatii de ceai in Cameron Highlands:

The Perhentians:

Casablanca, Maroc, Africa

           Cand spui Africa, de obicei te gandesti la savanele pline cu animale, la negrii aproape salbatici, la saracie. Eventual la desertul Sahara. Dar Africa mai are o latura, total diferita: nordul arab. 99 % dintre turistii care ajung aici aleg intre Egipt, Tunisia si Maroc. Uriasele Libia si Algeria raman inchise turismului din cauza regimurilor politice, iar dintre tarile subsahariene doar Mali mai iese in evidenta, cu al sau Timbuktu. 

              Marocul este una dintre cele mai dezvoltate tari africane. A fost sub stapanire franceza, asa ca aici franceza e de baza, nu engleza, dar in zonele turistice oamenii stiu si ceva engleza. Am ales Marocul datorita preturilor mici la avion, 50 euro dus-intors, din Madrid. Marocul a fost vizitat anul trecut de peste 7 milioane de straini, iar in anii viitori se asteapta ca numarul lor sa depasasca 10 milioane. Fiind aproape de Europa, e tara exotica in care e cel mai ieftin de ajuns. De exemplu, din Bucuresti se poate ajunge cu Easyjet pentru mai putin de 100 euro dus-intors. Iar cazare se gaseste incepand de la 8 euro de persoana. Si in plus, nici nu e nevoie de viza.

               Marocul e o tara fascinanta, oricum ai privi-o. E mult mai originala decat Tunisia si Egipt, unde majoritatea turistilor se duc la hoteluri de cinci stele si isi petrec toata vacanta la plaja. Poate nu are monumente la fel de celebre ca templele si piramidele egiptene, dar are alte lucruri care compenseaza lipsa lor. Are Marea Mediterana, Oceanul Atlantic, Muntii Atlas cu peisaje spectaculoase si inaltimi ce depasesc 4000 m, are desertul Sahara, orase cu moschei impresionante si medine intortocheate, si nu in ultimul rand are Marrakechul, cu celebra piata Djemaa El Fna. Medina este partea veche a unui oras, cu stradute foarte inguste si case construite in stil traditional. Cea mai mare medina din lume se afla in Fes. Nu ai cum sa nu te ratacesti aici, dar tocmai asta e farmecul. Daca vrei sa iesi si nu mai stii cum, se gasesc binevoitori gata sa te ajute, dar bineinteles, contra cost. Chiar si locuitorii de aici nu cunosc bine decat o anumita parte din medina.

              Facusem check-in online pentru zborul pana in Casablanca, asa ca aveam prioritate la imbarcare. Dar cum aproape jumatate din pasageri aveau copii mici cu ei, ne-am urcat in avion destul de tarziu. Cu toate astea am prins iar loc la geam, de altfel din cele 7 zboruri doar la cel de intoarcere spre Bucuresti nu am mai apucat loc la fereastra. Am aterizat pe aeroportul Mohammed V, aflat la vreo 30 km sud de oras. In avion ni s-au dat niste cartonase sa le completam, pe care le-am dat la vama aeroportului, odata cu pasaportul. Controlul a durat foarte putin, la fel ca in tarile UE. Aeroportul era cam pustiu, in afara de cei din zborul nostru nu prea se mai vedeau multi oameni pe acolo. Erau insa deschise casele de schimb valutar asa ca am schimbat niste euro in dirhami. Un euro face aproximativ 11 dirhami. Ca sa ajungem in Casablanca aveam doua optiuni: luam taxi pentru vreo 20 euro sau luam trenul pentru 35 de dirhami de persoana. Am ales calea mai ieftina. Prima impresie cu privire la Maroc nu a fost tocmai placuta. Dupa ce am luat biletele de tren de la un functionar cam repezit, am vazut in timpul drumului pana in oras baraci darapanate si oameni care traiau in saracie. In Casablanca nu aveam cazarea rezervata, iar Hotelul Galia a fost de negasit, Hotelul Ibis era plin, asa ca ne-a mai ramas doar o varianta: Hotel Terminus. Sigur ca mai erau si alte hoteluri, dar noua ne trebuia un hotel aproape de gara pentru ca a doua zi dimineata aveam sa luam trenul spre Marrakech. Hotelul asta nu e tocmai cel mai curat, dar in lipsa de altceva...  am platit pentru camera 180 dirhami, dar in Marrakech am dat 170 si a fost mult mai bine; da' macar aveam priveliste interesanta de la balcon :) .

           Casablanca isi merita numele, pentru ca majoritatea cladirilor sunt albe. Filmul cu acelasi nume, produs in urma cu peste jumatate de secol, i-a facut multa reclama, facandu-l cunoscut in intreaga lume. Casablanca e centrul financiar al Marocului, si cu 3 milioane de locuitori, cel mai mare oras din tara. Dar nu e tocmai un oras turistic, principalul obiectiv (si cam singurul important) este Moscheea Hassan II, a doua din lume ca marime dupa cea de la Mecca, iar minaretul (adica turnul ala mare) are 210 merti si e cel mai inalt din lume. Este construita pe malul oceanului si a fost terminata in 1993, fiind numita dupa fostul rege marocan.

Moscheea Hassan II vazuta din avion

                  In arta islamica e interzis ca in picturi sa fie reprezentati oameni, asa ca moscheea e decorata cu diferite figuri geometrice. Am luat un taxi care ne-a dus la moschee pentru 30 de dirhami. Dar nu am putut sa intram inauntru, fiind ne-musulmani. Dupa ce am facut o gramada de poze am luat-o pe jos spre centru, trecand si prin medina, care e destul de mica fata ce cea din Marrakech, de exemplu.

              A doua zi ne-am sculat la 6 si am luat trenul spre Marrakech, aflat la 200 km spre sud. Trenurile sunt foarte asemanatoare cu cele de la noi, si la infatisare, si la pret. Biletul a costat 125 dirhami la clasa I , iar la a II-a era 84. Am facut ceva mai mult de 3 ore, printr-un peisaj de semidesert.

Madrid

           Madridul s-a aflat mai mereu in umbra Barcelonei din punct de vedere turistic si probabil asa va ramane mult timp de acum inainte. Cu toate astea, Madridul e interesant, are multe obliective turistice, e un oras tipic spaniol. Pana la urma e cel mai mare oras din Spania si capitala sutelor de milioane de oameni de origine spaniola din intreaga lume. 

            Dupa un zbor in care ne-a crescut adrenalina, am ajuns pe Aeroportul Barajas, probabil unul dintre cele mai mari din Europa. Am mers aproape o ora cu metroul pana la statia Canillejas, de unde am luat autobuzul pana in Alcala de Henares, unde locuiau gazdele noastre. Metroul madrilean e foarte mare, fiind al doilea din Europa dupa cel londonez. A doua zi am plecat sa exploram capitala spaniola, si prima tinta a fost templul celei mai bune echipe din lume, stadionul Santiago Bernabeu. Pana sa ajungem aici am facut cateva poze cu Puerta de Europa, doua cladiri gemene foarte ciudate, care parca stau sa cada. La Bernabeu am ajuns un pic cam devreme si a trebuit sa asteptam pana la 10:30 ca sa putem intra. Tururile stadionului costa 15 euro de persoana si ajungi cam peste tot: sala trofeelor, tribuna, gazon, vestiare, sala de conferinta. Drumul intre ele e marcat clar si nu ai cum sa te ratacesti. Sala trofeelor e impresionanta....sunt cateva sute daca nu mii de cupe, medalii, ghete, etc; si peste tot rasuna imnuri sau muzica ce are legatura cu fotbalul. Restul stadionului e .... stadion, nu m-a impresionat cine stie ce. Probabil e cu totul altceva la meciurile echipei. Gazonul era cam distrus, probabil fusese un concert acolo, ca tocmai demontau niste schele. Am intrat si la vestiare sau in sala unde se tin conferintele de presa si pot sa spun ca cele de pe Oblemenco nu sunt cu nimic mai prejos.

            Palatul Regal e probabil cel mai important obiectiv al Madridului. Mi-au facut si reducere si am platit doar 3.5 euro pentru a-l vizita. Arata bine pe dinafara si chiar si in interior. Desigur, decoratiunile din interior sunt in stilul secolelor trecute: candelabre uriase, scari la fel de mari si somptuoase si multe obiecte de mare valoare, inclusiv cateva tipuri de viori Stradivarius. Langa palat se gasesc gradinile Sabatini, unde o gramada de oameni stateau asezati pe iarba la umbra copacilor. Ne-am asezat si noi sa mai infulecam ceva, timp in care am fost vizitati de un caine urat, utat, urat....nush ce rasa era da avea o moaca...  

                    Am fost si in parcul Retiro, foarte frumos dar cum Madridul nu se poate compara cu Barcelona, nici Parcul Retiro nu se poate compara cu Parcul Guell. Aici se gaseste si Palatul de Cristal, o cladire facuta din sticla si goala in interior. Bineinteles ca am stat o gramada prin centru, unde Crina a luat magazinele la rand. Un alt loc frumos al Madridului e Plaza Mayor, o piata medievala, dreptunghiulara, inconjurata din toate partile de o cladire din aceeasi epoca. Nu am ratat nici Las Ventas, locul unde au loc lupte cu tauri. Am parasit Madridul pe 15 iulie, cand am luat drumul Africii.      

Cascais si Estoril

          Desi initial am zis ca mergem la Estoril sa facem baie, vremea ne-a stricat planurile. In general apa e rece in partea asta a Atlanticului, dar acum era chiar gheata. Am luat trenul din statia Cais do Sodre pana la Cascais. Biletul a fost mai ieftin decat ne asteptam, 1.7 euro. Cascaisul si Estorilul sunt niste orasele aflate cam la 20 km de Lisboa, dar arata mai degraba a statiuni, in unele locuri, de lux. La Estoril se tinea si un mare premiu de Formula 1, in urma cu ceva ani. Atmosfera de aici seamana cu cea din Lisboa, tot case vechi imbinate cu vile si hoteluri de cinci stele, strazi in panta, ba chiar si castele. 

            Ne-am plimbat prin centrul vechi al Cascaisului dupa care am luat-o pe langa faleza vreo 2 kilometri pana la Boca do Inferno. Am dat de o gramada de ambarcatiuni, multe trase in mini-porturi, iar altele plecate la plimbari pe ocean. Cam greu am convins-o pe Crina sa mearga pana la Boca do Inferno si daca era cateva sute de metri mai incolo cred ca nu mai ajungeam pana la ea. Am dat si peste o taraba cu multe sortimente de biscuiti si Crina n-a pierdut ocazia sa incerce specialitatile locale, dar ori n-a nimerit ea soiul bun, ori astia or fi descoperit vreo reteta de biscuiti tari ca piatra, ca nu am reusit sa mancam prea multi, asa ca majoritatea au ajuns in gusile porumbeilor din Lisboa.   Boca do Inferno e o zona mai spectaculoasa a falezei, cu stanci inalte, golfuletele si se zice ca atunci cand marea e ceva mai agitata aici se resimte din plin,dar cand ne-am dus noi era destul de calma.

           

              Ne-am intors in gara si am luat trenul o statie pana in Estoril. Ne-am plimbat putin si pe aici, in special prin zona Cazinoului. Am intrat si in apa, dar numai cu picioarele, ca era receee! Plajele de aici sunt destul de mici si sunt intrerupte de zone stancoase, de faleza.

           

Oltean 100%

           Oltean sunt, oltean imi zice, oltean sunt pe un' m-oi duce!

            In Lisboa oamenii sunt mereu dornici sa invete lucruri noi. Indiferent de varsta.